IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

1

- Chiar trebuie să pleci?

Își întrebă soțul.

Acesta băgă un dosar în mapă după care veni în fața femei. Se aplecă și depuse un sărut pe buzele, acum bosumflate.

- Trebuie, dar o să încerc să vin cât de repede pot.

Soția lui era supărată fiindcă în jumătate de oră trebuiau să ajungă prietenii lor.

Trecu pe lângă ea și ieși din casă. Și el era supărat, dar când șeful te suna supărarea nu își avea loc.
Era avocat și trebuia să mergă la închisoare pentru a vedea pe cineva care era închis pentru o bătaie într-un bar. Iar acel cineva era o cunoștință a șefului.

Încruntat parcă mașina în fața închisorii și cu servieta în mână întră pe poarta păzită.

Acum era așezat pe un scaun într-o sală cu mai multe mese. Aici de obicei aveau loc vizitele celor reținuți.

Bărbatul din fața lui îl privea plictisit. Părul lung de culoare negră îi trecea de umeri, iar ochii de un verde intens erau ațintiți asupra lui. Tricoul alb îi era un pic murdar și mototolit.

- Mă numesc Eric Mincu și sunt avocatul dumneavoastră.

- Pe mine știi cum mă cheamă.

Spuse celălalt privind dosarul din fața lui.

- Alexandru Anghel.

- Bravo. Ți-ai făcut temele. Spuse acesta sarcastic. Altceva ce mai scrie!

- Ai 31 de ani, ești văduv și ai o fetiță de 6 ani care locuiește cu părinții tăi. Ești inginer constructor și ești detașat aici în oraș pentru lucrarea de la pod. Te afli în arest pentru o altercație într-un bar.

Bărbatul din fața lui  încrucișă brațele peste piept și îl privi în ochi.

- Ai o țigară?

- Nu fumez.

- Bravo ție, dar ghinionul meu.

- Ghinionul este al meu, fiindcă a trebuit să vin aici la ora asta.

Nu ar fi trebuit să spună asta, dar nu se putea abține văzând insolența bărbatului din fața sa.

- Trebuia să îți alegi o altă meserie.

Avocatul îl ignoră și răsfoi colile din fața lui. Luă una citind-o cu voce tare.

- Ai fost închis fiindcă ai bătut un bărbat într-un bar. Tu spui că a fost legitimă apărare.

- Din tonul tău reiese că ai o mare îndoială.

- De la ce a pornit altercația?

- Spunei bătaie, comentă celălalt. Iar dacă dobitocul nu ar fi căzut i-aș fi mai tras un pumn.

- Tot nu mi-ai răspuns la întrebare.

- Da ce!... nu scrie în declarație!

- Vreau să aud de la tine cum s-a întâmplat.

Spuse împreunând degetele pe hârtiile din fața lui.

Celălalt își mută privirea de pe chipul lui mușcându-și obrazul pe interior. Gânditor.

Avocatul rămase pentru câteva secunde cu privirea pe buzele lui. Realiză ce face și își mută privirea așteptând.

- Tu ce ai fi făcut dacă un tâmpit te-ar fi făcut gay doar din cauză că ai părul lung?

Avocatul rămase câteva secunde privindu-l în liniște. Amandoi susținându-și privirile.

- In situația de față tu ești cel arestat.

Celălalt rămase scrutându-i trăsăturile.
Părul blond tuns scurt aranjat cu cărare pe o parte, cămașa albastră și cravata perfect aranjată, costumul negru fără nici o cută îl făcea să pară foarte serios. Se îndoia că spilcuitul avocat ar fi fost în stare să dea o palmă cuiva. Darămite un pumn zdravăn.

- Te-ai bătut vreodată în viața ta?

- Nu văd ce relevanță are această întrebare.

- Nici una. Eram doar curios.

- Mai bine ai fi cooperant și m-ai ajuta să înțeleg situația. Dacă celălalt depune plângere s-ar putea ajunge la proces. Iar eu aș vrea să evit acest lucru.

- De ce?!

- Nu înțeleg întrebarea.

- De ce vrei să eviți procesul?  Doar ești plătit pentru asta.

Avocatul rămase iarăși tăcut privindu-l. Nu putea să își dea seama dacă cel din fața lui este inconștient sau doar prost. Altcineva în situația lui ar fi implorat ajutorul.

- Hai să ne scutim timpul amândurora și să clarificam situația. Dacă nu mă vrei aici, spune. Mă ridic și plec.

Bărbatul din fața lui trase scaunul mai aproape de masă și își sprijini coatele pe suprafața acesteia împreunând degetele. Acum chipurile le erau despărțite de câțiva centimetri.

Avocatul rămase ca o stană de piatră privind în iriși ațintiți asupra lui. Era prima oară când simțea efectiv că nu poate clipi.

- Nu am nimic cu tine ca persoană, pur și simplu nu îți suport meseria. Dar... spuse lungind cuvântul, am nevoie de tine.

Ultimele cuvinte le spuse aproape în șoaptă.
Timpul rămase suspendat la acea clipă acaparându-i în tăcerea încărcată de iluzii.
Ca și când amândoi și-ar fi dat seama se traseră rapid fiecare pe scaunul lui.
Tăcerea fu întreruptă de sunetul strident al unui telefon.
Avocatul băgă mâna în buzunarul interior al sacoului scoțând telefonul. După ce privi ecranul îl închise așezîndu-l cu fața în jos pe masă.

- Cel mai bine ar fi să plec, fiindcă nu ești dispus să cooperezi deloc. Iar astfel nu am cum să te ajut.

Spuse și începu să adune colile aranjindu-le în dosar.

O mână bronzată cu degete lungi se așeză pe dosarul ce-l închise.

Ridică privirea mirat.

- Hai să vorbim. Și... scuze.

Felul în care vorbi și faptul ca își cerea scuze, îl făcu să se calmeze. Se așeză mai bine pe scaun și deschise din nou dosarul.

PS. Este prima mea încercare de a scrie o BL. Tot aveam aceasta idee...asa ca...
Fiți indulgenți sau brutal de sinceri.