IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

21

-Melodia asta e super.Hai să dansam.
Spuse Oana entuziasmată, trăgând pe ringul de dans un Jean cam reticent. Ghinionul lui că stătea lângă ea.

Erau cinci bărbați și trei femei care ocupau o masă de opt persoane la un superb restaurant în afara orașului.
Erau la nunta unui alt coleg care era mire.
Erau hotărâți să se distreze , mai ales că ultima săptămână fusese încărcată.
Multi dintre ei lucrând ore suplimentare pentru a recupera întârzierile legate de vreme.
Mai erau și alți colegi, dar ei stateau împreună findcă se cunosteau.
Mirele îi asigură că le pune o mașină la dispoziție a doua zi.Asa că nu aveau nici o constrângere referitor la cât alcool avea să le fie pus pe masă.Ramanea la aprecierea fiecăruia cât înțelegea să consume pentru o distracție pe cinste.

Alex era deja pe ringul de dans împreună cu una din colege antrenați intr-un dans destul de ritmat.
Era cam deficitar la capitolul distracție. Dar anturajul, voia bună și câteva guri de tărie îi dădură starea necesară să se integreze în atdmosferă.

După ce-si conduse partenera la locul ei se îndreptă spre zona de fumat. Mergea la nebunie o țigară după atâta topaială. Mai ales că noaptea era răcoroasă și îmiresmată de la arbuști ornamentali ce decorau împrejurimile.

Locul era destul de aglomerat, semn că și alții gandiseră ca el. După ce termină țigara mai rămăsese câteva minute pană termină și una dintre colege după care intrară amândoi.

Trebuiau să treacă pe lângă câteva mese pentru a ajunge la a lor.
La un moment dat cineva împinse scaunul în spate cu intenția de a se ridica.

Alex era atent la colega lui și nu văzu gestul celuilalt. Asa că se împiedică aproape să cadă.
Cel vinovat de incident întin-se rapid mâna prinzindu-l de cot cerandu-si în același timp scuze.

Poate vocea. Poate parfumul sau poate curentul electric ce îl strabatu, îi dă-du o stare de disconfort facandu-l să înghită în sec și să rămână holbandu-se pur și simplu la mâna ce îl susținea.

Ridică capul și ramase îmărmurit privind intr-o pereche de ochii verzi la fel de surprinși ca ai lui.
Scuzele ce vroia să le rostească la rându-l lui rămase-ră uitate.
Timpul parcă se oprise la secunda lor de recunoaștere și surpriză.
După ce își reveniră bîiguiră în același timp niște scuze neinteligibile,după care își urmă colega la masa lor.

Când privirile li se întâlniră amintirile îi navaliră în gându-ri asemenea unui bumerang facandu-l să i se oprească respirația.
Drumul până la locul lui i se paru interminabil. Iar când ajunse cazu pur și simplu pe scaun.
Iși simțea picioarele tremurând, ca și mâna ce o întinse după paharul de tărie.
Aruncă o privire furișă spre masa celuilalt, încercând să-l localizeze în mulțime.

Era cu spatele și în acel moment era aplecat spre femeia de lângă el. Era aceeași femeie cu care îl vazuse cu săptămâni în urmă la restaurant.Era clar soția lui.

Nu putea sta pur și simplu doar privindu-l.Admirând cât de...sexi arăta in costumul albastru.

Dorința de a fuma o țigară îi ardea sufletul. Acel suflet care îmagazina în el simțăminte incandescente.
Simțăminte ce încerca-se în zadar să le ignore. Să le îngroape pentru totdeauna în încercarea zadarnică de a le transforma în amintiri.
La vederea lui totul izbucnise intr-o vîlvătaie de simțuri acaparându-i întreg trupul.
De parcă în imensa încăpere și aglomerare de oameni ar fi fost doar ei doi.

La o altă privire furișa îi întâlni încă o dată ochii ce se atintiră asupra lui. Simțind cum aceeași neliniște îi era transmisă și din partea lui.