Ortigo-Insula Îngerilor

Capitolul 3 - Gardienii

    - Eli! Elisa! încercând bunica să mă trezească.

    - Mhh... ce e?

    - Ai face bine să te trezeşti sau o să întârzi.

    - Of... imediat mă ridic.

    Cu foarte mult efort am reuşit să mă pregătesc pentru şcoală. Fiind foarte obosită, am decis să sar peste micul dejun.

    De data aceasta am găsit un pic mai greu un loc de parcare. Mai aveam 5 minute până să înceapă orele şi habar nu aveam cum să ajung în sala de sport.

    - Dacă nu te grăbeşti, o să întârziem!

    - Daiana... m-ai aşteptat?

    - Am zis că te voi ajuta să treci de chestia cu « fata cea nouă ». Să mergem!

    - Mersi!, spunând cu o bucurie în mine.

    Mi s-a părut că ora de sport a durat o eternitate. Chiar nu eram o persoană prea altletică şi în momentul de faţă oboseala îsi făcea efectul.

    După sport am avut o oră de franceză şi două ore de engleză. Desigur nici la orele astea nu am fost prea activă.

    - Eli ce e cu tine? Eşti fără pic de vlagă.

    - Jasmine, nu toată lumea are aceaşi cantitate de energie ca a ta. De fapt nu cred că există cineva cu o atâta energie ca a ta.

    - De fapt, aseară am fost la o plimbare şi nu am apucat să dorm prea mult.

    - Oh...deci asta e.

    Jasmine părea uşurată să audă că nu mi s-a întâmplat nimic grav. Eram bucuroasă să ştiu că îi păsa cuiva de starea mea.

    - Am o idee! Jasmine se ridicase de pe scaun atât de repede încât acesta căzuse. Ce-ar fi să mergem în grădina din spate?

    - Grădina din spate?

    - Oh? Nu ţi-a spus Daia despre ea?

    - Nu i-am zis pentru că nu avea rost, intervenind Daiana.

    - De ce nu? Vino Eli, să mergem!

    - Oh, Doamne! Eu nu vin! Când Daiana e spus aceste cuvinte nu avea faţa ei zâmbitoare ca deobicei.

Jasmine m-a luat de mână şi a început să mă tragă după ea.

    - În spatele şcolii, se afla o grădină, însă elevii nu prea merg acolo deoarece e locul unde îşi petrec pauzele Gardienii.

    - Asta nu înseamnă că nu avem voie?

    - Nu doar că... cum să-ţi zic? Când cineva stă alături de un Gardian are tendinţa să se simtă inferior. Ei sunt foarte frumoşi se pricepuţi la tot ce fac.

    - Şi atunci oamenii îi evită.

    - Exact! Am ajuns.

    - Wow...

    Mă uitam în jur şi nu-mi venea să cred. Eram înconjurată de flori de toate culorile. Pomii erau plini de fructe. Totul părea scos dintr-un tablou. În mijloc era aranjată o filigorie.

    Atunci i-am văzut pentru prima dată. Cele mai frumoase fiinţe de pe pământ. Când se mişcau dădeau impresia că plutesc. Frumuseţea lor era nemaintâlnită. Nu conta dacă erau fete sau băieţi, toţi aveau părul lung şi galben precum aurul. Chiar mai frumos şi mai strălucitor decât aurul. Lângă filigorie stătea un băiat cu părul negru ca noaptea. Citea o carte. Dintre toţi, de el eram cea mai fermecată.

    - Hei, fetelor, ce faceţi aici?

    Mă întorc să mă uit cine vorbeşte cu noi. Şi cred că o să regret toată viaţa că am făcut asta. Era un înger coborât din ceruri, atât de frumos atât de...

    Pentru un minut m-am uitat la el uimită de faptul că există asemenea fiinţe. După aceea, am fugit de acolo fără să mă uit înapoi sau să ştiu de ce am făcut asta. Nu m-am oprit din alergat până când  am ajuns acasă. Am intrat în cameră, am încuiat uşa şi m-am trântit în pat. Atunci m-am oprit din plâns şi am realizat ce făcusem, dar nu de ce o făcusem.

    Cel mai important era că mă făcusem de râs. Nu aveam nici un motiv să o iau la fugă aşa. Cel mai sigur avea să creadă că sunt o ciudată. Şi am ratat şi ultimele ore.

    - Elisa, deschide uşa!

    - Bunico! Am deschis uşa şi am sărit la bunica în braţe.

    - Draga mea...vino o să te faci de râs în faţa prietenilor tăi.

    - Despre ce vorbeşti?

    - Au venit nişte copii să-ţi aducă lucrurile. Nu ştiam că te înţelegi atât de bine cu Gardienii.

    - Poftim?!