Elliot

Capitolul 12

Mă trezesc brusc din somn și întind mâna prin pat în căutarea telefonului meu care era și el pe undeva pe aici. Verific ceasul și pot răsufla liniștită când văd că indică abia ora 6 și jumătate, ceea ce înseamnă că mai am timp să stau în așternuturile mele călduroase până să plec la facultate. Am mai spus cât de mult urăsc trezitul devreme? Probabil, dar o să o mai spun de nenumărate ori în continuare. Mă întorc pe burtă si închid ochii, pregătindu-mă să adorm la loc pentru următoarea jumătate de oră.

Dar planurile îmi sunt date peste cap când aud trei bătăi în ușă, care devin ușor patru, cinci, șase... Mă uit spre patul prietenei mele și ea nici măcar nu se sinchisește să arate vreun interes față de persoana ce bate la ușă, așa că mârâi frustrată și mă ridic din pat, îndreptându-mă spre ușă și fiind gata să îi spun câte ceva celui care îndrăznește să deranjeze la ora asta.

"De ce mama dracului bați în ușa asta ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine? Tu știi cât e ceasul măcar?" spun indispusă in timp ce deschid ușa și îmi înghit cuvintele când îl văd pe Blake stând sprijinit de tocul acesteia cu o față extrem de somnoroasă și niște pahare de cafea în mână.

Dragul de el, n-a mai putut sa doarmă și a venit să mă trezească și pe mine.

"Bună dimineața și ție, Lee. Frumoase vorbe la prima oră a dimineții, chiar apreciez." zice ironic și mă dă la o parte intrând în cameră și trântindu-se în patul meu, după ce pune cafelele pe noptieră.

Mă duc spre el, mă trage de mână până ajung lângă el pe pat și după ce mă ia în brațe, ne învelește pe amândoi cu pătura mea.

"Miroase a tine. Și miroase atât de bine." zice și inspiră profund, făcându-mă să râd ușor.

"De ce ești aici la ora asta? Nu îți place să te trezești devreme." îl întreb curioasă.

"Nici tu nu mă mai vrei?" spune bosumflat și după se întoarce cu fața la perete ca un copil mic.

"Normal că te vreau, Blake. Supărăciosule." îi spun și îl îmbrățișez de la spate, dar el îmi îndepărtează brațele.

"Nu mă mai iubești, lasă-mă să dorm." zice și îmi trage toată pătura, iar eu mă ridic în șezut și mă încrunt.

Mă rostogolesc peste el și ajung la perete, acum fiind față în față și îi apăs ușor obrazul în locul în care se presupune că trebuie să apară o gropiță.

"Zâmbește-mi, Blake." spun dulce, iar el începe să râdă.

Îmi ia mâna și o duce spre buze depunând un mic sărut, iar mai apoi își împletește degetele cu ale mele.

"M-a dat Xander afară din cameră. A venit cu o tipă și am fost nevoit să mă car. Sper doar ca nu s-au atins de patul meu." spune și se strâmbă, iar eu încep să râd cu poftă.

Știu cât de tare urăște să îi fie deranjate lucrurile sau să aibă străini în cameră în lipsa lui, iar faptul că este colegul lui Xander care obișnuiește să aducă tot felul de oameni în camera sa este și mai amuzant.

"Trebuia să li te alături, Blake. Tu ai pierdut de data asta." îi zic amuzată, iar el ridică o sprânceană în timp ce se uită la mine.

"Adică vrei să te înșel? Așa mă știi tu pe mine?" întreabă și mă face să chicotesc.

"O să îmi fii loial toată viața ta?"

"Evident. Daca o să mor o să îți fiu loial și pe lumea cealaltă, Lee" zice și îmi face cu ochiul.

"Mmm. Miroase a cafea." se aude vocea somnoroasă a lui Ivy din partea cealaltă a camerei.

"Te-ai trezit și tu să ne strici momentul, frumoasa adormită. Păcat." spune Blake și oftează, iar eu îi dau o palmă peste umăr făcându-l să se încrunte la mine.