apelul de la ora fix

Totul a fost un vis

Imediat după ce Marian a terminat sa vorbească, am auzit ca cineva bate la ușă. Ohh , nu pot sa cred! Am visat toate astea! Betty ii deschide ușă.
-Adriana doarme. A adormit citind nu stiu ce carte.-spune Betty in șoaptă
-O trezesc eu. Nu poate sa doarmă asa-spune Marian
Atunci cineva se apropie de mine. Se așeza lângă mine pe pat si începe sa se joace in părul meu. Aud ușă ca se închide. Marian, începe sa îmi șoptească numele la ureche. Eu încep sa zâmbesc dar nu vreau sa deschid ochii.
-Pe cine avem noi aici? Cineva a adormit cu cartea in mana?-spune el ușor cu un zâmbet perfect
Eu încep sa ma frec la ochi. Si ma întorc cu spatele la el. Atunci el ma săruta pe frunte, apoi pe obraz, si coboară pana ajunge la gat. Îmi săruta gatul si deschide un nasture de la cămașă. Îmi săruta umărul drept. Apoi mi-l acoperă la loc si ma săruta pe gat. Eu ma trezesc si încep aa zâmbesc. Ma întorc cu fata la el si încep sa il sărut. Ma ridic si ma urc pe el. Continuam sa ne sărutam. Atunci intra Betty si Flavius. Eu cobor de pe el si ma speri.
-Ce faceți nebunilor?-întreabă Flavius răzând
-Nu făceam nimic. Nu e ceea ce pare. Noi doar....-răspund eu speriata
Si chiar asta e adevarul. Nu voiam sa facem nimic. Doar sa stam in brațele unul altuia si sa ne sărutam. Era unul din acele momente de cuplu pe care nu toată lumea le înțelege.
-Stați mai liniștiți. Glumeam si noi cu voi. Va înțelegem si știm ca nu făceați nimic rău.-spune Flavius văzând ca nu am prins gluma
Atunci ei se duc la Betty la pat si treg cortina. Păturile noastre erau separate printr-o cortina. Uneori nu aveam chef sa ma duc pana la baie sa ma schimb așa ca am decis sa punem perdeaua pentru a ne putea schimba la noi in pat.
-Ce m-am speriat când au intrat. -ii spun eu lui Marian
-Sincer, si eu m-am speriat putin-imi spune el
Atunci ii pun o perna pe picioare si ma pun cu capul pe ea.
El începe sa se joace cu părul meu. Ador când face asta. Îmi place ca cineva sa se joace in părul meu, dar îmi place si mai mult daca el face asta. Se apleacă si ma săruta. Eu ma ridic si ma pun din nou, ca înainte, pe el. Sărutul era din ce in ce mai intens. Nu voiam sa facem nimic. Desi, daca cineva ne-ar vedea, al crede altceva.
Il iubesc atât de mult. Nu mi-aș vedea viață fara el. Sunt atât de fericita de cand sunt cu el.
Betty
- Ce i-am speriat saracii-spun eu răzând
-Cam da-spune Flavius
Atunci Flavius se aproprie de mine si ma săruta.
-Dar noi suntem destul de mari sa o facem nu?-spune Flavius pervers
-Nu! Nu vreau sa o fac inca. Am 17 ani-spun eu puțin deranjata de intrebarea lui
-Scuze, nu trebuia sa spun asta. Voiam doar sa vad cum ai reacționa daca cineva ți-ar propune asta-spune el.
Atunci se aproprie din nou de mine si .a săruta ușor pe frunte
-Daca altcineva mi-ar fi spus asta, crede-ma ca as fi reacționat mult mai rau. I-as fi tras o palma cel putin-spun eu răzând
Băiatul asta este perfect. Il ador. Iubesc ziua in care m-am întors in cămin. Stiu ca si el iubește dar simt ca.se mai gândește si la altcineva. Cine o fi? Vreo fosta iubita?
Cei doi se săruta, apoi decid sa se duca la Adriana si Marian
-Stai puțin. Daca din nou ii deranjam?-spune Flavius in șoaptă
-Stai. Hai sa ne uitam ușor ce fac si după mergem
Adriana era cu capul pe picioarele lui Marian, cu o carte in mana. Citea. Marian mai avea puțin si adormea, insa, totuși era foarte atent la ea.
-Ce faceți? Va deranjam?-spun eu trăgând cortina
-Nu, nu ne deranjați. -spune Adriana răzând.
Atunci ea se ridica si se pune lângă el.
-Nu mai învățați atât. Mai respirați si voi putin-spune Flavius.
-Nu putem. Am vreo 5 cărți de citit, pana săptămână viitoare-spune Adriana
-Nu contează. O sa le citești tu. Hai acum sa ne distram cu toți un pic. Ce ziceți sa ieșim pe afara sa ne plimbam? -ii întreb eu
-Nu stiu...-spune Adriana
-Ba da, hai sa mergem. Așa ne mai relaxam putin-spune Marian
Adriana
Intr-un final am acceptat. Au început sa se roage toți de mine așa ca am acceptat. Pana la urma aveau dreptate.
Băieți s-au dus  la ei sus sa se schimbe iar noi am rămas la noi in camera. Ne întâlnim cu toți in 10 minute pe hol la ieșire.
Betty terminase dar ma aștepta. Voiam sa îmi refac machiajul. In plus, băieții trebuie sa ne aștepte pe noi, nu?
-Hai Adriana. Deja a trecut un sfert de ora.-spune Betty
Sunt gata, stai liniștită.-ii spun eu răzând
Îmi iau geaca,Betty avand-o deja pe ea si ieșim. Băieți ne asteptau deja de 5 minute. Atunci Betty începe sa ma pârască  ca am stat o grămadă in oglinda. Toți am început sa radem.
Afara, luna deja strălucea sus pe cer. Era o priveliște minunată.
-Marian, ce zici daca mergem la locul nostru?-il întreb eu uitandu-ma de jos la el.
Este mai inalt ca mine.
-Nu.....ămm...hai sa mai mergem pe aici mai bine-spune el
-Da, hai mai bine pe aici-spune si Betty
Ce aveau toți sa o luam pe aici?
Mergeam iar toți erau tăcuți. Nu intelegeam ce au. La un moment dat ne apropriam de fântână. Atunci Betty si Flavius au zis ca vor sa se plimbe puțin singuri.
Când am ajuns in fata fântâni, Marian îmi spune sa rămân acolo ca vine si el imediat. Cică se duce sa ia ceva de băut. Eram la vreo petrecere iar eu nu știam asta?
Ma așez pe marginea fântâni si aștept. La un moment dat cineva ma striga. Era o voce de fata. Ma uit in stânga si dreapta dar nu vad nimic. Atunci vad o silueta neagra venind pe alea din fata.
Era întuneric si mu vedeam nimic. Se aproprie din ce in ce mai mult.
Nu pot sa cred! E......

Cine credeți ca este? Aștept părerile voastre :) :*