Elliot

Capitolul 30

După încă alte câteva momente în care tot ce am făcut a fost să stau aproape de Elliot și să mă bucur pe cât posibil de liniștea și căldura pe care mi-o oferă prezența și îmbrățișarea sa, mi-am dat seama că nimic nu este în regulă între noi doi de fapt.

Continuăm să ne aflăm pe nisip mișcător, așa că tot ce am putea face acum este să luăm o decizie.

Vom lăsa timpul să treacă, vom continua să ne comportăm ca doi copii și ne vom scufunda?

Sau vom lămuri problemele dintre noi, ne vom salva reciproc și vom merge mai departe împreună?

Îmi îndepărtez mâinile din jurul gâtului său și le poziționez pe pieptul lui, încercând să creez spațiu între noi, gest ce îl face pe Elliot să își ridice privirea spre chipul meu.

Iar ceea ce văd în ochii lui îmi frânge inima în bucăți încă o dată.

Nesiguranță, teamă, confuzie.

Sărutul pe care tocmai l-am împărțit a fost totul pentru câteva momente, dar asta nu înseamnă că situația s-a schimbat în vreun fel. Am nevoie de explicații, trebuie să discutăm ca doi oameni maturi despre ceea ce se întâmplă între noi.

Am nevoie de Elliot în viața mea, dar dacă voi simți că sufletul său își dorește să se îndepărteze de al meu, atunci voi fi dispusă să renunț la el oricât de tare m-ar durea pe urmă. Aș face orice să îl știu bine, chiar dacă asta presupune să îmi sacrific propria fericire în schimbul fericirii lui.

"Ce e, Everlee?" întreabă brunetul și îmi ridică bărbia cu degetul arătător din dorința de a mă face să îl privesc.

"Faptul că m-ai sărutat nu schimbă cu nimic situația dintre noi" răspund sec, iar el pufnește amuzat.

"Te-am sărutat?" repetă parcă nevenindu-i să creadă. "Everlee, mai aveai puțin și mă rugai să ți-o trag aici" mârâie, iar cuvintele lui mă fac să îl fulger cu privirea.

"Elliot, ce naiba? Ultimul lucru pe care l-aș vrea ar fi să mi-o tragi tu" ridic tonul nervoasă și încerc să mă rup din îmbrățișarea sa, dar mă prinde de încheieturi și mă întoarce cu spatele la el.

Faptul că a spus-o atât de indiferent și zeflemitor mă deranjează pe bune și îmi aduce aminte pentru câteva secunde cu cine stau de vorbă de fapt. Iar lucrul ăsta mă face să mă simt pierdută.

Înainte să mai spun ceva, în nici două secunde și fără ca măcar să apuc să simt, îmi deschide capsele sutienului de parcă a făcut-o cu puterea mintii și își plimbă palma pe pielea mea goală și înfierbântată din cauza atingerii lui, iar eu încremenesc. Își presează corpul de al meu și îmi cuprinde talia cu un braț, își poziționează o mână pe pântecul meu, iar mai apoi îl simt cum urcă tot mai sus până când ajunge la baza sutienului.

Oh, doamne.

Îmi trasează conturul sânilor cu degetele sale, încet, chinuitor de plăcut, eu deja simțind cum iau foc și cum îmi cedează genunchii. Primul reflex pe care îl am este să îmi mușc buza inferioară, în încercarea de a-mi înăbuși un suspin și îmi las capul pe spate până face contact cu umărul lui, iar brunetul își lipește buzele de gâtul meu.

Știe exact cum să mă atingă, unde să mă atingă și cât să o facă. Iar lucrul acesta îmi face trupul să tânjească și mai mult după el și după atingerea sa.

"Ce spuneai?" îmi șoptește, iar mai apoi îmi plasează un sărut umed pe lobul urechii, gest ce mă face să suspin.

"Dacă ne vede cineva?" scâncesc, dar el nu face altceva decât să continue cu săruturile.