apelul de la ora fix

mare intalnire (partea 2)

Insfarsit am ajuns. Drumul mi s-a parut mai lung ca de obicei. Abia astept sa intru, insa momentam trebie sa stau la coada. Betty si Flavius au intrat deja. Eu trebuie sa stau pentru bratara aia si pentru inscrierea la concurs. Nu puteam sa cred  ca sunt atat de multi boboci in liceu. Adica, pe holuri pareau mai putini. Coada pare interminabila! Oare o sa ajumg si eu vreodata la aceea masa plina cu bratari roz si albastre, foi si pixuri? La cat de multe persoane sunt in fata, nu prea cred.

In sfarsit. Mai sunt doar 3 persoane in fata mea. Deja pot sa aud muzica dinauntru.

Ohhh, Doamne! Nu pot sa cred. Alexandra este chiar in spatele meu. Si totusi nu m-a vazut. Incerc sa vorbesc cu ea:

-Buna, Alexandra! Ce faci? Insfarsit a venit balul!-spun eu cu un zambet larg pe fata de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

-Buna, Adriana! Nu te-am vazut. Imi pare rau. Abia astept sa intru.-spune si ea, spre surprinderea mea foare zambitoare.

- Nu este nimic, dar numai esti suparata pe mine?-o intreb eu, incercand sa deschid acest subiect.

-Nu. Mi-am dat seama ca Flavius nu este asa cum am crezut eu ca este. Pe el, il intereseaza mai mult popularitatea decat o fata. Am aflat prin cineva acest lucru. In plus, s-a cuplat cu fosta mea colega de camera, Betty. Deci....-spune ea vesela desi cat a vorbit despre el, a facut-o cu un fel de scarba

-Stiu ca sunt impreuna. Acum, Betty este colega mea de camera si am devenit foarte bune prietene.-ii spun eu.

Ea insa nu a mai apucat sa imi spuna ceva pentru ca imi venise randul. Mi-am ales o bratara, la nimereala deoarece toate erau la fel doar ca aveau numere diferite. Am luat numarul 112. Ce noroc. Mi-am dat datele pentru inscrierea la concurs si am intrat.

Locul arata minunat. Nu parea fosta mea sala de sport in care alergam de vreo 3 ori pe saptamana inconjurul ei. Desi pare ciudat, da. Aveam 3 ore pe saptamana de sport desi nu eram la un liceu sportiv. Acest lucru se datoreaza proiectului magnific, facut de directoare. Ea crede ca sportul este foarte important si de aceea trebuie sa alergam zilnic.

Totul era foarte colorat. Era destul de intuneric in sala. Mesele erau puse intr-o parte a sali, iar in partea opusa era o scena foarte mare cu doua scaune si doua coroane. De asemenea pe scena era si dj-ul care era un baiat din liceu din clasa a12a. Auzisem foarte multe despre el. Este foarte talentat si acest lucru vrea sa il demonstreze in aceasta seara.

Eram inca la intrare. O asteptam pe Alexandra care deja intarzia foarte mult.

Dintr-o data o vad ca intra. Ii fac semn cu mana si vine spre mine. Abia acum o vad cum arata. Are o rochie rosie, scurta, cu o floare țot rosie aproape de umar si niste pantofi negri. Parul il avea prins, intr-un coc foarte frumos, iar machiajul era foarte discret.

-Trebuie sa mergem sa ne cautam masa.-spune ea imediat cum a ajuns la mine

-Da. Ce numar esti?-o intreb eu cautandu-i bratara cu privirile.

-111 tu?

-112-spun eu razand.

- Ohhh, perfect. Vom sta una langa alta-spunea ea razand

Atunci am plecat sa ne cautam masa. Cand am ajuns, erau foarte multi boboci pe care  nu ii cunosteam. Erau si fete si baieti deci presupun ca unul din baietii astia va fi partenerul meu.

Ne-am asezat la masa si am inceput sa vorbesc cu Alexandra. Ma bucur mult ca nu m-ai suntem certate.  Vorbind, dintr-o data vedem ca la masa noastra este un baiat care sta singur. Nu vorbea cu nimeni. Este blond, cu ochii caprui. Este foarte dragut. Ma ridic sa ma duc spre el , insa ma tage Alexandra de mana.

-Nu te duce la el. -spune ea tinandu-ma strans langa ea ca sa nu plec.

-De ce? Ce are? Nu vezi si tu ca sta singur?- o intreb eu putin deranjata

-Stiu eu cine este si de ce sta singur. Este tot asa, boboc ca noi insa nimeni nu vorbeste cu el. Este ciudatul caminului. Am incercat odata sa vorbesc cu el si mi s-a parut foarte de treaba de aceea l-am luat cu mine la grupul meu de prieteni. Cand am ajuns, nu vorba deloc si in plus statea numai cu fetele. Baietii au incercat sa vorbeasca cu el insa raspundea doar daca il intrebau ceva si raspunsul era foarte scurt si la obiect. Adica unde ai mai vazut tu vreun baiat care sa stea numai cu fete iar baietii sa i se pare prea prosti pentru el?-spune ea uitadu-se din cand in cand la un baiat. Se lare ca pusese ochii pe el. Acel baiat se uita si el la ea. Nu pot sa cred! Este marian!

Acest capitol cu "marea intalnire" il voi face mai lung si de aceea in mai multe parti. Nu stiu cate parti insa vreau sa fie mai detaliat tot ce se intampla. Sper ca nu va derajeaza. Imi pare rau ca public atat de greu partile. Incerc sa le public cat de repede pot. Daca va place povestea mea spunetile prietenilor despre ea sa o citeasca cat mai multa lume. De asemenea astept comariile voastre cu oroce vreti sa imi spuneti desre poveste. Urmatrul capitol, in curand. :)