Ortigo-Insula Îngerilor

Epilog

 

- Au! strig eu.

- Dacă nu te-ai mişca atât, ar fi mult mai uşor!

- Tara!

- Elisa!

- E doar o rochie de mireasă. De câte ori pe zi trebuie să o probez ca să fi mulţumită?

- Doar o rochie de mireasă? Elisa! Mâine te căsătoreşti!

- Tocmai de aceea aş vrea să fiu în pat. Mâine va fi o zi lungă şi nu vreau să leşin de oboseală.

Tara oftase şi m-a ajutat să mă dezbrac de rochie. A pus-o bine pe un umeraş şi se retrase, lăsându-mă singură.

M-am pus în pat încercând să adorm, doar dacă ar fii aşa de uşor... Cum a zis Tara, mâine urma să mă căsătoresc. Eram atât de neliniştită: dacă nu era totul cum am plănuit, poate mă voi împiedica în drumul meu spre altar şi să nu mai zic de noaptea nunţii. Până acum, eu şi Andy nu am mers până la capăt, fiindcă am hotărât să aşteptăm până în noaptea nunţii. Eram atât de îngrijorată că o să dau în bară în legătură cu asta şi din câte mi-a povestit o prietenă prima dată chiar doare.

Ca să mai alung din gândurile rele, m-am ridicat din pat şi mă uitasem la rochia mea de mireasă. Era făcută de un prieten al familiei Urilli. Sărmanul a trecut prin iad şi înapoi din cauza mea şi a Tarei, dar până la urmă totul a ieşit bine. Rochia e absolut superbă. Era doar pe un umăr, strânsă pe talie şi pe urmă era largă, dar nu chiar stilul prinţesă. Având în vedere că familia lui Andy făcea parte din clanul Blackings care au aripi negre, în partea dreaptă rochia are puţin negru care se întinde pe umărul drept până în spate. Tot pe umărul drept aveam puţină fodră. În rest, rochia era simplă, albă, pantofii erau şi ei destul de simplii, doar pe toc se vedeau câteva steluţe din pietricele. Buchetul urma să aibă 30 de trandafiri albi. Eram îngrijorată că cea care se ocupa de el nu îl va face exact cum mă gândeam şi multe alte lucruri începeau să mă streseze, era şi normal.

Scârţâitul uşii m-a făcut să sar în sus, acoperiind rochia de mireasă.

- Credeam că dormi, auzind vocea lui Andy.

- Emoţii... totuşi ce faci aici?

Mă luase în braţe şi s-a întins cu mine în pat.

- Nu puteam să dorm.

- Dacă află mama ta suntem morţi... extrem de morţi.

- Ştiu, îmi zise şi mă sărută. Acum dormi, mâine va fi o zi lungă.

Am ascltat ce îmi zise şi am închis ochii. Comfortul şi siguranţa pe care le simţeam cu el şi-au făcut efectul şi destul de repede am intrat pe tărâmul viselor.

- Andrew şi Elisa, aţi face bine să vă treziţi în momentul ăsta! N-am înţeles, dar unde vă credeţi? auzind o voce foarte cunoscută.

Deschid ochii şi văd o viitoare soacră foarte nervoasă. Îl bătusem pe Andy pe umăr să se trezească. Când a deschis ochii şi a văzut-o pe maică-sa a îngheţat.

- Pot să ştiu şi eu ce cauţi aici? a întrebat şi dacă nu mă înşelam, îi ieşeau fum pe urechi de la nervi.

- De fapt tocmai plecam, zise Andy sărind din pat, după care a fugit cât se poate de repede din cameră.

Tara se uită după el până când iese din raza ei vizuală pe urmă se întoarce la mine.

- Ai un sfert de oră să faci duş.