Ortigo-Insula Îngerilor

Capitolul 8 - Suflete pereche

Nu ştiu cât timp am stat cu gura căscată şi cu ochii larg deschişi şi m-am uitat la el.Încercam să procesez ce mi-a zis,dar nu am reuşit.După vreo 5 minute m-am trezit la realitate.Leon s-a aplecat în faţă şi mă privea.Am încercat să-mi întorc capul,dar m-a prins de bărbie şi m-a obligat să mă uit la el.Simţeam cum mă pierd în ochii lui de un albastru deschis.

"Eli,revino-ţi!" mi-am zis în gând." Nu mă las eu aşa de uşor."

-Aş prefera să păstrezi distanţa! i-am zis încercând să nu par afectată de apropierea dintr noi.

-Minţi! Îţi place,ba chiar ai vrea să stau şi mai aproape de tine.

-În visele tale!

Acum eram nervoasă.Tipu ăsta se juca cu capul meu.Trebuia să stau cât mai departe de el.M-am întors şi am dat să plec.Nu m-am uitat în urmă, dar am ştiut că Leon avea ditamai zâmbetul.

Cum am ajuns acasă am sunat-o pe Daiana şi i-am povestit ce s-a întâmplat.

-Eli....cred că am omis să-ţi zic ceva.

-Daia, de ce simt că nu o să-mi placă ce urmeză să-mi zici?

-Mai este o chestie la îngeri foarte importantă pe care am uitat să o menţionez.

-Dacă e aşa de importantă de ce nu mi-ai zis nimic?

-Pai...pentru un înger e foarte important ca partenera partenerul să-i fie alături.De aceea când ne naştem ne este ales un suflet pereche pe care îl vom întâlni la momentul potrivit.

-Şi de unde ştiţi cine este?

-Atunci când vom fi faţă în faţă ne vom simţi ca şi cum o parte din noi ne-a fost returnată.Ne vom simţi împliniţi.

-Daia, e foarte interesant ce mi-ai povestit,dar ce legătură are cu mine?

-Eli....sufletele nostre pot fi şi oameni nu neapărat îngeri.

-Ba da.Alice a vorbit sâmbătă seara cu el despre tine.Nu înţelegea de ce e aşa de interesat în tine aşa dintr-o dată.Când Leon i-a spus că tu eşti sufletul lui pereche, Alice i-a explicat că trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de tine.

-Deci de aceea s-au certat...Oricum şi-a bătut gura degeaba.Băiatu ăsta ştie cum să fie nesimţit.Nu ştiu despre alte fete, dar eu nu o să-i tolerez atitudinea aia.

-Chestia asta cu sufletele pereche e foarte importantă pentru noi aşa că ai grijă ce faci.Am auzit de îngeri care s-au sinucis din cauză că au fost respinşi de partener.

-Doar nu vorbeşti serios?!Adică te-a respins, treci peste!

-Nu e aşa uşor.E vorba despre jumătatea noastră,Fără de care nu ne putem simţi bine, mulţumiţi.Cu anii începem să ne simţim tot mai singuri şi incompleţi şi eventual ajungem să facem vreo nebunie.

-O Doamne! Şi ce ar trebuii să fac?

-Aici nu mai pot interveni.Totul depinde de tine.Telas să te gândeşti.Vorbim mâine la şcoală.Bye!

-Bye!

Chiar nu ştiam ce ar trebuii să fac.Mă holbam la tavan când am auzit două bătăi în uşă.

-Intră!Era bunica.

-Ce s-a întâmplat buni?

-De când ai venit nu am apucat să discutăm aşa ca între fete.

Am bufnit în râs.

-Şi despre ce ai vrea să vorbim?am întrebat-o încercând să mă opresc din râs.

-Despre şcoală,băieţi, ce vrei tu.

-Să vedem.La şcoală îmi place foarte mult.Mă înţeleg foarte bine cu colegii, mai ales cu Daiana şi Jasmine.M-am împrietenit şi cu nişte Gardieni.Deşi asta strică tot.

-De ce?Gardienii sunt foarte de treabă şi băieţii sunt extrem de drăguţi.

-Mda....Buni, pot să te întreb ceva?

-Orice.

-De ce ai venit aici?Adică de ce tocmai o insulă de îngeri?

-Pentru că m-am îndrăgostit de unul.

-WTF?

-Elisa!

-Scuze!Dar vrei să zici că bunicul era un înger?

-Nu draga mea.După ce bunicul tău a murit am devenit foarte retrasă.Îmi era foarte dor de el.Atunci l-am întâlnit.Pur şi simplu nu-mi puteam lua ochii de la el şi nici el de la mine.

-Dragoste la prima vedere?

-Exact.

-Şi el unde este?

-A avut ceva treabă în Franţa.A plecat cu o zi înainte să vi tu.Era foarte nerăbdător să te cunoască.Ma ta l-a plăcut de cum l-a întâlnit.

-Ahaaa....Cum se numeşte?Câţi ani are?Unde munceşte?Stă aici? De ce nu l-am întâlnit până acum?

-Gabriel , e cu un an mai mare ca mine, e avocatul insulei şi da stă aici.Nu l-ai întânit pentru că nu am avut ocazia până acum să ţi-l prezint.

-Sunteţi suflete pereche?

-Da.Şi vestea bună numai acum vine.Ne-am gândit să ne căsătorim luna viitoare.

-Nu sunteţi căsătoriţi?De ce?Având în vedere că bunicul a murit acum 5 ani, voi sunteţi de cel puţin 4 ani împreună.

-Peste o lună facem exact 4 ani.Gabriel a vrut să fie sigur de relaţia noastră.Adică suntem adulţi trecuţi prin viaţă.Am învăţat că nu e un lucru bun să te arunci cu capul înainte. Oricum după discuţia noastră de ieri am decis că e timpul să ne unim destinele.

-Ieiiii....şi când o să-l întâlnesc?

-Probabil ca marţi.Dar ajunge cu mine.Spune-mi de ce nu-ţi place de Gardieni?

-Nu am nimic cu ei, doar cu unul în particular.

-Acela fiind?

-Leon Smith.Se pare că suntem suflete pereche.

-Îngeraşule, ar trebui să fi fericită.Leon e un băiat minunat.

-Da vezi să nu.De când ne-am întâlnit nu a făcut altceva decât să mă calce pe nervi.

Acum bunica râdea.După câteva minute s-a oprit şi a plecat.Se pare că aştepta să o sune Gabriel.

Mi-am scos iPod-ul din geantă şi m-am pus înapoi în pat.Mi-am pus melodia mea preferată DORO-Let Love Rain On Me.Undeva pe la mijlocul melodiei am adormit.