IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

11

- Crezi că dacă stăteai în cameră facându-ți griji, se rezolva mai repede?
Spuse Paul unui Toma îngrijorat.

- Paul are dreptate. Așa măcar mai uiți de probleme.

Îl încurajă un alt coleg.
Erau patru bărbați și două femei. Toți colegi de șantier. Schimbul lor era liber așa că hotarîră ad-hoc să încerce mâncarea unui restaurant Chinezesc.
Doar Alex și Paul mai mâncaseră aici, și reușiră să îl ia cu ei și pe Toma.
Deja făcuse demersurile pentru începerea procesului de divorț. Iar după finalizare mai trebuia să deschidă un altul pentru custodia copiilor. Cu toate asigurările lui Mihai tot era îngrijorat.
Dar se lăsase convins de colegi să iasă la masă.

Discuțiile erau animate și vesele.

Alex stătea lângă una din colege. Nu era prea încântat, dar oricât încercase un subterfugiu tot lângă ea nimerise.
Nu era o colegă urâtă sau rea, doar că i se pusese pata pe el și din această cauză încerca pe cât posibil să o evite.

Alina era din oraș. Bătuse destule apropouri de a ieși amândoi, cu scuza de ai arăta orașul. Și poate mai mult de atât. Chiar propriul apartament.

Nu vroia să se poarte grosolan așa că încerca subtil să se eschiveze în speranța că insistenta colegă va înțelege.

În grupul lor era și Dan. Cunoscând fiind faptul că era gay. Nu avea nici o problemă de a-și recunoaște orientarea. Era un tip dintr-o bucată care spunea clar ce gândea. Așa ca mulți nu vroiau să se împrietenească cu el. Pe cei din grupul lor îi interesau omul nu orientarea sexuală.

În această seară mai mult ca oricând Alex încerca cât putea de subtil să îl observe. Încercând să înțeleagă propriile trăiri. Vrând să vadă din observații dacă această alegere se putea conștientiza de ceilalți.

Câte o dată aducerea aminte îl asalta în momente diverse ale zilei. Nu doar în visele trăite cu intensitate și tortura conștientizării.
Era deajuns un miros. Un bar sau o băutură.

- Te încrunți la paharul de vin mai ceva ca la citirea unor planuri încâlcite.
Îl atenționă Alina lăsându-se mai aproape de el.

O privi încruntat realizând că iar se lăsase acaparat de amintiri.

- Mă gândeam la schimbarea vinului cu altceva. Fără alcool, continuă în gând.

Experimentase o încercare de uitare și cu o porție zdravănă de coniac. Nici un rezultat. Se alesese doar cu o mahmureală zdravănă.

- Până te hotărăști ieșim la o țigară?

Poate tutunul și ieșirea în aerul răcoros al serii avea să fie benefice. Nu și compania. Acceptă. Spre norocul lui veni cu ei și Dan.

Tocmai vroiau să iasă când ușa se deschise intrând în restaurant trei bărbați. Rămase perplex când își dădu seama că ultimul  dintre ei era Eric.
Acesta îl privi la rândul lui cam cu aceeași expresie. Secundele de interacțiune făcându-i conștienți de apropiere.
Înclină fiecare din cap în chip de salut, după care Eric își urmă colegii, iar Alex ieși la țigară.

Îi venea să înjure zdravăn coincidența și soarta care se încăpățâna să îi aducă unul în fața celuilalt. Spera doar ca avocații să ocupe un separeu.
Nu se îndoia că ceilalți doi bărbați erau colegi cu el. Costumele trădându-le întrucâtva ocupația.

Când se întoarseră la masa lor constată că soarta își avea propriile reguli.
Nu numai că erau la o masă distanță, dar se și puteau privi.
Și nici nu putea pleca mai repede, fiindcă doar ce le fusese adusă mâncarea.