IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

9

Picăturile repezi ale dușului îi cădeau pe spate și pe ceafă. Stătea cu palmele sprijinite pe gresia din cabina de duș dorind ca apa ce îi spăla trupul să ducă cu ea spre scurgere și gândurile dureroase.

De când murise soția lui, sexul rămăsese doar o amintire. In decursul celor trei ani nu simțise nevoia de a experimenta apropierea de cineva.
Chiar dacă unele interacțiuni duseră la apropieri ce puteau fi aprofundate.
Dar trăgea totdeauna linie dacă se ajungea prea departe cu interacțiunea.
Era împăcat cu alegerea făcută.
Până... La acea noapte.

Ridică capul lăsându-și chipul inundat de stropii fierbinți. Pentru câteva secunde își ținu respirația experimentând lipsa aerului.
Când expiră cu zgomot, lacrimile calde se amestecară cu picurii purificatori.
Erau clipe ca acum când se lăsa învins de dor și de durere. Când lăsa amintirile să îl copleșească.
Iar ciudățenia amintirii venea de la acel nenorocit de sărut.
Nici mai mult nici mai puțin de cât sărutul unui bărbat.
Întrucâtva înțelegea intruziunea amintirii. Iar numele îi veni în gânduri conștientizând adevărul.
Abstinența. Era singura explicație.

Întinse mâna și opri apa ieșind din cabina de duș. Nu luă prosopul ci rămase privindu-se în oglinda aburită. Blurarea propriului chip dându-i o stare de bine. Simțea că nu își putea privi propria reflexie.
Rămase cu mâinile sprijinite de marginea chiuvetei. Degetele strângând marmura până i se albiră.
Le privi câteva secunde după care ridică o mână   ștergând cu furie oglinda.
Se privi printre dârele  de apă.

Părul lung din care i se scurgea apa, îi stătea lipit de cap. Ochii îi întorceau privirea asemeni unor oceane în  plină furtună. O furtună iscată de simțăminte noi și ciudate pe care nu le vroia.
Numai că trupul și simțurile îl făceau  conștient de adevăr.
Plăcerea apropierii de Eric  lăsând loc gândurilor curioase. Curiozitate a ceea ce ar fi fost dacă...

Rămase privindu-și în continuare chipul strângând din dinți mai să îi sfărâme.
Gândurile și aducerea aminte îi dădură un început de erecție.
Întinse furios mâna și luă prosopul înfășurându-și mijlocul.
Ieși din baie și se îndreptă glonț spre dulapul unde avea o sticlă de coniac începută. Apucă sticla și o duse cu furie la buze, neobosindu-se să folosească un pahar.
Luă câteva guri zdravene simțind lichidul tare cum îi ajunge în stomac, iar arsura îl făcu conștient că nu mai mâncase nimic de ore bune.
Dar nu îi păsa de mâncare. Vroia doar, cu ajutorul tăriei să scape de gânduri. De simțuri. De... Erecție.
Numai că alcoolul îl făcu și mai conștient de acel moment.

La naiba. Vroia cu disperare să arunce sticla, conștientizând că mai tare se afundă în lumea  amintirilor.

Puse cu furie sticla la loc în dulap și trânti ușile hotărât ca de acum în colo să nu mai pună nici un strop de alcool pe limbă.
Hotărârea fiind luată, se întoarse în baie și apucînd un alt prosop, îl trânti pe cap ștergându-și viguros părul.

Îi venea să îl înjure pe Toma. Fiindcă din cauza lui se gândise la avocat.
El și problema lui cu divorțul. Findcă îl rugase să îi recomande un avocat. Iar în clipa aceea gândurile trădătoare îl făcură să se gândească la... Eric.
Fiindcă vroia să își  ajute prietenul.
Suferise și el și copii lui când soția îi părăsise cu un an în urmă, nelăsând în urmă nici o afurisită de explicație.
Să se întoarcă acum cu intenția de a-i lua copii.
Un băiețel de trei ani și o fetită de cinci. Copii de care avusese grijă cu ajutorul surorii și a părinților. Cu care de altfel stăteau, el fiind detașat cu munca.
Dacă nu ar fi fost salariul destul de substanțial nici nu s-ar fi pus problema să plece. Iar în situația dată merita tot ajutorul ce îl putea avea.

Asa că toată această bunăvoința dusese la dilema ce nu îi dădea pace încercând să găsească curajul de al suna pe Eric pentru ai cere ajutorul. Fiind singura persoană ce o cunoștea în branșa asta.
Și totuși. Problema prietenului său era mai importantă de cât   simțurile ce i se treziră la viată din cauza unei tâmpenii cauzată de beție.

Aruncă prosopul pe pat și luă telefonul căutând în listă până ce ajunse la numărul lui.
Doar că se opri înainte de a face apelul.
Ciudățenia gândului ce îl străbătu făcându-l să arunce telefonul pe pat.

Smulse prosopul din jurul șalelor și după ce îl puse pe caloriferul din baie, căută haine de îmbrăcat.
Abia după ce trase pe el o pereche de pantaloni de trening și un tricou se întinse din nou după telefon.
De parcă celălalt i-ar fi putut vedea goliciunea prin intermediul apelului.