Hemoragie...

Itshar

    De 30 de minute s-a sunat şi profesorul nu vine. Am început, mai nou, să vreau ca proful să vină. În plus, cine ştie ce centaur o fi şi ăsta ?!?

    Profa intră..... este fix inversul descrierii mele ! Părea mai mult că este elevă, decât profesoară.

   Un fior mă cuprinse. De groază, am închis ochii şi tot groaza m-a făcut să-i deschid. Ce ?!?

    Nu mai eram în sala de curs. Eram într-un tunel subteran. Cum naiba am ajuns eu acolo ?!?

    Înaintam şi nu înaintam. Nici eu nu ştiam ce făceam. Sau ştiam ?  

    În final, am intrat într-o peşteră în care se afla şi un mic iaz glaciar. Speleotemele păreau nişte tepuşe care abia aşteptau să se afunde în tâmpla mea. Nu mi-a luat mult să observ că nu mă aflam într-o peşteră de munte, ci într-o peşteră de sub oceanul Pacific.

  Înaintând, am ajuns la capătul peşterii. Acolo mi s-a părut că am văzut ceva în întuneric.

    Era.....o fată !

  Da, o fată ! Fata se întoarse spre mine surprinsă. Pielea ei emana o lumină misterioasă pe întuneric, întocmai ca pielea mea şi a Esterei. Părul ei alb era incredibil de lung şi strălucitor, deşi rădăcinile păreau negre. Ochii argintii erau ca ai mei, doar că păreau puţin lipsiţi de viaţă. Era îmbrăcată cu o rochie de pânză albă sfâşiată. În dreptul inimii, rochia era pătată de o pată mare de sânge şi se vedea o gaură din care curgea sânge constant.

    - Cine eşti ? întreb eu.

   Cu un efort colosal reuşi să spună cu o voce seacă, dar prietenoasă şi caldă :

    - Ştii cine sunt.

    - Itshar ? zic tremurând ca varga.

    - Da, ăsta era numele meu, pe care încerc de atâţia ani să mi-l amintesc.

    - Nu pari deloc bătrână, zic zâmbind.

     - O, ba da, sunt foarte bătrână.

Am 4,5 miliarde de ani. De 3,5 milionane de ani nu am mai scos nici un sunet, nici o vorbă, şi uite că am reuşit să spun ceva.

      - De ce mai adus aici ?

      - A, dar nu eu te-am chemat ; Inima te-a chemat. Ne mai vedem noi, Selena.

     Zicând astea, dispăru. Un cutremur zgâlţâi peştera din temelii. Am căzut la pământ şi am închis ochii. Când i-am deschis, eram în clasă, stând pe scaun. Tocmai se sunase de pauză. Ţineam ceva în mână - Piatra Lunii.