Elliot

Capitolul 38

"Vreau să îmi promiți că vei rămâne aceeași, chiar dacă într-un punct al vieții tale nu o să mai fiu lângă tine"

Cuvintele lui de aseară mi-au pătruns în minte, de unde refuză să mai plece, și continuă să facă ravagii la mine în suflet pe măsură ce încep să le conștientizez tot mai mult însemnătatea. De la un timp, toate lucrurile pe care mi le spune sunt ulterior contrazise tot de către el și nu pot să nu mă întreb ce se întâmplă de fapt.

Deși am încredere deplină în brunet, simt că îmi ascunde ceva. Mă simt de parcă toți cei din jurul meu sunt complici la ceea ce se întâmplă, iar eu sunt singura care nu are nici cea mai mică idee de întreaga situație. Începând de la comportamentul ciudat și total nejustificat al lui Ivy de acum ceva timp, până la promisiunea pe care am fost nevoită să i-o fac lui de curând.

Gândul că duce pe umeri povara unor cuvinte nespuse, mă face să simt o mie și una de stări în același timp. Aș vrea să îl pot înțelege, aș vrea să aibă mai multă încredere în mine cât să simtă că îmi poate spune orice. Vreau să îi cunosc dorințele, vreau să îi alung fricile, vreau să fiu motivul din spatele acelui zâmbet al naibii de frumos de pe buzele sale.

Îmi doresc atât de multe, dar timpul trece atât de repede încât îmi este teamă că într-o zi mă voi trezi și el nu va mai fi aici lângă mine.

Oftez derutată de toate acele lucruri care îmi trec prin cap și mă întorc încet pe partea cealaltă a patului, unde dau de chipul lui Elliot relativ liniștit, ba chiar lipsit de griji aș putea spune. Câteva șuvițe brunete și dezordonate îi acoperă fruntea, buzele îi sunt întredeschise, respirația îi este regulată și un braț de al său încă se odihnește în jurul taliei mele. Pare să aibă un somn adânc, lucru ce mă bucură nespus de mult, căci în ultimul timp insomniile au avut grijă să îl viziteze mai frecvent decât ar fi trebuit să o facă în mod normal.

Decid să alung pe moment toate gândurile negative ce mă agită de ceva vreme și după ce reușesc să îi îndepărtez cu grijă brațul din jurul meu, mă sprijin în coate și zâmbesc involuntar la vederea imaginii din fața mea. După toate cele întâmplate în viețile noastre, nu îmi doresc nimic altceva decât să îl știu bine. Vreau să îl fac fericit cu orice preț și îndrăznesc să sper că nimic nu mă va putea opri din a-mi atinge scopul.

Mă apropii de el silențios, cât să nu îl trezesc și îi îndepărtez șuvițele de păr de pe frunte ce păreau să îi deranjeze somnul. Îl privesc la fel de fascinată timp de alte câteva secunde și spre surprinderea mea, nu-mi mai pot ține în frâu dorința de a-l săruta. Îmi presez blând buzele de ale sale, în ideea că nici nu va simți ceea ce am făcut, dar icnesc atunci când mă trage deasupra lui și adâncește sărutul. Mâinile sale îmi mângâie spatele gol pe sub tricou, ale mele s-au pierdut deja în părul lui moale și toate grijile s-au evaporat din mintea mea ca și cum nici nu ar fi existat vreodată. Îmi frământă buzele cu atât de multă dorință și continuă să îmi alinte trupul cu atingerile sale ca și cum tot ce mai există în acest moment suntem noi doi și ceea ce simțim.

"Cine ești și ce ai făcut cu Everlee a mea care nu avea curaj nici să mă privească în ochi?"

Mormăie amuzat cu chipul afundat în pieptul meu și fiecare respirație a sa mă înfioară până și prin materialul tricoului de pe mine.

Chicotesc ușor atunci când îmi aduc aminte de modul în care obișnuia să mă intimideze la început sau de câte probleme îmi făceam de fiecare dată când trebuia să rămânem singuri și toată atenția îi era asupra mea.

"Vrei să spui că nu ți-a plăcut sau ce?"

Îl întreb indignată și dau să mă îndepărtez, dar mă prinde la timp de încheietură și mă trage înapoi lângă el până ajungem să stăm față în față. Inima îmi tresaltă în piept la vederea rânjetului de pe buzele sale și mă fac mică atunci când se apropie amenințător de mult de mine.