IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

14

Stătea privind prostatic fotografia așezată pe o poliță a mobilei din living, înfățișând o clipă de bucurie.
Lavinia și David îl priveau fericiți. Fotografia era făcută cu un an în urmă
la Predeal într-un concediu.
Cu câteva minute în urmă încheiase o convorbire telefonică cu ei. Incă mai avea telefonul în mână, iar de atunci rămăsese privindu-le chipurile.
Erau persoanele cele mai importante din viața lui. Urmând părinții și așa mai departe.

În clipa aceea fără voie încercă să îl plaseze și pe Alex in ierarhie. Dar nu îi găsea locul nicăieri.
Fiindcă nu erau nici măcar prieteni. In acel moment făcea parte din categoria cunoștințe.
Și totuși... gândurile și sentimentele ce le avea în legătură cu el ar fi trebuit să îl plaseze cât mai aproape de prieteni.
Măcar.
Întoarse spatele fotografiei îndreptându-se spre bucătărie hotărât să se concentreze pe ceva de mâncare.

Era deja amiaza și sărise și astăzi peste mese. Doar doua căni de cafea îi asigurară energia pentru încă o tură de dosare. Doar că astăzi lucrase din biroul de acasă.

După ce vorbise cu Lavinia realizase ca stomacul își cerea dreptul la o cât mai grabnică alimentare.
Scoase din congelator o caserolă de lasagnia și o bagă în cuptorul cu microunde.
Rămase rezemat cu fundul de blat privind absent un magnet lipit pe frigider.
Soneria cuptorului îl scoase din contemplare.
Puse caserola pe masă și așteptă, revenind la aceeași poziție, să se mai răcească mâncarea.

Nu mai avea chef să se întoarcă iar în birou la munca sisifică a dosarelor.
Dar nici în casă parcă nu avea chef să stea.
Se gândi chiar să sune un coleg dacă era liber să iasă să bea ceva. Dar fiind sâmbătă seara se îndoia că ar avea succes.
Cei căsătoriți stăteau cu familia, iar unul singur care nu era căsătorit, sigur avea vreo ntâlnire sau era cu prietenii.
Altă variantă ar fi fost să dea o tură pe la sală, astfel trăgând de fiare își putea epuiza și trupul și mintea.

Alungă gândul insistent ce-l trimitea spre o ieșire cu inginerul.
Dar ținând cont că acesta lucra în ture poate că era pe șantier.
Se așeză să mănânce hotărât ca peste o oră să plece la sală. Până ajungea și începea antrenamentul avea să mai treacă timpul numai bine să se digere lazania.
După ce spală farfuria și cana de cafea se așeză pe canapeaua din living, butonând telecomanda să găsească ceva interesant de văzut la TV pentru a trece ora cât mai repede.
Cum nu găsi nimic să îl atragă, întinse mâna după telefonul ce-l lăsase pe canapea, lângă el.
Derulă la știrile locale trecând peste informațiile despre progresele făcute la construcția podului. Doar că degetele trădătoare sau poate mintea îl făcură să gliseze înapoi la știre.
Citi ultimele informații, dar gândurile îl duseră la inginer.
Îl rodea curiozitatea de a ști dacă e liber și este în oraș sau la muncă. Îl mânca degetele în încercarea de a se abține să nu îl sune.

Gândurile păcătoase se întoarseră la scena trăită în baia restaurantului. La simțămintele trăite atunci. La buzele cercetătoare ce le simțise răscolindu-i întreaga ființă. La mirosul lui de bărbat amestecat cu parfumul șamponului impregnat în părul lung.
La clipa când îi simțise mîinile cercetătoare umblându-i pe propriul trup, făcându-l să se lipească disperat de duritatea simțită lângă a lui.
În acele momente nu îl interesase că cel cu care împărțea acea clipă de dorință incandescentă era bărbat. Tot ce dorise era aprofundarea nevoi de cunoaștere și simțire.
Dacă Alex nu ar fi luat inițiativa, sigur ar fi luat-o el.

Aducerea aminte îl făcu să aibă un început de erecție.
Conștientizând starea în care era aruncă telefonul pe masa de lângă canapea închizându-l furios.

Se ridică îndreptându-se glonț spre baie, hotărât să facă cel mai rece duș posibil.
Percepând picurii ce îi stropeau pielea înfierbântată ca un fel de purificare.

Era furios findcă în ultimul timp nici cele mai fierbinți imagini cu soția lui făcând dragoste nu îl bulversau și înfierbântau atât de rău. Ba să mai aibă și erecție pe deasupra. Chiar dacă ìși făcea datoria de soț.

Ieși din duș având pielea de găină. Dar măcar se mai linistise, iar boxerii ce îi trase pe el stăteau confortabil.
Acum era mai hotărât ca niciodată, să tragă la sală cu toată forța. Chiar până la epuizare.