Ortigo-Insula Îngerilor

Capitolul 20 - Vrei să fii soţia mea?

   

În jurul meu totul era alb. Păcat că nu puteam să mă bucur de toate peisajele astea frumoase. Nu mă puteam gândi decât la faptul că părinţii lui Andrew vin aici şi sunt ceva şanse să nu mă placă. Eu sunt om, el e înger şi încă unul puternic, el are corpul unui zeu, eu... Oftez şi fac cale întoarsă. Deja îngheţasem de frig şi cu cât stăteam mai mult singură cu atât mai mult mă gândeam la diferenţele dintre noi. Şi să recunoaştem: nici nu ne comparăm. Poate că e din cauză că el e înger, dar clar asta nu mă făcea să mă simt mai bine.

Cuprinsă în gândurile mele nu am observat cum două braţe s-au încolăcit în jurul meu.

- Pot să ştiu de ce frumoasa mea e aşa de îngândurată? îmi şopteşte după care mă muşcă de lobul urechii.

- Ăsta nu e momentul pentru aşa ceva! Şi nu sunt frumoasă... sunt draguţă! îi zic şi-mi pun mâinile în sân.

Andrew îmi dă o piruetă şi mă face să-l privesc în ochii. Nu ştiu de ce, dar părea foarte nervos.

- Ascultă aici şi ascultă bine! E adevărat că nu e eşti frumoasă, dar nici draguţă nu eşti! Eşti de-a dreptul superbă!

- Dar ce se întâmplă dacă pentru părinţii tăi nu voi fi destul de superbă?

- Elisa, părinţii mei te vor iubii! Deja îmi e şi groază că mama te va răpii cât va sta aici, a zis cu o faţă care m-a făcut să-mi las toate grijile de-o parte. L-am sărutat, punând în sărut toată dragostea pe care am realizat că o simt pentru el. Nu îmi păsa dacă era legătura dintre două suflete. Important e ce simţeam şi nu de ce.

- Trebuie să recunosc că reuşeşti să mă surprinzi cam des în ultima vreme. Tocmai de aceea ţi-am pregătit o surpriză şi sper ca după asta să nu mai ai îndoieli în legătură cu nimic, mi-a spus el.

M-a luat de mână şi m-a condus până la maşina lui în garaj. Mi-a deschis uşa ca un adevărat gentleman. Pe tot parcursul drumului a trebuit să stau legată la ochi. Andrew a spus că face parte din surpriză. Urăsc întunericul, dar pentru el am făcut un efort. Când am simţit că s-a oprit maşina am fost în culmea fericirii. Andrew a deschis uşa şi m-a luat în braţe.

- Încă puţin şi am ajuns.

- Ar fi bine pentru că acum chiar nu mai am răbdare!

Pentru alte câteva minute am stat în tăcere. Am auzit o uşa deschizându-se şi apoi închizându-se. După schimbarea de temperatură mi-am dat seama că nu mai suntem afară. Andy m-a pus jos şi mi-a dezlegat eşarfa cu care eram legată la ochii, lăsând-o să cadă jos. M-am uitat în jur, fără să îmi vină să cred ce văd. Eram într-o cabană. În faţa mea era un şemineu frumos, iar lângă el, pe jos, era întinsă o pătură şi câteva perini. M-am uitat la Andrew care avea un zâmbet larg.

- Îţi place? mă întreabă el.

- Glumeşti?! Ăsta e cel mai romantic lucru pe care l-a făcut cineva pentru mine.

- Eu sunt singurul care are voie să facă aşa ceva, a zis dintr-o dată serios.

- Exact, i-am zis trăgându-l spre pătură.

M-a sărutat pe obraz şi a spus să-l aştept puţin. M-am aşezat pe pătură şi nu după mult timp Andy s-a întors cu un coş. S-a aşezat lângă mine şi a început să scoată din coş sandwich-uri, căpşuni, frişcă, ciocolată topită...

- Nu mă pricep să gătesc, deci..

- E ok, i-am zis eu.

A fost atât de romantic! Ne-am dat să mâncăm unul la altul după care m-am pus la el în braţe şi am povestit despre copilăria noastră.

La miezul nopţii Andrew a zis că mai are o surpriză pentru mine, dar pentru asta trebuie să ieşim afară. Mi-am înfăşurat o pătură în jurul meu pentru că era chiar frig şi am ieşit. Din nou am rămas uimită şi complet fără cuvinte. Eram înconjuraţi de o mare albă şi de brazi care erau foarte frumos împodobiţi pentru Crăciun. Toţi prietenii pe care mi i-am făcut de când am venit pe Insula Ortigo erau aici plus Gabriel şi bunica. Ţineau o pancardă uriaşă pe care scria "Vrei să fii soţia mea?". M-am întors către Andy care s-a pus în genunchi şi a scos din din buzunar o cutiuţă roşie. A deschis-o şi am văzut cel mai frumos inel care exista vreodată. Acesta era din aur, cu o inimioară în care erau crustate pietricele. În partea dreaptă de sus avea o altă inimioară tot din aur, la fel şi în partea dreaptă de jos.

- Oh, Doamne, Andrew, chiar nu ştiu ce să zic... totul e aşa...

- Elisa, aş fi cel mai fericit bărbat din lume dacă ai accepta!

Mă uit la el şi pe urmă la inel. Adevărul e că muream de nerăbdare să-i sar în braţe şi să-i zic că vreau să fiu soţia lui, însă m-am hotărât să-l torturez puţin.

- Aş putea să zic că da, dar...

M-am uitat la el în ochii şi imediat am regretat decizia mea de-al tortura. Andrew s-a ridicat şi s-a transformat în forma lui de înger. M-a luat în braţe şi a zburat către un brad extrem de înalt. M-a lăsat pe o creangă aproape de vărf şi s-a dat mai în spate, stând în aer.

- Andrew, ce crezi că faci? am întrebat speriată că mă aflam la o aşa înălţime.

- O să stai acolo până acceptţi să te căsătoreţi cu mine, a zis râzând.

De ce am impresia că se distrează? Nu-mi vine să cred că am vrut să-l torturez şi acum s-au întors tablele. Şi faptul că toată lumea de jos strigă "Acceptă" nu mă prea ajuta.

Dar doi pot să joace jocul ăsta. Îmi strâng tot curajul pe care-l am şi mă îndrept spre vârful crengii. Era foarte groasă , deci nu se va rupe... cred. Acum Andy nu mai zâmbea ci părea chiar îngrijorat. Asta-i trebuia! Mai aveam câţiva paşi până la capăt, dar Andy a venit aproape de mine. Era timpul să aibă parte de o sperietură stilul Elisa. Trag aer îmi piep, îmi iau avânt şi sar la el în braţe. Se uită cu nişte ochi mari la mine:

- Nu pot să cred că ai făcut aşa ceva! Dacă nu te prindeam? strigă el la mine.

Nu m-am obosit să-i răspund ci i-am afişat cel mai sexy zămbet al meu, cel puţin cred că aşa era. Îl sărut scurt şi îi zic ceva ce am vrut să zic încă de când m-a cerut:

- Andrew Urilli, vreau să fiu soţia ta!

- Poftim? mă întreabă el parcă necrezând ceea ce a auzit.

- Am zis că vreau să fiu soţia ta! am repetat eu.

M-a sărutat pasional, după care am coborât înapoi în mijlocul prietenilor mei. Toţi aplaudau şi ne felicitau.