apelul de la ora fix

Apelul 5 (partea 2)

Nu pot sa cred ce am facut.

Eu: M-am semnat eu in loc sa pun numele tau la sfârșitul scrisorii..

Alex: Pfoaaaa...ce proasta ești!

Eu: Oi fi eu proasta dar tu când ai citit scrisoarea nu ai văzut?

Alex: Nu, nu m-am uitat. Nu am citit ultima propoziție. Mi-a plăcut ce ai scris si am avut încredere in tine.

Eu: Ok, lasa-ma pe mine sa rezolv asta.

Alex: Nu! Gata! Mi-ai făcut destule probleme. Vad eu ce fac. Te rog sa pleci din camera mea!

Eu: Alex, dar nu am vrut. Nu mi-am dat seama. De ce ești așa de rea cu mine?

Alex: Tot eu sunt rea?

Am plecat din camera ei. Nu puteam sa cred ca a reacționat așa. Ma întreb acum ce o sa se întâmple...

-In timp, in camera lui Flavius-
Ce ar trebui sa fac? O fi Adriana pe care o stiu eu? Sau o fi alta fata? De ce nu a pus un numar, o adresa..ceva? Eu acum cum dau de ea? Oricum eu nu sunt îndrăgostit de nici o Adriana oricare ar fi ea. Eu o iubesc pe Alexandra. M-am îndrăgostit de ea din prima clipă când am vazut-o si acum nu pot sa o mai uit. Oricum nu cred ca ea s-ar uita la un băiat ca mine....

Eu stăteam la mine in camera. Eram supărata...nu puteam sa cred ca a reacționat așa. Înțeleg ca am făcut o greșeală si una grava însă am facut-o fara sa vreau. Il iubește insa eu sunt prietena ei si nu ar fi trebuit sa-mi facă asta.

Insa nu am de gând sa ma mai bag. Desi mi-ar placea sa rezolv eu ceva ce eu am provocat, nu o sa o mai fac pentru ea. Nu pot sa cred ca a tipat atât la mine. Pana la urma este ceva ce se poate rezolva, este ceva ce are soluție.

Eram foarte suparata. Credeam in sfârșit ca mi-am facut o prietenă adevarata, cu care pot sa vorbesc orice, oricând. Nu am  avut niciodată o prietena foarte buna, desi am o grămadă de prieteni dar niciunul care sa-l prastez toată viața.

Dintr-o data îmi suna telefonul. Ca de obicei era un număr necuboscut .

Eu: Da

Necunoscut: ce faci?

Eu: Tot tu esti?

Necunoscut: Da. Deci ce faci?

Eu:Bine, tu?

Necunoscut: Eu sunt bine. Dar stiu ca tu nu.

Eu: De unde ști?

Necunoscut: Eu stiu tot ce faci,tot ce ti se întâmpla. Stiu tot despre tine.

Eu: De unde ști? Ma urmărești?

Necunoscut: Nu, nu te urmaresc eu. Am pus pe cineva sa o facă. Vreau sa stiu tot ce faci, cat timp eu nu pot sa ma aproprii de tine.

Eu: Pai de ce nu te apropriai de mine? De ce nu pot sa te vad?

Necunoscut: O sa ma vezi la momentul potrivit.

Eu: Si când va fi asta?

Necunoscut: La momentul potrivit.

Eu: Atunci, spune-mi macar ceva despre tine. In ultima scrisoare pe care mi-ai trimis-o ai pus la final initiala "a". Cum te cheama? Alex, Andrei?

Necunoscut: De unde ști ca eu sunt cel care ti-a trimis-o?