Ortigo-Insula Îngerilor

Capitolul 9 -Tot mai apropiaţi

    “Elisa Martin, vrei să fi soţia mea?”

    “Leon, nu ştiu ce să zic. Încă nu ne cunoaştem aşa bine…”

    - Ce-ar fi să nu zici nimic şi să te trezeşti?

    Atunci am deschis ochii numai ca să o văd pe Daiana deasupra mea. Am sărit în picioare şi ce să vezi? Lucas, Daiana şi Leon se tăvăleau pe jos de râs.

    - Pot să ştiu ce faceţi voi aici? am întrebat încercând să par cât se poate de calmă.

    - N-Ne-am gân-gândit să venim să -să te luăm… a încercat să-mi zică Daiana, încă râzând şi ţinându-se de burtă.

    M-am uitat la ceas. Mai aveam o oră să mă pregătesc pentru şcoală. M-am uitat înapoi la ei. Nici o şansă să se oprească curând din râs. I-am lăsat acolo şi m-am dus să-mi fac rutina de dimineaţă: un duş rapid, m-am spălat pe dinţi, mi-am aranjat părul şi m-am dus să-mi aleg hainele pentru ziua de astăzi. Am decis că voi purta o pereche de pantaloni trei-sfert albi (iubeam culoarea asta ) şi un maieu roz cu imprimeuri florale.

    Când am ieşit din baie, fetele stăteau pe pat şi băieţii pe jos.

    - Aţi terminat? am întrebat pe un ton retoric.

    - Da, au răspuns în cor.

    - Dar totuşi, ai fost bestială! "Ce să zic? Ce să zic?" povestea Lucas, în timp ce încerca să mă imite.

    Fericită că nu ştiau ce am visat de fapt, am râs şi eu împreună cu ei. Lucas, Daia şi Jasmine şi-au luat la revedere. Se pare că trebuiau să ajungă mai devreme la şcoală. (mda... ar trebui să cred asta ?) aşa că am rămas doar eu cu Leon. M-am aşezat pe pat. Acum eram faţă în faţă, nu am îndrăznit să mă uit la el şi se pare că asta l-a enervat.

    - De ce nu te uiţi la mine?

    Nu am răspuns, ceea ce l-a făcut să se enerveze şi mai tare. M-a prins de mână şi m-a tras la el în braţe.

    - Ce crezi că faci? l-am întrebat încercând să scap, dar fără nici o şansă.

    - Te vreau aproape de mine şi nu vreau să-ţi mai ofer şansa de a-mi scăpa.

    - Ţi-am spus ieri să păstrezi distanţa!

    Nu m-a ascultat. În schimb şi-a pus mâinile în jurul taliei mele şi m-a tras mai aproape. Buzele noastre nu mai aveau mult până se atingeau.Spre uimirea mea îmi plăcea asta. Cu cât eram mai aproape de el, cu atât mă simţeam mai bine. Fără să mă gândesc (şi sigur nu gândeam, dacă am făcut aşa ceva) mi-am apăsat buzele pe ale lui. Leon mi-a răspuns la sărutul care a devenit tot mai pasional. Am depărtat uşor buzele şi el a profitat de ocazie. Hell, băiatu ăsta chiar se pricepea! La un moment dat ne-am despărţit, amândoi având nevoie de aer.

    - Cineva a cedat mai repede decât credeam. A zis zâmbind cu gura până la urechi.

    - Nu pot să cred că am făcut asta ! Ce mi se întâmplă? am întrebat ascunzându-mi faţa cu mâinile.

    Şi-a plimbat degetele la mine pe mână, după care a început să se joace cu părul meu. Am simţit cum roşesc tot mai tare(dacă se putea mai tare de atât)

    - E în regulă. Nu trebuie să-ţi fie ruşine! Între noi există o legătură foarte puternică ce crează aceste dorinţe. Deşi trebuie să recunosc că după ce ai jucat aşa de tare, ai cedat destul de repede.

    - Încetează, te rog!

    - De ce?

    Am încercat să mă ridic. Mda... m-a strâns mai tare.

     - Trebuie să ajungem la şcoală, mi-am amintit, văzând ceasul. Mai avem 10 minute!

    Mi-a dat drumul, ne-am luat lucrurile şi am fugit amândoi la maşina lui. În 5 minute am fost la şcoală. Am ajuns în clasă exact când s-a sunat de intrare. Aveam chimie, şi credeţi-mă când zic că urăsc chimia din tot sufleţelul meu de copilaş inocent. Daiana era la locul ei. Partea bună la ora asta era că puteam sta cu ea. Deşi după cele întâmplate azi după ce au plecat ei, ideea de a sta cu ea nu mă mai prea încânta. Avea un zâmbet larg şi nu era de bine.

    - Deci cum a fost? m-a întrebat entuziasmată. Clar au plănuit să ne lase singuri.

    - Ce să fie? am întrebat încercând să fac pe inocenta.

    - Nu-mi spune că nu s-a întâmplat nimic!

    - De ce? Ar fi trebuit?

    - Oh, te rog! Vorbim despre tine şi Leon aici. Adică e Leon duhh..E un adolescent în acea perioadă a vieţii. Şi mai sunteţi şi suflete pereche ceea ce îl atrage şi mai mult către tine.

    - Da, păi ştiiii....

    - Elisa!!!

    Am lăsat să-mi scape un suspin şi i-am povestit tot ce s-a întâmplat.

    - Chiar îţi place de el! a zis mai mult ca o concluzie în urma celor auzite.

    - Nu ştiu ce să zic... Adică de câte ori îl văd, simt că plutesc, am fluturaşi în stomac şi nu mai pot gândi raţional. Cu cât e mai aproape de mine cu atât e mai mare tentaţia de a-i sări în braţe.

    - 100% îţi place de el.

    Am roşit şi am lăsat capul pe bancă. Am fost foarte fericită când s-a sunat de ieşire. Daia a venit cu mine să-mi las cărţile în dulap şi ne-am îndreptat către sala de sport. (altă oră îngrozitoare)

    - Atenţie, clasă! Doamna Benett e bolnavă aşa că, clasa ei ni se va alătura. Faceţi echipe de câte doi şi începeţi încălzirea!

    Acum chiar uram ora asta. Ghiciţi cine se afla în clasa doamne Benett? Dap...Gardienii ceea ce însemna că şi Leon era acolo.

    Spre fericirea mea noi doi am picat în aceaşi echipă. După încălzire am fost lăsaţi singuri să jucăm ce vrem. Când să mă duc la Daia, Leon m-a luat de mână şi m-a tras după el până în vestiarul băieţilor.

    - Şi acum ce crezi că faci?

    - În sfârşit avem puţin timp doar pentru noi doi şi vreau să profit din plin de asta.