Ortigo-Insula Îngerilor

Capitolul 11 - Îndragostită

 Imediat cum s-a sunat, le-am tras pe Daiana şi Jasmine într-o clasă goală şi le-am povestit ce s-a întâmplat între mine şi Leon la ora de sport. Amândouă stăteau gură cască.

    - Hei, sunteţi ok?

    - Nu... pot.... să... cred… au zis în cor după care au început să ţipe şi să mă îmbraţişeze.

    - Ce s-a întâmplat cu voi?

    - Suntem fericite că în sfârşit sunteţi împreună! A ţipat Jasmine cu o sclipire în ochi care nu mi-a plăcut deloc.

    - Nu trebuie să ţipi! Şi nu a zis nimic despre asta. Amândouă s-au uitat la mine ca şi cum aş fi zis cea mai mare prostie.

    - Oh, te rog... a zis Daiana aşezându-se pe o bancă. Sunteţi suflete pereche şi tocmai, într-un fel, v-aţi confirmat sentimentele unul faţă de celălalt.

    Am suspinat o dată. Nu aveam să ies până la capăt cu el.

    Toată ziua nu am făcut decât să mă gândesc la ceea ce au zis fetele. Ideea că aş fi împreună cu Leon mă făcea să simt fluturaşi în stomac. Nu am reuşit să fiu atentă la nici o oră şi am sfârşit împrumutând notiţele Daianei.

    Spre fericirea mea la 16:00 s-a sunat de ieşire şi puteam să merg acasă sau cel puţin, aşa am crezut. Leon mă aştepta în faţa şcolii.

    - Ce s-a întâmplat?

    - Te duc să-ţi luăm maşina.

    - Oh, ok. Chiar am nevoie de ea.

    Ne-am dus la club unde a rămas maşina mea. Leon i-a pus piesa înapoi şi spre fericrea mea maşina a pornit. M-a sărutat pe obraz şi a plecat. Mi-ar fi plăcut să stăm mai mult timp împreună, dar azi aveam multă treabă. Gabriel urma să vină a doua zi şi i-am promis bunicii că o voi ajuta la curăţenie şi la nişte prăjituri.

    În 15 minute am ajuns acasă şi m-am apucat de lucru, dar nu înainte să mă schimb în ceva mai confortabil. Am dat boxele la maxim şi am pus să cânte Kelly Clarkson-Stronger.

    Era deja seară când am terminat şi eram frântă. Mai aveam şi teme. La 10 seara am terminat cu totul. Când să mă pun în sfârşit în pat am auzit nişte bătăi în geam. Era Leon.

    - Ce faci aici la ora asta?

    - Am vrut să te văd.

    Serios?!  Băiatu’ ăsta nu e normal. M-am uitat la el, mă studia din cap până în picioare. Am roşit, eram îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurţi roz şi un maieu gri cu o pisicuţă pe el. L-am auzit murmurând ceva numai pentru el. Singurul cuvânt pe care am reuşit să-l aud era 'frumoasă'.

    - Hai afară!

    - La ora asta?!

    - Hai! Vreau să-ţi arăt ceva.

    De ce nu puteam să-l refuz? Mi-am luat o bluză de trening roz şi am ieşit în faţa casei. Strada era pustie. Leon stătea pe iarbă. M-a tras la el în braţe şi mi-a făcut semn să mă uit în sus. Am rămas mască. Cerul de un albastru închis care te calma, era acoperit de mii de stele aurii. Erau atât de multe . În Noua Zeelandă de abia se vedeau.

    - E atât de frumos!

    - Ştiu! a răspuns aşezându-şi capul la mine pe spate.

    Am simţit cum inima îmi bătea tot mai tare şi fluturaşii au început să-mi zboare în stomac. Mă simţeam  atât de bine încât puteam să zbor. Mi-am lăsat capul în jos.

    - Oh, Doamne! Leon!!!!! Lasă-mă jos!

    - De ce ? Nu-ţi place aici sus?

    Nu ştiu cum m-am întors,dar m-am prins cât am putut de bine de el. Şi atunci am văzut cea mai frumoasă creatură. Ochii lui albaştri luceau. Aripile negre şi mari erau mirifice.

    - Până la urmă nu e aşa de rău, nu? Important e să nu te uiţi în jos.

    - Mda...E foarte frumos. Pot să văd toată insula.

    - Mă bucur că-ţi place. A zâmbit (şi iubeam zâmbetul lui) şi m-a sărutat. Chiar se pricepea. Concentrată pe sărut nu am observat că eram înapoi pe pământ şi Leon nu mai avea aripi.

    - E târziu, a zis întrerupând sărutul. Probabil eşti obosită.

    - Puţin…

    M-a sărutat încă o dată după care a plecat. Eram dezamăgită, vroiam să mai stau cu el. Vroiam să-l am tot timpul lângă mine.