#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)

1. Aidan. Lupta-te cu mine.

Prolog

Oameni buni, nu banii fac pamantul sa se invarta, ci secretele. Da, ceea ce toți incercam sa ascundem sub prea, asta face pamantul sa se invarta.
Toată lumea are lucruri pentru care ar plati bani grei ca nimeni sa nu le afle vreodata. Fiecare dintre noi trăim cu scheleții din dulap si fantomele ce ne vizitează periodic in singurătatea si intunericul minților noastre. Exista oameni care ar face orice, de la mita si santaj pana la crima, ca unele lucruri sa fie șterse de pe fata pamantului.
Prietenii mei, rudele mele, dusmanii mei, toți aveau secrete pe care le știam sau voiam cu disperare sa le aflu. Era doar o chestiune de timp pana când totul avea sa explodeze si unele lucruri ce se voiau îngropate sa iasa la iveala. Se mai întâmplase in trecut, o sa se intample din nou.
Cat despre mine, eu eram poate in cel mai mare dezavantaj dacă cineva ar fi aflat vreodata toate lucrurile pe care incercam sa le ascund cu atat de multa disperare incat nici macar nu mai eram sigur care varianta a mea era cea reala.
Știți cum persoanele din cadrul Alcoolicii Anonimi ies in fata grupului si isi spun povestea? Am făcut asta si nu m-a ajutat. Terapia individuală sau de grup e de rahat. Nu ma ajuta decat sa vreau sa ma îmbăt ca sa nu mai fiu nevoit sa ii suport pe plângăcioșii aia, dar mi-a placut la nebunie sa ma prezint in fata lor, așa ca o sa o fac din nou aici.
Buna. Numele meu este Aidan Clark. Am douazeci si trei de ani si sunt alcoolic. Mai mult, imi plac drogurile, femeile si in unele circumstanțe chiar si bărbații, mai ales dacă fac lucruri pe care nu ar trebui sa le facă.
Bine ai venit in jumătatea mea de adevăr. Tine-te bine de scaun.

Aidan

Durerile de cap provocate de mahmureala nu mai erau o problema de ani, dar in acea dimineața am simtit cum oasele craniene mi se crapa unul câte unul. Nu numai ca nu știam unde mama dracului ma aflu dar nu pricepeam nici ce anume ma trezise. Mi-a luat mult mai mult timp decat ar fi decent ca sa imi dau seama ce se întâmpla.
O pereche de maini care ma pipaiau, asta ma trezise. Am deschis ochii carpiti de somn si am privit intr-o parte. Vanessa a ranjit miscandu-si in continuare mainile pe mine. M-am trântit inapoi pe perna si mi-am frecat fata cu palmele. Cum ajunsesem acasă? Ultimul flash-back de aseară il aveam dintr-un club din capatul celalalt al orașului. Nu știam nici macar dacă tata si noua lui soție erau acasă. Sau mai rau, bunica in vizita. Sau si mai rau, dar nu voiam ca Vanessa sa ramana cu buza umflata după ce orice urma de izbânda a muncii ei o sa-mi dispara complet odată cu concretizarea acelui gând.
"Dacă vrei sa reusesti ceva îți sugerez sa-ti folosești gura." I-am spus inchizand ochii si bucurându-ma de spectacolul ei.
Vanessa era tipa cu care ma întâlneam in acea perioada. Nu eram un dobitoc cum fusese Khai pana nu de mult. Nu o tratam ca pe un obiect pe care il aruncam la gunoi imediat ce nu-mi mai folosea. O scoteam la cina, dormeam împreuna si vorbeam chiar si in afara partidelor de sex, dar nu eram exclusivi, nu ne ceream explicații si nu aveam așteptări. Imi placea la nebunie genul acela de aranjamente iar Vanessa era mai mult decat perfecta pentru așa ceva.
Fata murmura apreciativ cand a văzut ca pipăială ei matinala dădea roade. Sincer? Chiar si eu m-as fi aplaudat dacă as fi fost in locul ei. Ma simteam de parca dăduse un tanc peste mine de cateva ori apoi o turma de elefanți isi facusera nevoile pe resturi. Nu-mi aminteam de la ce mi se rupsese filmul seara trecuta, dar trebuie sa fii fost ceva al naibi de tare.
Telefonul imi suna pe noptiera, lumina soarelui imi intra in ochi si Vanessa era mai perseverenta decat de obicei, dar eram decis sa ignor tot ce se găsea in jurul meu. Aveam nevoie de cateva minute de liniste inainte de a ma intoarce la viata mea si la a fi o jigodie.
O bătaie in usa a făcut-o pe Vanessa sa se oprească, fara sa isi ia insa mainile din pantalonii mei. Mi-a aruncat o privire intrebatoare. I-am făcut semn sa continue. Vazand ca nu răspund intrusul a bătut din nou.
"Aidan, știu ca ești acolo. Mașina ta blochează ieșirea."
               Siiii s-a dus. Vanessa s-a ridicat intr-un cot incruntata. Ma privea acuzator, dar nu aveam timp pentru porcariile ei chiar in clipa aceea. I-am făcut semn sa-si tina gura si sa isi continue treaba iar pentru ca era fata deșteaptă a inteles ca nu trebuie sa puna intrebari.
"Imi ramai dator." A soptit inainte de a se urca pe mine, continuându-si jocul de-a seducția.
"Aidan!" S-a auzit de pe partea cealalta a usii. "Poti sa îți muti mașina?"
"Nu." Am strigat tare, dându-mi seama abia atunci cat de răgușită imi era defapt vocea.
"Te rog! Trebuie sa duc cateva tablouri la galerie si nu le pot duce la mașina din cauza masinii tale parcate ca naiba."
"Mergi prin boscheți, Steel. Ce-mi pasa mie?"
"Aidan, te rog. Dureaza un minut sa muti chestia aia monstruoasa din drumul meu."
Tocmai imi numise mașina o chestie monstruoasa? Era cel mai frumos model de Bmw i8, tunata si îngrijită mai ceva ca un copilas nou născut. De data asta am luat-o personal.
"Vrei sa mut mașina? Ia cheile si mut-o singura." Am provocat-o stiind ca nu o sa o facă dar sperand in adancul sufletului ca macar o data, macar de data asta o sa riposteze.
A urmat o tacere de cateva secunde. Puteam sa jur ca o sa ii aud pașii îndepărtându-se de usa.
"Bine. Da-mi cheile."
Am ranjit privind tavanul. Ziua aceea care incepuse cu o durere de cap devenea din ce in ce mai buna.
"Vino si ia-le."
Usa s-a deschis cu o lentoare dureroasa. Mi-am pironit ochii in acea directie, asteptand cu nerabdare reactia ei. Planuiam sa o fac sa plângă.
Parea dezorientata la început cand a dat cu ochii de scena din fata ei. Imi puteam imagina cum se vede de acolo. Eu, intins in pat cu pantalonii de ieri desfăcuți. O roscata superba pe jumatate dezbracata frecandu-se de mine. Si apoi era ea, micuta sfanta a familiei, soricelul de biblioteca talentat si mult iubit, martora la dezmățul nenorocitului de mine. Ce clișeu!
A pălit, lucru care ii făcea ochii sa para chiar mai mari in spatele ochelarilor alora patetici desprinși din Hogwarts. Parul ei era ciufulit si prins la repezeala intr-un coc, nu purta pic de machiaj si era imbracata cu o salopeta bleu murdara de vopsea. Era tot ce detestam mai mult pe lume, de la haine la atitudine si falsitate si totuși corpul meu s-a entuziasmat la vederea ei. Si Vanessa a simtit.
Ma uitam la ea, asteptand o reactie. Nimic. Nici macar nu s-a enervat. Era atat de slaba, lașă si patetica incat nu dădea doi bani ca o tratez ca pe un nimic.
"Cheile." Imi ceru monoton, aproape plictisita.
I-am făcut semn cu capul spre birou cu toate ca nu puteam baga mana in foc ca sunt acolo. S-a apropiat si a cercetat suprafata acestuia, fara nici un rezultat.
"Nu am timp pentru rece-cald. Imi dai cheile, ca sa pot muta mașina?" Ma intreba întorcându-se spre mine cu mainile incrucisate peste piept.
"Cred ca sunt in buzunar." I-am spus dându-mi seama ca e posibil sa fie complet adevarat. A ridicat putin barbia, asteptand. "Vino si ia-le, soricelule."
Ochii i-au sclipit a furie pentru o clipa, dar a fost atat de scurt incat e posibil sa mi se fi parut.
"Aidan." A scrasnit acuzator.
"Vrei sa muti mașina? Vino si ia cheile. Dacă nu vrei atunci dispari. Am treaba." M-am rastit sfredelind-o cu privirea.
Puteam vedea lupta ce se dădea in interiorul ei. Voia cu disperare sa fuga mancand pamantul, dar nu putea. Știa ca nu o sa ii dau cheile deci nu avea decat doua optiuni: le lua singura chiar dacă asta insemna sa imi facă jocul meschin sau se întorcea si pleca iar mașina rămânea exact acolo unde era pana când binevoiam eu sa o mut.
Haide, soricelule. Lupta macar o nenorocita de data pentru ce vrei. Lupta-te cu mine, Steel.
A pasit sovaind pana la marginea patului cu cea mai impenetrabila expresie pe care o putea avea cineva. A ezitat inainte de a se apleca peste mine, dar a facut-o in cele din urma. I-am urmarit fiecare miscare cu foame si pasiune. Doamne, o uram in asemenea hal incat as fi făcut-o una cu pamantul doar ca sa o asamblez la loc si sa o distrug încă o data. Nimeni nu trezea in mine o sere de sange si dezastru atat de arida precum reușea sa o facă Olivia Steel.
Si-a strecurat mana in buzunarul meu, in cautarea cheii. Degetele ei mici si fierbinți mi-au trimis impulsuri violente prin tot corpul. Am simtit când a prins cheia si a strans-o in palma inainte de a-si trage mana din buzunarul meu.
Era pe cale sa se ridice când Vanessa a prins-o de încheietura. A tresarit speriata si a scapat cheia pe abdomenul meu, exact acolo unde mana Vanessei se odihnea deasupra beteliei chiloților mei. Am ranjit cu gura pana la urechi. Vanessa i-a smucit încheietura in jos lipsindu-i palma de stomacul meu. Am suierat. Soldurile mi-au zvacnit in sus si muschii mi s-au incordat sub palma Oliviei. Mi-am ridicat ochii spre ea.
"Ia cheia aia." Am scrasnit printre dinti.
Parea ca e pe punctul de a izbucni in lacrimi. Misiune aproape completa. Vanessa a fost cea care i-a tarat mana peste abdomenul meu lent si metodic, facand-o pe Olivia sa isi urmareasca propria mana coborând pe trupul meu si pe mine sa respir din ce in ce mai sacadat.
A luat cheia, in cele din urma, si a sarit inapoi ca arsa. Nu a mai pierdut nici o secunda in plus inainte de a iesi trantind usa in urma ei.
"Imaginează-ti ca sunt ea." Imi ceru Vanessa gafaind.
Am făcut-o.