IREZISTIBIL<<TU!...NU...>>

6

- Nu credeam în veci că am să primesc acest apel.

Spuse ațintindu-și privirea asupra bărbatului din fața lui.

Acesta stătea cu bratele încrucișate  peste piept, strângând din buze parcă oprind cuvintele tăioase.
Era hotărât să se poarte civilizat. Măcar atât cât îi stătea în putere.
Nu îl invitase pe avocat să bea ceva să se poarte ca un nesuferit.
Și așa celălalt îi înghițise destule tâmpenii.

Între timp veni ospătarul și le luă comanda pentru mâncare, aducându-le paharele de coniac.

- Știu că am fost un client cam imprevizibil dar...

- Nu te poți abține, completă Eric.

Alex întinse mâna după pahar ducându-l la buze, dar nu bău. Schiță un zâmbet din colțul gurii ca un fel de aprobare.
Simțea cuprinzindu-l o stare ciudată de anxietate la gândul că bărbatul din fața lui îl putea citi atât de bine.
Era ciudat, fiindcă nu era prima oară când simțea asta în prezența lui. Iar asta nu îi plăcea deloc.

- Te-am sunat să ieșim la masă nu să faci iar pe psihologul. Sau ai o diplomă și pentru asta!?

- Cum am mai precizat și altă dată...mă pricep la descifrarea unor caractere.

Acum întinse el mâna după pahar. Bău privindu-l pe Alex peste marginea acestuia.
Îi simțea iritarea. O și vedea în cuta adâncită a sprâncenelor. Puse paharul pe masă, așteptând o replică sarcastică.
Doar că, aceasta nu veni. Poate și din cauza ospătarului ce aduse mâncarea.

-Știi ce... cred că a fost o idee proastă această invitație.

- Sau poate nu.
Spuse Eric așezând coatele pe masă, împreunând degetele. Lăsă bărbia să se odihnească pe ele privind în ochii bărbatului din fața lui, ce stătea rezemat de spătar cu o mână pe masă, strângând între degete paharul aproape gol. Poate... spuse lungind cuvântul, reușim să ne dăm seama de ce ne purtam ca proverbiala asociere dintre șoarece și pisică.
Tu mă întărâți, iar eu vreau să descopăr bărbatul de dincolo de mască.
Tacu câteva secunde.
Aș vrea să fac asta începând cu o... prietenie.

Alex ridică o sprânceană, dar nu rupse contactul vizual.
Duse paharul la gură bând tot lichidul, iar după ce îl așeză pe masă luă aceeași poziție ca și Eric.

Privirile le erau la același nivel, captând în ele tot tumultul emoțional transmis fără voia nici unuia.
Timpul rămase suspendat la acele secunde de introspecție, făcându-i conștienți de fiece detaliu a chipului fiecăruia.

Eric își coborî privirea spre gura frumos conturată ce îl făcu  conștient de gândul necuviincios ce i se strecură în creier.
Secunda de conștientizare îl făcu să se cutremure trăgându-se de lângă masă,  lipindu-și spatele cu forța de speteaza scaunului.
În acel moment îi pieri orice poftă de mâncare.
Simțea nevoia disperată să bea ceva tare. Mai tare de cât coniacul ce mai rămase pe fundul paharului diluat de gheața topită.
Ridică mâna și făcu semn chelnerului cerind un whisky. Dublu.

Alex îl privi confuz. Se așeză mai bine în scaun apucând tacâmurile.
Privi mâncarea fără chef. Tăie totuși o bucată de carne și o băgă în gură.
Dacă celălalt vroia să se îmbete, nu avea decât. Chiar dacă simțea și el un imbold imperios să facă același lucru.

Nu era nici el străin de curentul  incandescent ce se descărcase între ei când privirile se susținură.