apelul de la ora fix

apelul 3

După ce am închis am stat câteva minute pe gânduri. Oare de ce am făcut asta? O fi fost de la spusele necunoscutului cu acum sunt bine? Dar nu cred, de ce mi.ar pasa de cineva pe care nu cunosc?

Trandafirul era pe biroul meu. Era înflorit si de un roșu foarte aprins. Ma uitam la el si la bilețel minute in sir gandindu-ma cine poate fi.

Cristina era foarte concentrata pe o carte despre vampiri așa ca eu am ieșit in parcul de langa cămin sa ma plimb.

Acolo erau tineri tot din cămin care se plimbau fie singuri, fie cu perechea de mana. M-am așezat pe o banca iar in fata mea era un cuplu de tineri foarte îndrăgostiți. Ascultandu-le conversația an început sa devin trista si gânditoare. Eram in lumea mea, căutând ceva insa nu stiu ce.

Eram atât de absenta încât nici macar nu mi.am dat seama ca se așezase lângă mine un băiat.

Băiatul:  Buna, ce faci? Ma auzi?

Eu: buna, da scuze ma gândeam

Băiatul: la ce te gândeai?

Eu: Nu stiu, nu contează. Cine ești?

Băiatul: Îmi cer scuze, am uitat sa ma prezint. Eu sunt Marian. Sunt nou in cămin

Eu: Aha...eu sunt Adriana, incantata de cunoștință

Marian: De asemenea.

Am stat un timp fara sa mai spunem ceva. Pur si simplu ne uitam unul la altul. Din când in când eu ma mai uitam la luna ce strălucea iar după aceea întorceam privirea spre el care era la fel ca înainte. Era un băiat inalt, cu ochii verzi. Avea un zâmbet special.

La un moment dat m-am gândit ca poate el este cel care ma suna la ore fixe si îmi trimite trandafiri. Insa nu am spus nimic despre asta nevrand sa pic drept o proasta.

Marian: îmi pare bine ca te.am cunoscut insa trebuie sa plec. Sper sa ne mai întâlnim

Eu: si eu sper asta.

Marian: Ce zici daca ne vedem mâine tot aici la aceeași ora?

Eu: Desigur, buna idee

Marian: BUn atunci. Pa, noapte buna!

Eu: NOapte buna!

Si fiecare ne.am dus în părți diferite. Când am intrat in cameră Cristina adormise cu cartea in brațe. I-am luat-o si am pus-o pe birou. Exact când vroiam sa ma bag in pat, îmi suna telefonul. Era 23:00 si era un număr necunoscut...

Necunoscut: Ce faci? Te-am trezit?

Eu: Nu, stăteam in pat

Necunoscut: aha...azi am aflat ca ai cunoscut pe cineva

Eu; Da, de ce?

Necunoscut: Vroiam doar să-ți spun sa ai grija. Sa nu te îndrăgostești de el. De va rani -apel incheiat-

Imi pare rău ca nu am mai scris nimic, insa m-am întors. Sper ca va place povestea. Daca vreți îmi puteți lasa comentarii cu ce v-ar placea sa se întâmple sau cu ce credeți ca se va întâmpla iar eu lr voi lua ca idei pentru următori capitol. La 100 de cititori( scuzati-ma nu stiu cum se spune. Mi-am făcut de curând acest cont si înțelegeți voi) pun următoru capitol:*