IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

8

Era în biroul de acasă, iar  de aproape o oră stătea privind dosarul din fața lui. Îl deschise cu gândul să îl evalueze și să schițeze o strategie de urmat, ținând cont că a doua zi aveau ședința de expunere.

Numai că în gânduri i se întoarcea obsedant întâmplarea petrecută cu o săptămână în urmă. Mai bine spus, sărutul împărtășit.
Amândoi se lăsaseră duși de val.

Era contrariat fiindcă în facultate avusese câteva beții memorabile, dar nu pățise niciodată așa ceva. De multe ori se trezise dormind claie peste grămadă cu prieteni de beție, dar...

Ridică frustrat mâinile trecându-și-le peste față. Rămase așa câteva secunde, iar când le lasă jos expiră cu zgomot. De parcă astfel ar fi putut scoate afară din gânduri și trup senzațiile simțite atunci.

Era un bărbat heterosexual căsătorit de zece ani. Iși iubea soția. Iși iubea familia.
Dar...
Era un dar care lăsa loc la interpretări. La nuanțe și la aduceri aminte bulversante. Iar ca să pună capac la tot acest tumult, un vis ciudat i se strecură în gânduri pe timpul somnului. Ciudat și foarte inconfortabil prin trăirea ce îl făcea să o simtă.
În vis nici unul nu oprea sărutul. Se lăsau amândoi atrași de necunoscutul senzațiilor experimentând apropierea. Și totdeauna se termina cu aceiași întrebare.
Tu... Și același răspuns din partea lui Alex... Nu.

Curios era că nu se simțea vinovat. Mai degrabă curios și cu gândurile vraiește.
Se ridică de pe scaun și se poziționă în dreptul ferestrei ce dădea în stradă, privind forfota de mașini și oameni. Apartamentul era situat la etajul 4 într-un bloc de pe un bulevard central.

Ușa se deschise, iar soția lui veni spre el îmbrățișându-i mijlocul lăsându-și bărbia pe umărul lui.

Ridică mâinile așezându-și palmele pe a le ei înlănțuindu-i degetele.
Ea trebuia să îi bântuie gândurile, și nu...

-Un caz greu?

Întrebă.

După câteva secunde se întoarse cu fața spre ea îmbrățișând-o. O ținu strâns lipită de pieptul lui înhalându-i cu nesaț aroma de parfum. Parfum amestecat cu mirosul ei de femeie. Miros ce îl cunoștea și îl iubea.

- Te iubesc.

Murmură sărutându-i părul.

Aceasta se desprinse din brațele lui privindu-i chipul cu sprâncenele ridicate a mirare.

- Înseamnă că ai un caz foarte greu dacă ești așa drăgăstos.

O trase iar în brațele lui simțind că nu o poate privi în ochi. Era prima oară când i se întâmpla asta.

- Nici nu ai idee...

Spuse simțindu-se de parcă o înșelase.

Niciodată în atâția ani nu simțise nevoia de a călca strâmb. Iar oportunități existaseră. Până în urmă cu o săptămână. Sau sărutul cu un bărbat nu se numea înșelat?

- Am venit să îți spun că masa e gata în curând.
Spuse ridicându-se pe vârfuri, depunând un sărut cast pe buzele lui. Dacă știam că primesc o declarație și o îmbrățișare aș fi gătit ceva mai special.

- Orice gătești tu e special. Și gustos.

O asigură întorcându-i pupicul.

- Mulțumesc. O să îl trimit pe David să te anunțe când este gata mâncarea.

Aprobă dându-i drumul din brațe.

După ce aceasta ieși se întoarse din nou cu fața către fereastră. Doar că acum singurul gând ce îl încerca, făcea referire la  un Alex ce trebuia ignorat.
Alungat în cel mai ascuns colț de gânduri. Mai ales că nu avea să îl mai vadă vreodată.