Elliot

Capitolul 10

"Everlee, hai să iei puțin aer curat, te rog" se aude vocea rugătoare a lui Ivy din cealaltă parte a camerei.

"Nu am nevoie de aer curat. Nu am nevoie de nimic în afară de prietenul meu." îi spun și mă pufnește plânsul pentru a cine știe câta oara în ultimele 3 zile.

Nu am mai vorbit cu Blake de atunci de când ne-am certat și îmi este teribil de dor de prietenul meu. Am refuzat să ies din cameră sau să merg la cursuri fiindcă ar fi trebuit să dau ochii cu el și faptul că era dezamăgit de mine mă făcea să mă simt mai prost decât orice altceva. Dar meritam tot ce mi se întâmplă, pentru că sunt o prietenă groaznică ce ascunde lucruri de persoana pe care o numește prietenul ei cel mai bun, a doua ei familie.

"Măcar mănâncă ceva te rog. Sau haide să ieșim la cafeneaua noastră preferată să mâncam niște fursecuri calde și delicioase, ce zici?" încearcă ea să mă ademenească, dar fără rezultat din păcate. Neg clatinând din cap și îmi trag nasul.

"Îmi pare rău că sunt așa Ivy, te rog să mă crezi. Sunt un dezastru și nu știu ce să fac." îi spun sincer și mă ridic în șezut ca să mă pot uita la ea.

Stă la marginea patului său cu rucsacul în spate și își leagănă picioarele în față și în spate, gândindu-se profund la ceva.

"E în regulă, Everlee. Eu cred că ar trebui să îl cauți pe Blake și să îi explici tot. Să îi spui că nu ai vrut să îl îngrijorezi și chestii de genul ăsta." zice ea și dă din umeri.

"De ar fi atât de simplu. Mi-e frică de faptul că nu o să vrea să mă asculte, mai ales după ce am refuzat să îi vorbesc fără motiv despre lucrurile care s-au întâmplat. Mi-e frică să nu își piardă încrederea în mine și că nu vom mai fi fel ca înainte. Mi-e frică, Ivy." spun cu glas stins, iar ea vine și mă îmbrățișează.

"Sunt sigură că o să te înțeleagă. E Blake și știm cu toții cât de mult te iubește. Și-ar sacrifica propria viață pentru tine, Everlee. Nu o să găsești persoană mai înțelegătoare decât el." îmi zice și știu că are dreptate.

Și tocmai de aceea mă simt atât de prost. Pentru că știu cât este de minunat, iar eu nu îl merit. Îi fac cu mâna prietenei mele ce tocmai se duce la cursuri și mă învelesc mai bine cu pătura pufoasă de pe pat. Trebuie să rezolv cumva toată situația asta, îmi spun în gând. Trebuie să îl fac pe Blake să mă ierte și să aibă încredere în mine din nou. O bătaie în ușă mă face să tresar brusc. Cred că e Ivy, sigur a uitat ceva, îmi spun în timp ce mă ridic de pe pat cu pătura înfășurată în jurul meu.

"Of, Ivy, ce ai uitat de data asta?" oftez deschizând încet ușa, dar în fața mea nu se află prietena mea, ci Lilith. Lilith împreună cu Elliot.

Aș fi preferat să cadă tavanul peste mine în acest moment.

"Uhm, ce faceți? Aici?" întreb ușor confuză.

"Doamne, cât mă bucur că ești bine. Chiar începusem să mă îngrijorez, Everlee." spune Lilith in timp ce se apropie de mine și mă îmbrățișează, iar eu mă uit cu o sprânceană ridicată la Elliot ce se află în spatele ei.

El nu face nimic altceva decât să ridice din umeri și să se uite la mine.

"Sunt în regulă. De ce ai crede că nu aș fi?" zic și mă uit la Elliot fără să vreau. El știe care este motivul pentru care am refuzat să vorbesc cu toată lumea, dar nu zice absolut nimic. Și îmi vine să îi mulțumesc pentru asta.

"Poate pentru că nu ai mai dat pe la facultate de câteva zile? Și nu mi-ai răspuns la mesaje? Și nu ai venit nici la repetiții? April e supărată pe tine." spune ea și își mușcă interiorul obrazului.