IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

23

-Cum sa întâmplat?.

Întrebarea era pusă cu voce joasă, știind că durerea mai era încă acolo.
Nu că vroia neapărat să răscolescă niște amintiri dureroase.Doar vroia să înțeleagă.
 
Alex tacu câteva minute bune.Parcă organizandu-si  cuvintele.
 
-A fost un nenorocit de accident de mașină.Un puști teribilist care avea carnet de câteva luni.
 
-Era singură?.
 
-Da.Lasase fata la soacră-mea, intr-un alt cartier.Aveam câteva zile libere, și vroiam să plecam undeva doar noi doi.Nu o mai făcusem de la nașterea fetei.
 
Tacu.Ramase cu mâine sub cap privind țintă tavanul vopsit în alb.Ca toată camera de-altfel.
 
După ce euforia apropierii trecu, ramaseră în pat.Alex pe spate cu mâinile sub cap și cearceaful tras neglijent pe el, iar Eric stătea sprijinit de tăblia patului ținând una din perne în poală.Nici unul nu se obosise să puna ceva pe el.Orucum vroiau să faca  dus.
 
-Cum o cheamă pe fiica ta?.
 
-Andra.Are sase ani.Aaaa...dar asta știi deja, spu-se aruncandu-si privirea fugitiv spre Eric. Știa de  la prima interactiune cand îi citise dosaru.
Atunci nu am lasat-o să o vadă.Am  vrut să-și amintească de ea , așa cum era când trăia.
 
- I-mi pare rău. Articulă celalalt cu glas răgușit din  auzi emoțiilor ce-l încercau. Pentru atunci și...pentru acum.

-Pentru atunci nu ai de ce să-ți ceri scuze.Dar pentru acum, da.
 
-Alex. Am vrut doar să înțeleg ce este sub masca ce o porți. Am...

-Acum că știi, te face să te simti mai bine?.
 
-Nu. Dar mă face să te înțeleg mai bine.
 
-Eu nu înțeleg de ce vrei mai mult de la noi?. După părerea mea, ne potrivim perfect doar ca parteneri de sex.
 
Cuvintele erau oarecum rostite într-o manieră artificială. Continuand să fie reticent cu sentimentele ce le trăia.
 
-Pentru că amândoi simțim, chiar dacă tu în continuare te cramponezi de adevăr. Findcă ce simți și ce spui sunt două lucruri diferite.

Liniștea se asternu iar între ei. Doar sunetele străzi razbăteau prin geamul deschis, semn că lumea își continua mersul firesc.

Alex se ridică în fund și așezând perna în spatele lui se trase rezemamdu-se de ia. Trase și cearceaful acoperindu-și goliciunea.

-E...prima oară de atunci, când simt. Și nici mai mult nici mai puțin aceste simțăminte  sunt pentru un bărbat.
 
-Poți fi liniștit.Findcă eu am o soție pe care o iubesc. Si...totuși am sentimente și pentru tine.Un bărbat.
 
-Nebănuite sunt caile domnului, articulă Alex sarcastic.

-Dacă domnul are a face sau nu, cert e că sa întâmplat. Iar dacă dăm crezare biserici, ar fi trebuit să ne traznească până acum.

-Se pare că divinitatea are treburi mai importante de cât să se uite la noi.

-Foarte bine.Findcă nu m-aș fi simțit confortabil să fim priviți când facem dragoste..Unde mai pui că și el e tot bărbat.

Alex îl privi cu o sprânceană ridicată.

-Dragoste!...

-Stii bine că asta am făcut mai devreme. Și...continuă uitandu-se la ceasul telefonului de pe noptieră de lângă pat, o să facem iar. Sarcasmul...dincolo de ușa, spuse arătând cu bărbia spre aceasta.

Glumele mai destinse-ră un pic admosfera.

Soția lui Eric era la o ședință iar David la un coleg. Asa că își permitea să mai întârzie.
 
-Problema e asta. Ce facem în continuare cu relația noastră. Sentimentele dintre noi sunt reale și puternice, concluzionă Eric.

Lui Alex îi veniră pe buze abișnuitele cuvinte sarcastice. Dar nu le pronunță. Findcă celalalt avea dreptate. Timpul despicari firului în patru, cum spune o vorba, trecuse. Acum trebuiau să pună capăt sau să jongleze cu timpul pentru continuare. Greul fiind pe umerii lui Eric.
 
-Ne oprim?.

Întrebă Alex întorcând capul spre celalalt. Ii privea profilul cu oarecare teamă în privința răspunsului.

Cu toate că decizia se impunea luată de comun acord.

Eric întoarse și el capul.Ramase-ră privind fiecare în ochii celuilalt. Nu era nevoie să rostească cuvinte  pentru a concluziona că aceasta nu era o opțiune.
 
Eric lasă perna din brate și neîntrerupînd contactul vizual se apropie de el.
Ridică mîna mângâindu-i obrazul cu degetele. Barba un pic crescută și părul în dezordine îi dădeau un aier sexi.
Poate nu era chiar așa...dar el era subiectiv prin prizma sentimentelor pentru el.
 
Alex ramase tăcut, anticipând urmarea. Doar inima ce începu să-i bată mai repede îi trada emoția. Findcă de câte ori era în apropierea lui, inima trădătoare avea propria regulă.
 
Ii veni în întâmpinare presîndu-și buzele de a le lui.
  Sărutul fu unul ușor și persuasiv. Sentimentele făcându-i să simtă și să trăiască apropierea  în vibrații  energetice   izvorâte din sufletele ce se încărcau cu emoții și plăcere.  Acele sfere neștiute de nimeni care le trnsmiteau vibrații  magice în trupurile ce tânjeau după apropiere.
  Clipa îi acapară făcându-i conștienți de timpul și trairile lor.
 
Când lipsa aerului își făcu simțită prezența prin respirații tumultoase se desprinseră, rămânând cu frunțile apropiate.
 
-Trebuie să găsim o soluție pentru a continua.Despartirea nu e una dintre ele.
  Spuse Eric printre gurile de aier ce le inspira cu nesaț.
  
Alex aprobă printr-o înclinare a capului.

Se strînse-ră intr-o îmbrățișare tandră simțindu-și reciproc bătăile puternice ale inimi.