apelul de la ora fix

totul s-a sfarsit

Dupa ce am citit mesajul am ramas surprinsa. Adica dupa atatea apeluri, dupa trandafiri si biletele foarte dragute sa renunte doar pentru ca am intarziat 3 minute. Oricum, nu ma intereseaza. Nici macar nu stiu cine e. Acum vreau doar sa merg mai departe cu balul. Este ceva foarte important pentru un boboc si vreau ca ceea ce a mai ramas din seara sa fie minunat.

Marian ma astepta langa usa. Indreptandu-ma spre el, am zarit un cos de gunoi. Am mers pana in fata lui si am aruncat trandafirul de la anonim.

Când am ajuns la Marian m-a luat in brațe si m-a întrebat dacă sunt bine. I-am răspuns zâmbitoare ca da.

Am intrat înapoi in local si se pare ca începuse a doua proba a serii. Cea cu catwalkul. Trebuia sa defilam ca niște adevărate vedete pe podium. Prima oara singuri iar după cu perechea.

Prezentatori incepeau sa prezinte iar perechile sa urce pe scena si sa defileze cat de frumos puteau. Eram foarte atenta la mișcările fetelor pentru a prinde niste idei de mișcări.

-Acum urmează perechea 112 formata din Marian si Adriana!-aplauze de încurajare pentru ei-incepe Dragos.

Amândoi ne duceam spre scena printr-e aplauzele tuturor. Era minunat sa stiu ca ne aplauda pe noi, iar emotile încetul cu încetul dispăreau.

-Prima oara, vi-l prezentam pe Marian. Un tânăr adolescent de 15 ani, cu ochi verzi, înalt căruia ii place sportul. Dar cel mai mult ii place sa joace voley cu prieteni pe plaja.- spune Stefania

-Aplauze pentru el- spune Dragos

Cei doi prezentatori odată cu publicul încep sa aplaude. Marian începe sa urce pe scena si sa defileze.

Doamne! Cat de bine o face! Cred ca in alta viață el a fost model.

-Acum, o invitam pe partenera lui, Adriana. Este o adolescenta de 15 ani, cu ochi albăstri. Ii place sa cante si sa compună poezi. Aplauze si pentru ea-spune Dragos.

De asemenea încep sa aplaude. La fel face si publicul. Picioarele îmi tremurau pe scările scenei. Ajungând pe scena, ma uit la Marian. Acesta îmi face cu ochiul si își strânge pumni semn sa am încredere.

Scena părea foarte lunga. Îmi pun mana în sold si încep sa defilez. Fara sa îmi dau seama ajung la capătul scenei, fac o pirueta, poza si înapoi. Ma pun lângă Marian iar acesta face primul pas. Amândoi începem sa mergem pe scena. Aplauzele nu s-au orprit in nici o secunda. Fara sa îmi dau seama deja ne terminasem micul număr si eram deja lângă scena, jos.

-Aceștia au fost toți!-spune Ștefania

-Acum  asteptam rezultatele juriului.-spune Dragos

Eram foarte emoționata. Vroiam sa stiu daca am trecut sau nu mai departe. Insa, eram si puțin nelinistita. Il vedeam pe Marian, parca nervos, supărat.

- Ai pățit ceva?-il întreb eu punandu-ma in fata lui

-Nu.....-spune el cu jumătate de gura

- Ba da. Ai ceva. De ce ești supărat.-il întreb eu puțin nesigura sa nu se enerveze si mai rău

- Nu am nimic! Ma duc putin pana afara.-spune el parca tipand insa cand și-a dat seama a început sa coboare vocea

-Vin si eu cu tine-ii spun eu zâmbind

-NU!-spune el țipând si pleacă afara

Am vrut sa ma duc după el, doar ca nu am apucat. S-a mișcat foarte repede.
Marian

Nu îmi place sa tip la ea, doar ca nu stiu ce sa fac. La început mi s-a părut foarte amuzant si romantic, doar ca acum nu stiu cum sa continui.

Cum ii spun eu ca de fapt eu sunt anonimul??

Îmi pare rău ca public atât de greu in ultima perioada, doar ca nu am mai avut timp.
Vreau sa va anunț ca aceasta carte se va termina foarte curând, iar continuarea va apărea intr-o alta carte, adică va fi volumul 2 :))))
Sper ca va place si ca îmi veți citi si a doua carte.
Insa, pana atunci mai este puțin.
Am o întrebare pentru voi : Vreți sa scriu continuarea in alta carte sau sa continui tot in aceasta carte facand-o mai lunga?
Aștept răspunsurile voastre :*
De asemenea aștept comentarii cu Pareri despre poveste.
Daca va place povestea vorbitiile prietenilor despre ea!
Va mulțumesc! :*