Ortigo-Insula Îngerilor

Capitolul 2 - Prima zi de şcoală

  Când  bunica vine să mă trezească, eu sunt deja sus pregătită pentru o nouă zi care, dacă mă iau după soarele de afară, promite să fie una bună.

    - Buni, vii cu mine azi?

    - La şcoală? De ce?

    - Păi nu prea ştiu drumul...

    - Asta nu e o problemă, drăguţa mea. Ca să ajungi la şcoală trebuie să urmezi drumul principal. Şcoala e chiar în centru. E o clădire mare cu o statuie în faţă.

    - Iar drumul principal e…?

    - Cel pe care am venit de la aeroport.

    - Ok, atunci am plecat. Pa-pa!

    Urmez instrucţiunile bunicii şi în 15 minute sunt la şcoală. Clădirea este foarte mare, parcă e un muzeu. Ferestrele sunt gigantice, la intrare se află 7 stâlpuri mari, iar  pe spaţiul verde e statuia unui înger.

    - Stai puţin! Nu pot să cred că am uitat să o întreb pe bunica de chestia cu îngerii!

    - Tu eşti eleva cea nouă ?

    Rămân uimită când mă întorc să văd cine îmi vorbeşte. E o fată înaltă cam de 1,70 m (pentru mine care am doar 1,60 m e foarte înaltă), cu părul auriu, iar zâmbetul ei o face să pară un înger.

    - Un înger...

    - Te pricepi.

    - Ce?!

    - Da, păi nu sunt mulţi cei care pot să deosebească îngerii de oameni. În special dacă nu au văzut niciodată unul. Am dreptate?

    - Deci chestia cu îngerii e adevărată?

    - Dap.

    Nu pot să cred că poate afirma  aşa ceva zâmbind. Acum nu mai sunt sigură dacă mă aflu sau nu pe o insulă de nebuni.

    - Apropo, numele meu e Daiana White. Sunt un înger din clanul Whitelings.

    - Ah, da, numele meu e Elisa Martin şi m-ai pierdut complet la partea cu clanurile. De fapt nu pot crede că tu ai impresia că îngerii există.

    - Există! O să îţi dai seama de mai multe mai încolo. Deocamdată prefă-te măcar că mă crezi şi nu-ţi face griji. De azi înainte eu voi avea grijă să şti tot ce trebuie despre Ortigo.

    - Mulţumesc  cred... zisesem eu mai încurcată.

    - Să nu uit. Acesta este orarul tău. Vom fi în aceaşi clasă. Prima oră e liberă aşa că mă gândesc să începem prin a-ţi prezenta şcoala.

    - Sună bine, zisem eu încântată.

    - Bun...deci, fiecare curs are loc într-o altă sală aşa că la început s-ar putea să te simţi puţin pierdută în spaţiu. După cum se poate vedea, şcoala e formată din două clădiri mari. În prima clădire se găsesc biroul directorului, sala de consiliu şi tot felul de săli de genul şi laboratoarele de istorie, chimie şi biologie. În cealaltă clădire se află restul sălilor. Vorbesc prea repede cumva?

    - Nu, doar că totul e atât de frumos (nu pot să cred că am zis că şcoala arată frumos!).

    - Atunci ce zici de asta…?

    Fără să-mi dau seama am vizitat prima clădire şi acum ne aflăm într-o curte mare plină de elevi. E aşa de frumoasă. În mijloc se află o fântână arteziană şi în jur e plin de flori şi băncuţe. E asemenea unui parc.