IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

15

Rămase contrariat privind în jos spre bărbatul care stătea așezat pe o treaptă între etajul 1 și 2 din hotelul unde era cazat.
Avea capul plecat și își privea concentrat degetele împreunate având mâinile cu coatele sprijinite de genunchi.
Părea că este in lumea lui proprie, fiindcă nu îl auzi urcând scările.

Dan privi peste umărul lui neînțelegând de ce se oprise.

Alex se aplecă și își flutură mâna prin fața celui așezat.
Acesta ridică privirea speriată, iar ochii le rămaseră fixați unul asupra altuia.

Dan privi de la unul la altul dregându-și glasul.
Acum privirile ambilor barbatii se întoarseră
spre el.

- Cred că am să urc singur. Spuse trecând pe lângă ei.
Știa că celălalt era motivul pentru care colegul lui trăia cu întrebări și incertitudini.
Avea el așa un filling.

- Mă așteptai?
Întrebă Alex după ce rămaseră singuri.

- Nu.
Răspunsul îl făcu să ridice o sprânceană. Cum celălalt nu mai adaugă altceva, se așeză lângă el pe aceeași treaptă.
Eric luă geanta voluminoasă de lângă el asezând-o pe genunchi

- Nu am putut urca mai sus, spuse cu voce șoptită.

Alex scoase pachetul de țigări și scoțând o țigară o așeză între buze, mulțumit că era ultima. Astfel putea folosi pachetul gol pe post de scrumieră. Dacă nu ar fi fost așa ar fi trebuit să renunțe.

- Vrei să urci mai sus?
Întrebă expirând o dâră de fum.

- Nu știu.

Nici el nu era prea sigur că ar fi vrut ca Eric să îl urmeze până în cameră.

Stând atât de aproape unul lângă altul, deja îi putea simți mirosul de șampon amestecat cu fumul țigării. Simțurile activându-i-se în senzații stranii de anticipare.
Chiar dacă se simțea murdar și plin de sudoare, venind direct de pe șantier.

Eric întoarse privirea spre el analizându-i profilul. Îl mânca palmele din dorința de a le afunda în părul lui Alex. Mirosul de muncă amestecat cu cel al țigării îi făcea trupul să se înfierbânte.
Îl vizualiză la bustul gol, cu transpirația curgându-i pe trup. Își forță imaginația să se oprească la betelia blugilor. Dacă ar fi continuat, boxerii i-ar fi devenit incomod de stânjenitori.
Întoarse capul privindu-și geanta de sală din brațe. O idee mai sigură.

- Cred că a fost o decizie proastă să vin aici.
Când am plecat de acasă vroiam să mă duc la sală. Dar... nu am mai ajuns.

Alex terminase țigara și rămase cu pachetul mototolit în mână. Îl strânse atât de tare că aproape i se albiră degetele.
Era o metodă bună de distragere. Simțurile îmboldindu-l să îl tragă pe celalalt într-o îmbrățișare puternică. Și mai mult de cât atât să îi strivească buzele cu ale lui. Să vadă dacă gustul îi era același ca ultima oară. Sau îi era mai bun.
Aruncă furios pachetul mototolit și se repezi spre Eric, astâmpărându-și curiozitatea.
Acesta rămase câteva secunde împietrit de abordare. Dar la fel de înfocat, ridică mâinile, iar degetele i se prinseră în pletele răvășite ale celuilalt, trăgând până ce gurile lacome începură aprofundarea după care tânjiseră amândoi.
Geamătul eliberat de unul era completat de celălalt. Respirațiile sacadate îi făceau să își
ajusteze poziția după care să se avânte unul asupra celuilalt cu și mai multă râvnă. Cu și mai multă dorință.
O ușă trântită le opri introspecția gusturilor făcându-i să se îndepărteze fulgerător. Încercând fiecare să își regleze respirațiile.
Eric se ridică în picioare atât de brusc încât geanta de antrenament căzu rostogolindu-se două trepte. Rămase cu privirea asupra ei, ca și când ea era vinovată de întrerupere.
Se simțeau amândoi extrem de stânjeniți.
Se aplecă furios și ridică geanta.

- Cred că mai bine aș pleca. Oricum...

Alex se ridică prinzându-i brațul.

- Chiar nu vrei să urci?
întrebă cu speranță.

Nu mai putea nega dorința incendiară ce îl atrăgea spre celălalt.
Acum după încă un sărut năvalnic știa că erau amândoi în aceeași situație.

Eric îi privi degetele strânse pe brațul său. Simțea că dacă îl privea în ochii pe Alex, nu ar fi mai putut pleca. Dorința îi mistuia trupul în mii de frisoane incandescente. Numai că rațiunea păcătoasă își îți capul invadându-i gândurile.
Făcu un pas în spate depărtându-se.

- Asta... asta este greșit.

- Poate că este, dar nu poți nega atracția dintre noi.

- Asta e nebunie nu atracție.

- Neagă cât vrei. Dar nu eu am fost cel care gemea acum câteva minute. Nu eu te-am tras de păr de parcă viața ta ar fi depins de sărutu-l nostru... Nu eu am venit...

- Taci... Taci...

- Pleacă și trăiește în viața ta perfectă. Trăiește cu întrebările fără răspuns.

- Și care ar fi răspunsul? Sexul cu tine?
O spuse aproape cu ură stringând geanta în brațe. Privirea i se schimbase în câteva secunde. Acum aruncând fulgere.

Alex i-o susținu cu buzele strânse într-o încercare de a opri cuvintele ce ar fi vrut să iasă.
În situația dată considera că nu mai e nimic de spus.
Dacă celălalt vroia să trăiască în negare, era fix treaba și problema lui.
Se întoarse pe călcâie și începu să urce scările.

Eric rămase privindu-i spatele. Era încă furios.
Doar că în clipa aceea nu știa pe cine.
Strângând în continuare geanta în brațe începu să coboare scările în grabă, conștient că fugea de tot ce simțea.