Elliot

Capitolul 26

"Ne vedem la cafenea în treizeci de minute"

"Îmi propui sau îmi ordoni?"

"Îți ordon"

"Okay, Moore"

"Poate tu trebuia să fii procuror în locul meu"

"Nu îți iau pâinea de la gură, Maxwell."

"Te binedispun nopțile petrecute cu Ethan, Ivy"

"Dispari, Everlee"

"Știi că te iubesc"

"Pe naiba"

"Hai, te aștept la cafenea"

"Dacă întârzii comand brioșe calde doar pentru mine și le mănânc pe toate până ajungi"

"Să nu spui că nu ți-am spus, Lee :) "

Zâmbesc discret atunci când citesc ultimul mesaj de la prietena mea și închid ecranul telefonului, ridicându-mi privirea și plimbând-o plictisită prin sala de judecată. Suntem aici de la prima oră a dimineții din cauza unui proces civil pentru care profesorul nostru de criminalistică, pe care îl ador de mor și îl am la inimă de nu mai pot, ne-a pregătit de câteva săptămâni întregi.

Un caz destul de simplu și extrem de des întâlnit în zilele noastre, o bandă de dealeri ce se ocupă cu vinderea și cumpărarea de substanțe psihoactive. Spun că este simplu doar din punctul meu de vedere, din punctul de vedere al unui procuror, fiindcă este destul de ușor să incriminezi niște adolescenți ce abia au descoperit drogurile și încă nu au idee cum să mintă sau cum să se apere neapărat. Iar aici intervine deja avocatul, ce are cea mai grea treabă dintre noi toți în acest caz; fiindcă orice ar spune, pot găsi cu ușurință ceva care să demonstreze contrariul și de asemenea, faptul că eu sunt cea care are dreptate. Având în vedere că toți dintre cei patru băieți sunt încă minori, evident că nu vor ajunge în spatele gratiilor, ci cel mai probabil la vreo școală de corecție ce îi va ajuta să revină cu picioarele pe pământ în cel mai scurt timp.

Inspir adânc și mă ridic de pe scaun, înlăturându-mi roba de pe umeri și scuturând praful inexistent de pe cămașa mea albă, auzind șușoteli, discuții și impresii venite din partea celorlalți colegi. Îmi strâng lucrurile și dosarele de pe masă în grabă și îmi îndes telefonul în buzunarul jeansilor, în timp ce mă îndrept cu pași mari spre ușă cu un singur gând în minte.

Trebuie să ajung la cafenea în mai puțin de douăzeci de minute, iar asta doar pentru că nu vreau ca Ivy să mănânce toate brioșele înaintea mea.

Îmi iau la revedere și le zâmbesc politicos câtorva dintre cei ce se află pe holuri când trec pe lângă ei și încetinesc pasul atunci când îl vad pe Elliot venind din direcția opusă mie, cu telefonul la ureche și cu o mână în buzunar. Arată ireal de bine, ca întotdeauna, lucru ce mă face să îmi mușc instinctiv buza de jos și să îmi mut privirea în altă parte înainte de a-l ajuta să observe că mă holbam la el. Aproape trecem unul pe lângă celălalt fără ca ceva să se întâmple, dar el decide să schimbe asta pe ultima sută de metri și se întoarce din drum la trei sute șaizeci de grade, apropiindu-se de mine cu pași deloc grăbiți și rânjetul specific pe față.

"Vreau să te văd după cursuri. Așteaptă să îți dau eu mesaj" îmi șoptește cu telefonul încă la ureche, iar eu dau afirmativ din cap și mă rotesc pe călcâie fiind pregătită să plec și să îmi văd de drum.