Ortigo-Insula Îngerilor

Capitolul 22 - Socrii

 

M-am uitat la Andrew, pe urmă la femeia din ușă. Era înaltă cu o talie de invidiat și tocmai am aflasem de la cine a moștenit Andy culoarea părului. Asta dacă nu și tatăl lui avea aceeaşi culoare ca a lor.

- Dragul meu, de ce arăți de parcă ai văzut o fantomă, întrebase ea apropiindu-se de noi.

Mă uitam la Andrew și vedeam că parcă era împietrit. Se pare că trebuia să iau eu inițiativa. M-am apropiat de mama lui Andrew și îi zâmbisem.

- Bună ziua! Vă rog să-l scuzați pe Andrew, dar se pare că l-ați surprins puțin.

Mă analizase din cap până în picioare și dintr-o dată ochii îi străluciseră și dacă se putea şi zâmbetul îi era mai mare. Mă îmbrățișase dintrodată.

- În sfârșit ne întâlnim! Ești atât de frumoasă și se vede că-l iubești pe băiețelul meu.

- Mamă! Sunt un bărbat în toată firea, intervine Andy.

- Te-ai gândit să revi pe Pământ? îl întrebase ea dându-mi drumul din îmbrățișarea care era să mă omoare.

Andrew nu-i răspunse ci oftase și o întrebă:

- Unde îi tata?

- Pe aici pe undeva. Oh, ce nepoliticos din partea mea!

Îmi luase mâna şi continuă.

- Numele meu e Taramin Urilli, dar poți să-mi spui Tara.

- Mă bucur să vă cunosc! Eu mă numesc Elisa Martin.

Chiar atunci se auzise o voce puternică:

- TARAAAAAA!

- Aici, iubire! zise Tara după care se întoarce la Andy. Uite că vine și tatăl tău.

Un bărbat destul de tânăr a dat buzna în birou, merge la Tara, o analizase, după care o îmbrăţişase.

- Ți-am spus să mă aștepți și să nu cutreieri pe aici de una singură!

- Oh, fii serios! Nu am pățit nimic. Și eram mult prea nerăbdătoare să o întâlnesc pe Elisa.

Atunci bărbatul, care presupun că e tatăl lui Andrew, se întoarce către mine cu o față serioasă. Pe moment am crezut că nu mă place și că îl va pune pe Andrew să se despartă de mine. Spre fericirea mea un zâmbet și-a făcut loc pe fața lui. Am hotărât să fac eu primul pas.

- Bună ziua! Eu sunt Elisa Martin, logodnica lui Andrew, i-am zis întingându-mi mâna.

În loc să dea și el mâna m-a tras la el în brațe și m-a îmbrăţişat. Bănuiesc că era o chestie de familie asta.

- Mă bucur să văd că logodnica fiului meu e o fată atât de frumoasă. Eu sunt Joshua Urilli.

Când am auzit complimentele făcute la adresa mea m-am înroșit ca o roșie.

- Oooh, uite dragă, a înroșit! E așa de drăguță! zice Tara.

I-am aruncat o privire lui Andrew să sfârșească momentul ăsta penibil pentru mine. Din fericire s-a prins și și-a invitat părinții la o cafea în timp ce servitorii le duceau bagajele în camere. Din nefericire pentru mine, Tara m-a supus unui interogatoriu, se pare că vroia să afle totul despre viitoarea ei noră.

- Și ce ai hotărât în legătură cu petrecerea de logodnă? mă întrebă ea.

- Încă nu am hotărât nimic. Am fost foarte ocupați în ultimul timp.

- Dar așa ceva nu se poate! Nu-ți face griji o să te ajut eu.

- Mamă, dă-i o pauză. E petrecerea ei și trebuie să o pregătească așa cum vrea ea, a intervenit Andy.

- Băiat insensibil ce ești! Normal că va fi totul așa cum vrea ea, dar asta nu înseamnă că nu are nevoie de ajutor și de îndrumare.

- Tara, îți mulțumesc foarte mult! Sincer nici nu știu de unde să încep. Chiar credeam că va trebui să o rog pe Vanesa să mă ajute.

- Nu-ți face griji! Eu sunt aici și te voi ajuta cât pot de mult.

După asta am mai petrecut ceva timp povestind despre cum m-a cerut Andrew în căsătorie și alte lucruri. În scurtul timp pe care l-am petrecut cu Tara, am ajuns să mă îndrăgostesc de ea. E adevărat că avea prea multă energie pentru binele ei, dar era o persoană atât de bună, frumoasă încât era imposibil să n-o iubești. Cea mai fericită m-a făcut faptul că amândoi părinții lui Andy m-au acceptat în familia lor cu brațele deschise.