IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

20

-A naibii vânt,spuse Marius cu ciudă asezandu-se pe un scaun.

-Problema e că în următoarele ore nici nu o să se oprească.

Alex, Dan și Marius erau în vagonu-l ce le servea ca și sală de mese.
Dan era în picioare și se uita din ușa la construcția maiestuosă ce începea să prindă contur. Era ce-l mai mare și mai grandios lucru ce se construia după anii buni de amânări.
Podul peste Dunăre ce avea să fluidizeze traficul spre mare și Insula Mică.

Alex era inginer proiectant. Marius era maistru la echipa de macarale. Dan era tot inginer dar pe parte electrică.
Erau supărați si pe bună dreptate. Findcă vântul le era cel mai mare dușman. Singurul responsabil de toate întârzierile.

-Băietii de pe macaralele principale nici nu au mai urcat până sus, spuse Marius. Iar cei de pe cele mici nu pot face nimic fără ei.

Erau frustrați. Si pe bună dreptate. Findcă aveau termene limită de respectat.

-Ma duc la băieții.
Spuse Marius ridicîndu-se.
Iși așeză mai bine casca de protecție pe cap și ieși.

Dan se așeză în locul lui pe scaun.

Alex își turnă cafea și îl întrebă din priviri si pe Dan dacă vrea.Acesta aprobă.
Se așeză și el punând cana pe masă în fata lui Dan, pe a lui o ținând-o în mână.
Acesta întinse mîna și luă cana cu lichidu-l fierbinte.
Din cauza vântului ce sufla suerător temperatura se simțea destul de scăzută.Asa că o cafea fierbinte mergea de minune.
După ce sorbi câteva guri așeză cana pe masă întorcându-și privirea spre Alex.

Acesta stătea pe un scaun de lângă el, rezemat de spătar cu picioarele întinse având casca de protecție pe cap. El o dăduse jos și o lăsase pe masă.
Amândoi era în salopete și bocancii cu vârfuri întărite cu metal.

-Interesant tipu care te aștepta atunci pe scări.

Alex sorbi o gură de cafea vizualizind imaginea.
Câteva clipe nu spuse nimic.

-E avocat.

-El e tipu căsătorit!?.

Aprobă printr-o înclinare a capului.

-Ați reușit să vă puneți de acord asupra...problemei?.
Întrebă referindu-se la discuția avută cu câteva săptămâni în urmă.
De atunci nu reușiseră să mai vorbească. Se nimeriseră pe ture inverse.

-Nu știu dacă ți-am urmat sfatul. Cert e că...am experimentat ceeia ce simțeam.
Articulă mai mult șoptit,cu privirea ațintită pe lichidu-l din cană.

Nu se simțea deranjat de întrebările lui Dan. Ba din contră, era ușurat findcă deschise-se el subiectul. Astfel avea curaj să-l întrebe unele lucruri legat de relația lor. Strânse din dinți bulversat de gând.
Findcă ei nu aveau o relație. De nici un fel.Totul se întâmplase atunci.
Intre ei rămânând doar acel timp. Un timp ce avea să rămână în trecut.

-O să vă mai vedeți?.

-Nu.

-Așa ați stabilit sau așa simțiți?.

-Am stabilit. Am fost de comun acord că a fost doar o experiență.

De data asta întoarse capul întâlnind privirea lui Dan.
Acesta ridică o sprânceană într-o întrebare mută.

-Ce Dumnezeu ai vrea să îți spun!.

-Mie...nimic.Ție ar trebui să îți spui...Adevărul.

-Findcă am făcut sex o dată cu un bărbat nu mă transforma în...

Ramase în suspensie nesimțindu-se inconfortabil rostind cuvântul.

-Gay, completă Dan. Nu e vorba de transformare. Ci de trăire.

Puse cana aproape goală pe masă și se ridică de pe scaun. Facu câțiva pași spre ușa deschisă a containerulu-i și rămase privind afară la utilajele și materialele împrăștiate în jur. Muncitori ce lucrau la sol forfoteau pe lângă ele.

Era deranjat de afirmația celuilalt. Findcă avea dreptate. Exprimase cu voce tare ceeia ce el nu vroia să accepte.
Cu toate că trupul și mintea tânjeau după o altă experientă.
De citeva ori puse-se mîna pe telefon hotărât să sune. Și tot de atâtea ori îl aruncase supărat.

-E căsătorit.
Spuse cu un soi de frustrare.

-Să știi ca eu am avut o relație de un an, cu cineva la fel. Ne-am despărțit findcă eu a trebuit să vin aici.

-Era căsătorit?.
Întrebă cu neîncredere întorcându-se fulgerător spre el.

Dan aprobă.

-Chiar există așa ceva?.

-Da. Există. Frica de ostracizare din partea societății e foarte puternică. Sau din cauza locului de munca. Sau a familiei. Aș putea să enumăr multe alte motive

-Nu cred că aș putea...adică e...

-Greșit?. Urât?. Pervers?.

Alex ramase tăcut. Findcă nu găsise un cuvint potrivit pentru a încheia propoziția.

-Dragostea și sentimentele indiferent cărui gen îi sunt dăruite, sunt tot ce contează în viețile noastre efemere. Eu am preferat să fiu sincer cu mine și cu cei din jur. Ghiar dacă acum am lângă mine foarte puțini oameni. Iar prieteni...și mai puțini.

-Eu...nu cred că sunt atât de curajos. Mai ales că nu știu sigur dacă asta e calea mea.

-Nu zic că ar trebui să faci ca mine. Lasăte doar dus de sentimente și nu te minți. Asta dacă și el...
Nu apucă să termine findcă își făcură apariția doi colegi.

După ce îl mai privi pe Dan câteva secunde își luă cana de pe masă și după ce dădu pe găt ce mai era în ia, o clăti și o puse în suport.

-Mai vorbim.
Ii spuse lui Dan după care ieși pierzindu-se în mulțimea de oameni ce împînzeau imensul șantier.