Ortigo-Insula Îngerilor

Capitolul 10 - Dorinţe

   Am făcut un pas în spate numai ca să fac contact cu peretele. Acum chiar nu mai aveam nici o şansă de scăpare.

    - Leon...nu-nu vrei să vorbim puţin?

~Leon povesteşte~

    Vroiam să fiu lângă ea. Era atât de frumoasă. Asta nu era bine. Simţeam cum îmi pierd controlul. Aveam deja 17 ani ceea ce însemna că dacă o întâlneam cu măcar un an înainte nu s-ar fi ajuns la aşa ceva. Dorinţa să o am lângă mine creştea cu fiecare secundă. Vocea ei catifelată mi-a întrerupt şirul gândurilor.

    - Leon...nu-nu vrei să vorbim puţin?

În ochii ei se putea citii teama. Am luat-o în braţe şi am strâns-o la piept. Părea aşa de micuţă şi fragilă. Parcă ea era îngerul, nu eu.

    - Elisa....i-am şoptit la ureche.

    Şi-a ridicat capul şi m-a privit în ochi. Mi-am recăpătat puţin controlul. Destul încât să-mi las capul la ea pe umăr şi să-i povestesc ce am aflat acum 3 ani. Trebuia să înţeleagă că nu vreau să o rănesc.

~În trecut~

    În sfârşit împlineam 14 ani. Eram foarte fericit. Îngerul din mine a început să iasă la iveală şi am descoperit că sunt Gardian. Mă jucam în curte când bunicul m-a chemat să mă aşez pe bancă lângă el.

    "Leon, dragul meu, tu eşti un băiat foarte puternic. Nu degeaba ai fost înzestrat cu asemenea puteri, motiv pentru care eşti şi Gardian. Dar nu uita un lucru: prea multă putere nu e bună. În viitor o să ai nevoie de cineva dispus să fie mereu alături de tine şi te va ajuta în momentele în care puterile tale sunt pe cale să preia controlul. Acel rol îl va avea sufletul tău pereche. "Ştiam despre ce vorbeşte. De când eram mic părinţii mei mi-au povestit tot ce înseamnă să fii înger. M-am uitat la bunicul, mi-a zâmbit după care a continuat…"La 16 ani e cel mai mare pericolul. Atunci îngerul din tine se va lupta să ia controlul. El urăşte că trebuie să trăiască sub această formă... de om. Tot atunci vei simţi că trebuie să ai lângă tine pe acea persoană. Va fi o dorinţă foarte puternică. Cu cât durează mai mult până vă întâlniţi cu atât creşte dorinţa de a o avea aproape. Totodată, creşte şi riscul ca atunci când vă întâlniţi să-ţi pierzi controlul şi să vrei să o faci a ta. Trebuie să ai mare grijă deoarece ai putea să o răneşti fără să vrei."

~În prezent~

    Acum ne uitam unul la altul fără să facem nimic. Încă mai puteam citi puţină teamă în ochii ei. Am mângâiat-o pe obraz. Când intram în contact cu pielea ei ca de catifea mă calmam. M-am depărat puţin, dar nu înainte să o sărut pe frunte.

    - Îmi pare rău! Chiar nu am vrut să-mi pierd controlul.

    - E în regulă, cum te simţi? m-a asigurat ea.

    - Mai bine.

    A zâmbit şi am simţit cum mi se topeşte inima. Doamne, zâmbetul ăsta ar trebui să fie ilegal!

    - Ce se întâmplă dacă îngerul tău preia controlul?

    - Voi fi în întregime un înger şi nu îmi voi mai putea recăpăta forma umană. Va trebui să mă duc să locuiesc în Ceruri.

    Acum în ochii ei se citea durerea. Într-un fel mă bucuram. Era un semn că ţine la mine.

    - Deci tot ce trebuie să facem e să ne asigurăm că îţi păstrezi controlul. Simplu!

    - Acum că eşti alături de mine e mai greu. Până nu avem un contact mai intim să zic... ei bine până atunci voi avea nişte probleme.

    Elisa s-a înroşit ca un rac. Am obseravat că i se întâmplă destul de des. Am început să râd.

    - Hei! Dar stai puţin! Tu nu te transformi niciodată? În înger, vreau să zic.

    - Ba da. Când insula e în pericol sau pur şi simplu când eu şi Gardienii avem chef de o distracţie mai intensă. Dar aia e o transformare parţială. Nu fac decât să-mi scot aripile. Forma mea mea adevărată de înger e complet diferită de cea de om.

    - Chiar am multe de învăţat despre voi.

    - E în regulă, iubire. Avem tot timpul din lume.

    - “Iubire”. A repetat roşind şi mai tare. Şi-a ascuns capul la mine în piept. Am zâmbit şi-am pupat-o pe frunte. Era aşa de draguţă! Iubeam reacţiile ei.

    După câteva minute în care am stat aşa, ne-am gândit să ne întoarcem în sală, exact când s-a sunt de ieşire.