apelul de la ora fix

revederea

Nu puteam sa cred! Era Stefania! Cea mai buna prietena a mea din generala. Nu am mai vazut-o din vara.
Se aproprie zâmbind de mine. Acum , eram una in fata celeilalte si ne uitam una la alta. Este atât de schimbata.
Ochii verzi, par castaniu deschis, puțin mai înaltă ca mine.
-Nu pot sa cred! Tu aici!-ii spun eu răzând
-Ba sa crezi!-îmi spune si ea răzând.
Se aproprie mai mult de mine si ma ia in brațe. Sunt așa fericita ca e aici. E ca o sora pentru mine.
Ne asezam pe marginea fântânii si incepem sa vorbim. După un timp apare si Marian.
-Ai luat sucuri?-ii spun eu răzând
-Da, uite-l- spune el si ma săruta
-Uite, ea este Stefania, prietena mea cea mai buna.-ii spun eu
-Stiu.-îmi spune el
Se pare ca cei doi au pus la cale asta. Ma întreb oare cum de s-au găsit, ca sa zic așa. Cum a aflat Marian ca ea este cea mai buna prietena. Nu i-am spus asta niciodată.
După ce am mai vorbit puțin, am intrat in cămin. Betty era singura la noi in camera, Flavius plecase. Cei din cămin au fost de acord ca Stefania sa stea cateva zile la noi in camera. V-a dormi cu mine in pat,iar daca nu încape v-a dormi pe canapea.
Ma simt atât de bine ca o vad,ca putem vorbi...
Marian ne-a lasat in camera la noi si a plecat. A vrut sa stam singure, ca sa mai vorbim.
Ea, voia sa vina cu mine la acest cămin insa a avut niste probleme si nu a mai putut sa plece. In plus, nici părinții ei nu o lăsau. Acum, se pare ca vrea sa se înscrie aici. Sunt așa de fericita!
-Sper sa reușești sa te înscrii-ii spun eu entuziasmata
-Daca nu reușesc acum, in al doilea semestru, in clasa a 10a sigur reușesc!-îmi spune ea foarte convinsa.
Am stat aproape toată noaptea vorbind. Betty a stat si ea cu noi, insa la un moment dat nu a mai putut si sa retras după cortina. Noi, am mai stat pe puțin încă 2 ore, însă am vorbit încet.
Dimineata ne-am trezit cam tarziu. Bine ca era sâmbătă. Am fost jos la cantina sa luam ceva de mâncat si am urcat in camera. Directoarea ne-a spus sa nu stam acolo cu Stefania pentru ca după ar fi început toți ceilanti sa puna intrebari si ar fi vrut si ei sa își aducă prieteni in cămin. Pe ea au lasat-o doar pentru ca voia sa cunoască liceul pentru a se muta aici.
Am mâncat si am așteptat sa vina Marian. Mergeam toți la film. Vin cu noi si Betty si Flavius. Păcat ca Stefania o sa stea fara partener. Poate vine Marian cu cineva. Atunci bate cineva.
-Buna iubire! Ce faci?-imi spune Marian când întra.
Avea un trandafir roșu in mana. Se aproprie de mine si mi-l da.
-Ce drăguț!-ii spun eu.
Se aproprie mai mult si ma săruta. Atunci mi-am adus aminte de primul nostru sărut, la bal. Nimeni nu ne mai putea despărți. Totul este perfect!
-Hai cu mine pana afara.-îmi spune el luandu-ma de mana
-Pai nu mai mergem la film cu ei?-il întreb eu
-Ba da, dar vreau sa stam puțin singuri.
-Bine.-ii spun eu zambind.
Le spune el lor si ieșim pe ușă.
Stefania
Cum poate un băiat așa frumos ca el sa fie cu o fata așa ca ea? Dar mai ales de când sunt ei împreună? Adică când am vorbit cu el vorbea foarte frumos cu mine.....
In urma cu o luna....
-Conversație prin mesaje-
Stef: Buna
Mar: Buna, cine ești?
Stef: Sunt cea mai buna prietena a Adrianei
Mar: aha..
Mar:pai si de ce îmi dai mie mesaj?
Stef: pai  vreau sa stiu si eu ce face, cum e pe acolo. Nu am mai vorbit de mult cu ea
Mar: Pai...eu nu prea vorbesc cu ea. Nu suntem aceeasi clasa, am vazut-o doar de cateva ori pe hol
Stef: Aha....
Mar: Hai sa numai vorbim despre ea, hai sa vorbim despre altceva...
Stef: Despre ce?