IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

10

Stăteau pe o bancă din curtea unde Eric avea biroul.
Clădirea veche era o moștenire de familie a șefului său fiind modernizată și transformată să găzduiască firma de avocatură. Dar fusese păstrată cât se putuse de mult ariginalitatea și farmecul timpului când vechea clădire fusese o emblemă a orașului.
Curtea destul de mare etala o fântână arteziană, momentan apa fiind oprită, iar de jur împrejur erau poziționate bănci.

Alex venise cu prietenul său Toma, pentru o evaluare în vederea divorțului. Acum fiind în biroul lui Eric cu un prieten de-al lui specializat în astfel de cazuri.
Discuția telefonică ce o avuseră cu doua zile in urmă se concretizase cu această vizită.

Eric sugerase să ia câte o cafea și să iasă afară pentru a lăsa intimitate în vederea discuției ce avea loc. Mai bine spus o consiliere din partea prietenului său în vederea acceptării sau nu a cazului.

Fiind în jur de zece dimineața căldura verii încă nu își făcea simțită prezența.

Eric era îmbrăcat într-un costum fumuriu cu cămașă și cravată. Ca de fiecare dată arăta impecabil.
Chiar si părul scurt îi stătea pieptănat perfect.

Alex în schimb era într-un tricou alb și blugi negri. Părul îl avea legat la spate. Dar o șuviță îndărătnică i se desprinse din elastic și îi cădea peste obrazul proaspăt ras.

Se așezară pe aceeași bancă.
Eric puse cana de cafea între ei, iar Alex o ținea pe a lui între degetele împreunate în jurul ei, cu brațele sprijinite cu coatele pe genunchi.

Liniștea dintre ei era perturbată doar de agitația străzii.
Nici unul nu se gândise că aveau să se mai întâlnească.
Dacă trecutele interacțiuni se soldaseră cu cinism și sarcasm, acum interacțiunea le aducea un oarecare disconfort în comunicare.
Conștientizarea întâmplării trăite, lăsând urme de interpretări și trăiri descoperite fără voie. Ca mai apoi să fie analizate de fiecare în parte cu final de negare.
Nici unul nu era laș. Doar că...

- Mulțumesc că îmi poți ajuta prietenul. Spuse Alex spărgând tăcerea. Are nevoie de ajutor pentru a-și păstra copii.

- Mihai e un avocat foarte bun. Iar dacă va hotărât să accepte cazul, sigur o să fie bine.
Îl asigură Eric, întinzând mâna după cana de cafea.

Alex se rezemă de spătarul băncii întorcând capul spre Eric.

Privirea acestuia se aținti asupra lui peste marginea cănii ce o duse la buze.
Oricât încercau să nege fluxul de energie dintre ei conștientizarea îi făcu să rămână blocați privindu-se reciproc.

Timpul rămase suspendat la acel moment de interacțiune.

Alex se ridică în picioare și după ce bău o gură zdravănă de cafea făcu doi pași spre fântâna decorativă. Rămase privind structura ce simboliza o sirenă turnând apă.
Trase în gând o înjurătură într-o încercare zadarnică de anulare a trăirii ce nu îl făcea să se simtă confortabil.

Era îngrozitor de conștient de apropierea de Eric. De parfumul și de perfecțiunea afișată. Doar că peste această imagine se suprapunea aducerea aminte a clipei când îl vazuse răvășit și foarte...
Se întoarse privindu-l din nou pe Eric.

- Prostie sau nu... cauzată de beție... e greu de ignorat.

Eric îi sustinu privirea câteva secunde după care o mută spre cana de cafea cu care rămăsese în mână.

- Alex... sunt un bărbat căsătorit care nu a simțit să facă vreodată asa ceva.

- Exact același răspuns am și eu. Și totuși...

Acel ,,și totusi" rămase suspendat între ei.

- Eu aleg să ignor... acea întâmplare.
Spuse Eric cu voce șoptită.

Ce alegea să facă și ce simțea cu adevarat, erau două lucruri total diferite.

- Crezi că distanța dintre noi și timpul, o să ajute?

Eric aprobă printr-o înclinare a capului.

În tăcerea ce urmă îi găsiră Toma și Mihai când ieșiră din clădire îndreptându-se ei.

- Mihai a fost de acord să îmi accepte cazul. Spuse Toma entuziasmat. Intinse mâna spre Eric mulțumindu-i printr-o strângere fermă.

- O să fie un divorț greu, dar câștigul va fi de partea noastră.
Concluzionă Mihai.

Eric îi aruncă o privire lui Alex de genul ,,ți-am spus eu".

Acesta întinse la rândul lui mâna mulțumindu-i avocatului pentru acceptarea cazului.

Când se despărțiră și trebui să dea mâna și cu Eric, privirile le rămaseră suspendate pentru câteva secunde. Conștientizând fiecare că distanța era cea mai bună soluție. Fără alte beții și interacțiuni.
Tentația unei noi apropieri fiind greu de ignorat.