- Aţi pregătit camerele de oaspeţi, l-am întrebat pe primul servitor care îmi ieşise în cale.
- Da, doamnă! De asemenea bucătarul este aproape gata cu mâncarea şi ne-am asigurat că nu a rămas un colţ al casei care să nu fie lustruit.
- Foarte bine. Eşti liber.
Am tras aer în piept şi am încercat să mă calmez. În cel mult două ore trebuiau să ajungă părinţii lui Andy şi nu mai puteam de emoţii. Am avut grijă ca totul să fie perfect, dar chiar şi aşa nu reuşeam să mă relaxez. Trebuia totuşi să recunosc că era mai bine după ce Andy m-a cerut în căsătorie.
- Pentru numele lui Dumnezeu! Elisa, calmează-te!
- Îţi e uşor să vorbeşti, Vanesa, când nu tu eşti cea care urmează să-şi cunoască viitori socrii.
- Du-te să faci o baie! Ah, şi între timp încearcă să te calmezi. Totul o să fie bine!
Am oftat şi m-am dus să fac o baie. Vanesa avea dreptate când zicea că trebuie să mă calmez.
După 15 minute petrecute în duş am ieşit să mă pregătesc. Mi-am ales o bluză albă cu dungi negre, o fustă neagră şi peste un fel de hanorac. Le-am asortat cu o pereche de ştrampeni negri şi nişte botine negre. Am aruncat o ultimă privire în oglindă şi am plecat în căutarea logodnicului meu. Nu mi-a luat mult să-l găsesc la el în birou.
- Andy, ce faci aici? Mai un pic şi ajung părinţii tăi.
- Mai aveam ceva acte de semnat.
M-am dus la el şi l-am sărutat pe obraz. Andy m-a prins de mână şi m-a tras la el în braţe.
- Am o mare problemă, Elisa, îmi zice foarte serios.
- Ce s-a întâmplat? îl întreb îngrijorată.
- Iubita mea logodnică e atât de frumoasă şi sunt îngrijorat că cineva o să încerce să mi-o fure, îmi zice încă serios. Păcat că eu nu m-am putut abţine şi am început să râd.
- Doamne, eşti atât de drăguţ!
- Drăguţ? Eu drăguţ? mă întreabă cu sclipire în ochi.
Dacă am învăţat ceva de când sunt aici e faptul că acea sclipire nu însemna nimic bun... cel puţin pentru mine. M-a aranjat mai bine la el în braţe şi a început să mă gâdile.
- Un animal e drăguţ, un lucru e draguţ, eu sunt arătos, îmi zice neoprindu-se din gâdilat.
Încerc să fug, dar mă prinde cu o mână de talie şi cu cealaltă îşi continuă tortura. Râdeam atât de tare încât au început să îmi dea lacrimile.
- Te rog opreşte-te, am reuşit să zic eu printre hohotele de râs.
- Recunoşti că sunt arătos şi nu drăguţ?
- Da!
După aceea s-a oprit, iar eu am putut să respir în sfârşit. Andrew mă sărutase pe vârful nasului şi pe urmă pe buze.
- Te iubesc! îi zic din impuls.
S-a uitat la mine şi am reuşit să citesc în ochii lui fericirea. Aceaşi fericire care mă făcea şi pe mine să mă simt ca în al 9-lea cer.
- Andy, iubire, nu ai de gând să-i răspunzi fetei, se auzise o voce de femeie din spatele meu.
Mă întorc cu faţa la uşă şi văd cea mai frumoasă femeie care a existat vreodată.
- Mamă, răspunse Andy.
CITEȘTI
Ortigo-Insula Îngerilor
RomanceCând Elisa este obligată de părinţi să se mute la bunica ei pe o insulă, vede totul în negru. Dar această insulă vine cu secretele ei care o catapultează într-o lume fantastică în care îngerii există. Mai mult ea chiar descoperă că e sufletul-perech...
