apelul de la ora fix

marea intalnire (partea 5)

Muzica incepuse. Era o melodie foarte lenta. Cred ca era un vals. Cel mai bine ar fi sa nu accept sa dansez cu el. Oricum, sigur nu voi castiga eu concursul, deci decat sa dansez cu acel biat cu ochii verzi mai bine stau toata noaptea.

Insa aceste lucruri doar le-am gandit, deoarece.....

-Imi acorzi acest dans?- spune Marian intinzandu-mi mana.

Eu nu am reactionat. Nu spuneam nimic. Vroiam sa spun nu, insa nu puteam. Parca numai puteam sa vorbesc. Atunci el m-a luat de mana si m-a tras spre el. M-a tras atat de tare incat eram atat de aproape de el incat ii simteam respiratia. Imediat cum mi-am dat seama ca suntem prea aproape unul de alul m-am indepartat insa tot ma tinea de mana. Am mers amandoi spre ringul de dans. Mi-am pus cealalalta mana pe umarul lui, iar el cu cealalta mana m-a luat de mijloc. In niciun moment nu ne-am dat drumul la celelalte maini. Parca devenise doar o mana. Noua mana am lipit-o de pieptul lui. Dansam așa, foarte lent in mijlocul ringului.

La un moment dat numai vedeam, simțeam sau auzeam nimic. Eram doar eu cu el. Nu ma mai interesa nimic. Vroiam doar sa trăiesc acel moment. Luata de val mi-am pus capul pe umărul lui. Așa am rămas pana la finalul dansului. Bine ca m-am trezit si am auzit când s-a terminat melodia. Nu vroiam sa raman acolo blocata si sa rada toți de mine.

La sfârșitul melodiei, amândoi ne-am oprit brusc din dans, insa poziția corpurilor rămăsese la fel. Mi-am ridicat capul si am privit direct in ochii lui verzi. Atunci mi-am dat seama de adevărata lui culoare a ochilor. Pupila, neagra, destul de mare înconjurată de un verde din ce in ce mai deschis iar la margine un contur maroniu foarte deschis. Avea niste ochi superbi, care la îndepărtare păreau doar niste simpli ochi verzi, insa daca ii vezi de aproape te trimit spre un tărâm timp de câteva secunde.

Am ramas așa blocata in privirea lui ceva timp. După ce îmi dau seama ca devin cam insistenta încerc sa ma îndepărtez de el, insa nu ma lăsa

- Mai stai așa. Îmi place sa te am aproape, sa îți simt inima cum îți bate, sa îți simt respirația.-spune el uitandu-se fix in ochi mei.

Din nou, rămânem blocați. El începe sa se apropie, eu rămân la fel. Inima începea sa îmi bata din ce in ce mai tare. Privirea rămăsese la fel, spre acei ochi minunați. El de asemenea, se uita in ochii mei. Se apropia încet, iar eu la fel. Nu vroiam sa stricam acest moment.

- Marian-ii spun eu in șoaptă

- Da, ce s-a întâmplat?-ma întreabă el indepartandu-se.

Il trag înapoi spre mine si ii spun:

- Eu inca nu am avut primul sărut.....-ii spun eu parca puțin rușinata de asta. Ma înroșesc puțin in obraj. Ma uit la el. A început sa rada, insa nu era un ras batjocoritor, era doar un zâmbet.

- Cui ii pasa? Ma bucur ca sunt primul care te saruta-spune el.

Atunci s-a apropiat de mine si buzele noastre s-au lipit. La început a fost doar o atingere. După asta lipindu-ne frunțile una de cealaltă. Apoi eu am început sa il sărut a doua oara. Acum eram mult mai siguri pe noi.

Nu stiu cat timp ne-am sărutat deoarece când ne-am oprit, se auzea muzica. Începuse deja al doilea dans. Atunci zambindu-ne reciproc am început sa dansam. De data aceasta era un tango. Niciunul dintre noi nu știa sa danseze așa ceva, cel puțin asta credeam eu. Cand dintr-o data Marian începe sa ma învârtă in toate mișcările posibile. Nu stiam ce fac.

- Doar asculta muzica si lasa-te in voia ei-imi șoptește el la ureche

Atunci am început sa dansam ca doi profesionisti. Piruete, pasi la stânga, la dreapta, adevărate mișcări de tango am început sa mimam pe acel ring. Finalul a fost surprinzător. M-a învârtit iar apoi m-a lăsat ușor pe spate. Mi-am lăsat caput câteva secunde mai jos si nu il mai vedeam pe el. Când ma ridic, il vad pe el cu un trandafir in gura. Atunci ma ridic, mi-l da si il iau in brațe. Din nou ar fi urmat un sărut daca aceea muzica extrem de ritmata nu ar fi început. Cu trandafirul in mana am început sa facem mișcări de samba.

Aceea melodie mi-a luat toate grijile de pe cap. Numai îmi pasa ca era 23:57, ca trebuie sa il cunosc pe anonim. Numai îmi pasa bici macar de Marian. Mi-a pasat doar de mine timp de câteva secunde.

Imediat realizez ca era 00:00. Cum a trecut așa de repede timpul? Ma îndepărtez repede de Marian si încep sa alerg spre ieșire. Marian aleargă in spatele meu. Însfârșit am ajuns afara. Era foarte întuneric, insa se putea vedea ceva. Mergeam încet, in fata uitandu-ma in toate direcțiile. Nu vedeam nimic. Marian ramasese la ușă. Doar ma urmarea cu privirea.

Ajunsa in mijlocul trenului de fotbal, vad ceva pe jos. Ma apropiat rapid pentru a vedea ce este. Un trandafir! L-am luat si am găsit si un bilețel.
Ți-am spus sa ne întâlnim la 00:00. Acum este deja târziu. In plus vad ca deja ai pe cineva. Poate daca nu te-aș fi văzut cu el, as fi acceptat sa nu ne vedem la fix, dar așa...... Îmi pare rău ca nu mai cunoscut. Eu sunt blond si am ochii albăstri. Poate vrei sa îți faci o imagine a mea. Nu stiu daca va mai fi o ocazie ca asta. De aceea aici a luat sfârșit tot acest joc. Sper sa fi fericita cu Marian. Eu chiar te-am iubit si poate inca o mai fac însă am sa te uit. Promit asta! Voi pleca din cămin si atunci poate vei ști cine sunt.
Cu drag, A