IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

3

Deschise portiera și așezându-se la volan aruncă servieta pe scaunul de lângă șofer. Așeză mâinile pe volan și își sprijini fruntea de ele.

Gândurile îi rămaseră la bărbatul de care se despărțise.
Intr-o oarecare măsură îi înțelegea atitudinea. Era ca un fel de protecție față de lumea exterioară. Era sigur că o întâmplare din viața lui îl făcuse să adopte  o asemenea atitudine.

Lucra ca inginer constructor la podul ce se construia peste Dunăre. Era detașat pentru această lucrare și locuia la un hotel închiriat de firmă. Unde stăteau toți cei care nu erau din oraș.

Ridică capul privind în lungul șoselei aglomerate.
Nu știa ce se întâmpla cu el. Fiindcă îi păsa. Era prima oară când experimenta un asemenea sentiment.
Incă din facultate erau atenționați să se detașeze și să privesca fiecare caz în parte cu obiectivitate. Chiar și în stagiatură auzise aceste cuvinte de nenumărate ori.

Culmea. Nu îl deranja senzația. Doar că nu înțelegea de ce interacțiunea cu el îl făcea să vrea să îl cunoască și să-l înțeleagă. Să descopere fiecare fațetă și acoperământ de indiferență.

Strânse maxilarul și întoarse cheia în contact, hotărât să încerce detașarea. Nu ar fi trebuit să fie greu. Era ca o mantră inoculată în creier. An după an. Caz după caz.