#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)

3. Aidan. Ai grija, soricico!

               Aidan

               Muzica imi alerga prin vene.
               Sau sa fi fost alcoolul? Poate drogurile?
               Nu, era muzica, sunt sigur. Inima mea bătea in același ritm cu basul iar eu ma lasam purtat de ea. Ma loveam de trupurile asudate ale celor din jur, dar nici ca-mi putea pasa mai putin. Mainile unei tipe erau pe mine, dar nici de ea nu imi pasa. Nici macar de Alicia care plecase cu lacrimi in ochi ceva mai devreme.
               Eram doar eu si muzica. Doar eu si Post Malone care imi spunea ca sunt un star rock. Sa fiu al naibi dacă nu ma simteam exact așa, chiar dacă nu-mi puteam aminti cum am ajuns in locul ăla. Era un club pe care il evitam in marea majoritate a timpului. Venisem doar de doua ori aici in ultimele luni si de fiecare data dadusem nas in nas cu gruparea tarfulitelor anonime din oras. Intr-adevăr, fetele alea nu erau neaparat tarfulite si nici anonime, dar imi placea sa le numesc așa in intimitatea minții mele.
               Exact inainte de ultimul refren am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare si nu avea nici o legatura cu cantitățile considerabile si diverse pe care le turnasem in mine. Cineva ma tragea spre marginea ringului. Ma pregăteam sa lovesc când claia de par negru si ondulat a lui Khai mi-a aparut in fata ochilor.
               "Ce mama dracului?" A fost tot ce am apucat sa spun inainte ca Khai sa ma împingă.
               Nu am încercat sa opun rezistența. Khai nu era singur si oricât de puternic as fi fost, nu eram suficient de stabil pe picioare incat sa ma iau la tranta cu oricare din prietenii mei, cu atat mai putin cu toți in același timp.
               "Mișca-te, handicapatule!" A marait Dean prinzandu-ma de ceafa si tragand-ma după el ca pe un copil mic.
               "Sigur, mami." I-am spus chicotind.
               Ethan era prezent la datorie, deschizand drumul pentru noi. M-au condus putin cam brutal spre unul dintre separeuri. Inchiziția spaniola era si ea acolo înfățișată de Amery, Avelia si surioara Steel. Asta da întâlnire intre prieteni!
               "Ati adus si spectatori, baieti? Ce drăguț din partea voastra!" Am pufnit si m-am intors spre doi dintre trădători.
              Dean si Khai se uitau la mine de parca eram anticristul. Dean si Khai! Doi dintre cei mai depravați oameni din oras! Uite ciobul, uite oala.
               "Care e problema ta, Aidan? Spune o data pentru totdeauna, sa ne lamurim cu totii. Ce mama dracului încerci sa faci?" Ma lua Khai la rost încrucișându-si bratele peste piept.
               "Nu eu sunt cel care v-a deranjat in timp ce urla in boxe melodia voastra preferata, baieti. Nu văd cum de eu am o problema acum." Am murmurat si m-am impleticit spre canapele, lovind-o din mers pe Avelia cu umarul. "Imi pare rau, Printeso. Te rog sa nu il pui pe frati-tu sa ma spânzure, bine?" Am chicotit si i-am făcut cu ochiul peste umar.
               "O sa te spânzuri singur intr-o zi, din greseala, cu sireturile de la adidași." A pufnit fata sec.
               "Nu știam ca cei de la Prada fac sireturi atat de rezistente, dar dacă testez vreodata teoria ta o sa te anunt. Sau nu, defapt." M-am corectat si am început sa rad prosteste.
               "Aidan, putem sa vorbim cinci minute fara sa te transformi intr-un dobitoc?" Ma intreba Ethan apropiindu-se de canapea.
               "Nu știu, Keighton. Crezi ca putem?" Am întrebat ranjind si am luat primul pahar pe jumatate plin pe care l-am gasit pe masa. "Ce faceti aici oricum? Ma spionați cu totii? Va minunați de comportamentul meu împreuna?" Am întrebat încrețindu-mi nasul la mirosul dulceag al lichidului pe care l-am dat oricum peste cap.
               "Poate cineva sa ii ia bautura din fata inainte sa intre in coma alcoolica?" Se precipita Amery de la mica distanta.
               I-am aruncat o privire amuzata, cu toate ca o vedeam in ceata. N-as fi putut spune cu ce era imbracata.
               "Ashbury!" Am țipat entuziasmat. "Îți faci griji pentru mine, iubire? Ce drăguț din partea ta! Câte kilograme ai, fato? Cincizeci? Poate cincizeci si cinci? As putea sa beau greutatea ta in vodka si încă sa ma tin pe picioare, Ashbury. Nu îți face griji pentru mine." I-am sugerat făcându-i cu ochiul si m-am intors spre masa in cautarea altui pahar.
               "E suficient, Aidan. Serios, gata." Imi spuse Dean tare si clar așezându-se intre mine si paharele de pe masa.
               Mi-am ridicat ochii spre el. Parea furios si îngrijorat, doua activitati pe care Dean Morrigan nu se obosește sa le întreprindă prea des. Numai asta si ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri. Asta si faptul ca intr-o vineri seara toți prietenii mei s-au adunat care de pe unde ca sa-mi vina de hac.
               "Bine, ticalosilor. Ce mama dracului vreti, huh? De ce ma cicaliti? V-ati molipsit de la astea?" Am lătrat facand semn cu capul in spate, spre gruparea T.A.
               "Aidan, bodyguarzii din club l-au sunat pe tatăl tau si i-au spus ca ai tras cocaina pe nas direct de pe bar, de fata cu toată lumea." Spuse Ethan dezaprobator clatinand din cap.
               Facusem asta? La naiba, nu-mi aminteam.
               "Ei, si?" Am pufnit nepasator. "E ceva ce voi nu ati făcut pana acum?"
               "Una e sa o faci si cu totul alta sa o faci in văzul lumii, Clark. Singurul motiv pentru care bodyguarzii nu au sunat la poliție si nu te-au scos de aici in suturi e acela ca patronul clubului urmează sa înceapă un proces si are nevoie sa se asigure ca tatăl tau nu e impotriva lui." Imi explica Khai așezându-se pe canapea, langa mine.
               "Spui ca dacă faci ceva si nu vede lumea e ca si când nu ai făcut-o? Foarte bine, atunci. Morrigan, mișca." Am spus printre dinti si l-am împins cu toate ca nu am reușit decat sa ma dezechilibrez.
               Dean nu s-a opus iar eu m-am scotocit in buzunare si am trântit pe masa tot ce mai ramasese din acea seara. Putina cocaina, cardul deja murdar si bancnota pe care o foloseam de ani de zile pentru așa ceva.
               "Cine face onorurile?" Am țipat si m-am uitat la prietenii mei pe rând. "Ethan? Începi tu, ca in vremurile bune?"
               Ethan a schimbat o privire cu Dean si Khai inainte de a si-o fixa asupra mea. Era furios, dar am stiut ca nu o sa ma refuze. Nu putea sa ma refuze. Aveam o intelegere. Deși avea maxilarul incordat si parea ca ma urăște de moarte in acel moment, a luat pliculețul si a vărsat conținutul pe masa.
               "Ethan? Ce crezi ca faci?" Intreba Amery socata.
               "Nu te baga, Amery, te rog." Ii spuse Ethan printre dinti fara sa se uite la ea.
               Fara nici un sunet a vărsat conținutul pe masa si a împărțit tot ce ramasese in patru liniuțe egale. Am ranjit vazandu-l cat de tare se lupta cu dorința de a imi rupe gatul, parea ca isi spune in continuu ca trebuie sa facă asta. Ca asta e strigatul meu de ajutor. Ar fi fost chiar decent din partea lui, dacă nu ar fi fost o minciuna din partea mea. Nu aveam nevoie de ajutorul nimanui, dar imi placea al naibi de tare sa ii văd pe toți perpelindu-se. Imediat ce liniuțele au fost aranjate frumos si pregatite, i-am intins bancnota lui Ethan. Mi-a smuls-o din mana si m-a privit in ochi in timp ce o aranja.
               "O sa mi-o platesti cu vârf si indesat." M-a asigurat inainte sa se aplece peste masa.
               "Accepți cash sau cu cardul?" L-am întrebat zâmbind.
               A tras liniuța de parca era sport olimpic. Nu știam dacă de dor sau din dorința de a scapa mai repede, dar așa a fost si nici macar nu a clipit când s-a ridicat si s-a sters cu dosul palmei la nas. I-a intins bancnota lui Dean care n-a avut nevoie de al doilea impuls. A luat-o si a tras liniuța fara sa facă din asta o melodrama. Probabil nu era prima pe ziua respectiva oricum. Următorul a fost Khai. El a ezitat. Se juca cu bancnota si o privea lung.
               "Imi pare rau. Trebuie sa fac asta." A murmurat privind-o pe Avelia plin de regrete, apoi a făcut-o.
               Nici el nu a clipit macar. Erau atat de superficiali! Ma blamau pe mine pentru ce fac când ei erau exact la fel! Mi-a aruncat bancnota in piept, iar eu am repetat procedeul urmat de cei trei, aruncand-o pe masa curata de acum.
               "A fost ultima data! Asculta-ma bine, ultima data, Aidan. De acum ești pe cont propriu!" M-a anuntat Ethan aplecandu-se amenintator spre mine, cu pupilele deja dilatate.
               "Mereu am fost pe cont propriu, Keighton." I-am ras in fata. "Si nici nu vreau sa fie altfel."
               "O sa vorbim maine, Clark. O sa te gasesc si in gaura de sarpe, o sa te tarasc de acolo si o sa vorbim frumușel, pe rând, despre tot." M-a asigurat Khai întorcându-mi spatele. "Haide, Avelia. Plecam de aici."
               Ethan si Amery i-au urmat la cateva clipe distanta. Usa s-a trântit in urma lor.
               "Haide, Clark. Lasa-ma sa te duc acasă, omule." Mi-a cerut Dean lovindu-ma cu palma pe umar.
               "Il duc eu. Tu ai băut si ai...făcut mai multe lucruri. Eu pot sa conduc, va duc eu pe amandoi."
               Soricica Steel. Uitasem cu desăvârșire de prezenta ei inopinanta si enervanta. M-am rasucit in canapea aproape cu totul si mi-am sprijinit cotul pe spătar. Ticaloasa nenorocita încă era imbracata cu bucățica aia de material. Pun pariu ca a ieșit aproape goala din casa numai ca sa ma enerveze pe mine.
               "Soricico, numai un sinucigaș s-ar urca in mașina cu tine la volan. Sunt in multe feluri, dar imi place viata mea mult prea al dracului de mult ca sa vreau sa se sfârșească in mod tragic." I-am spus înclinând capul intr-o parte. "Dar poți sa ii pui capăt vietii tale patetice. Ai face un bine omenirii, știi?"
               Olivia si-a încrucișat bratele peste piept si a început sa pașească lent spre mine. Inafara de ochelarii aia dubioși la care nu voia in ruptul capului sa renunțe, nu mai semăna aproape deloc cu soricica din urma cu cateva luni. In mod bizar m-am trezit holbandu-ma la picioarele ei lungi si ferme. Cine ar fi crezut ca sfanta Olivia ascunde așa ceva pe sub hainele alea lăbărțate?
               "Te sinucizi in fiecare zi, putin câte putin, Aidan. Dacă te-as baga intr-un pom nu as face decat sa scurtez procesul si sa il fac mai putin dureros, atâta tot. In plus, pot sa conduc. Am avut un profesor nenorocit care m-a traumatizat, dar pot sa conduc." M-a asigurat sprijinindu-si coatele pe spatarul canapelei.
               Stătea aplecata, cu fundul inapoi si decolteul la vedere. Mi-am frecat un ochi cu monturile degetelor si am clipit de cateva ori in directia ei. Ori eu eram foarte beat si foarte drogat, ori soricica Steel incepea sa semene mai degeaba cu vulpița Steel.
               "O sa ma duci acasă, Olivia? O sa ma bagi in pat si o sa ma învelești? Imi citești si o poveste inainte de culcare?" Am întrebat-o inocent clipind des.
               Pentru cateva clipe nu a spus nimic, doar m-a privit cu ochii ei de caprioara nevinovata. Apoi un ranjet ce nu parea ca-i aparține i s-a intins pe buzele date cu ruj roșu.
               "Asta ar face o sora de treaba, nu-i așa?"
               Pentru prima data de când o cunosteam, Olivia-blestemata-Steel m-a făcut sa rad. Sa rad in hohote, cu capul pe spate. Un ras sincer pe care l-am simtit pana in abdomen. Cine ar fi crezut ca sfanta Olivia stie sa fie amuzanta?
               "Foarte bine, soricico. Te las sa ma duci acasă si imi pun viata in mainile tale." Am declarat sarind in picioare.
               Nu ar fi trebuit sa fac asta, pentru ca m-am dezechilibrat si Dean abia a reușit sa ma prindă la timp cat sa nu imi sparg capul.
               "După cum am spus deja, singura persoana care îți pune viata in pericol ești chiar tu, Aidan." Spuse Olivia clatinand din cap cu o mimica dezaprobatoare. "Il aduci tu la mașina?" Il intreba apoi pe Dean.
               A plecat spre iesire inainte sa primeasca un răspuns. Cam atat de interesata era de soarta mea, dar nu o puteam condamna. Sentimentul era reciproc.
               S-a dovedit o misiune mai grea decat paruse inițial ca Dean sa ma ducă de preferabil intreg pana la mașina Oliviei. M-am prăbușit pe scaunul din fata intr-o pozitie nefireasca. Olivia nu a așteptat sa ma asez normal si nici sa imi pun centura inainte de a demara in trombă.
               "Încerci sa ma impresionezi?" Am întrebat-o cu limba impleticindu-mi-se in gura când am reușit sa ma asez decent in scaun.
               "Dacă as face-o cu atâta lucru atunci ar fi penibil pentru tine, Aidan." Spuse plictisita fara sa-si ia ochii de la drum.
               "Pe mine lasa-ma la Sins." Spuse Dean de pe bancheta din spate.
               "Ești sigur? Pot sa te duc acasă, dacă vrei." Ii propuse Olivia aruncându-i o privire in oglinda.
               "Dacă vrei sa faci pe surioara grijulie n-ai decat, dar nu o face cu mine, Steel. Pastreaza-ti resursele pentru Aidan." Ii sugera Dean făcându-ma sa chicotesc.
               "Foarte bine, Dean. N-ai decat sa faci ce vrei." Mormai Olivia nepasatoare si vira dreapta, spre Sins.
               După ce Dean a coborât fara sa isi ia macar la revenedere, Olivia a pornit din nou la drum, spre casa. Am închis ochii deși nu aveam nici o sansa sa adorm. Era imposibil la cata cocaina aveam in corp si cu toate ca nu mai avea același efect ca pe vremuri, tot nu puteam dormi cateva ore bune.
               "O sa ai probleme cu tatăl tau pentru seara asta?" Vru Olivia sa stie după ceva timp de liniste.
               "Ai grija, soricico." Am atentionat-o serios. "O sa incep sa cred ca îți faci cu adevarat griji pentru mine."
               "Oh, nu e cazul. Voiam doar sa știu cat de tare ai dat de necaz, ca sa știu cat de tare sa ma bucur."
               "Atunci nu desface încă sticla de sampanie. Nu e prima data cand se întâmpla asemenea incidente si uite-ma chiar aici, intreg si fara nici o opreliște."
               "Cum reuseste un om sa ajungă in asemenea hal?" Intreba retoric, mai mult pe sine decat pe mine.
               E simplu, defapt. Ia un copil abandonat de propria mama care nu l-a iubit suficient incat sa rămână cu el, adauga un tata absent si o bunica tiranică si înmulțește cu o noua soție si fiica ei perfecta pe care tata si-a dorit-o mereu. Toate astea amplifica-le cu faptul ca respectiva fiica imi pune nervii pe butuci si iată rezultatul final: Aidan Clark in cea mai distructiva forma.
               "Spune-mi si mie cand afli cum." I-am cerut oftand lung.
               Olivia a oprit mașina in fata casei, pe alee. Linistea desavarsita ce s-a instalat când a oprit motorul m-a făcut sa deschis ochii si sa ma uit la ea. Ma privea cu ochii ei mari plini de mila si compasiune, ceva ce nu mai văzusem pana atunci in ochii ei. Asta mi-a dat radarul peste cap.
               "Nu te uita așa la mine, soricico."
               "Așa cum?"
               "Așa, de parca îți pasa cu adevarat dacă mor sau traiesc. Știm amandoi ca nu e adevarat si știm amandoi ca in scurt timp o sa îți frang din nou inimioara fragila si delicata."
               "Știi care e diferenta dintre noi doi, Aidan? Inafara de ceea ce e evident, ca tu ești un bădăran si eu nu. Inima mea, oricât de fragila si delicata ar fi, macar exista. Si asta ma face om. Iată doua lucruri pe care eu le am si tu nu o sa poți sa mi le iei niciodată: inima si bunătatea. Așa ca nu mai vorbi si coboara naibi din mașina mea!" Mi-a trântit scoțându-si centura nervoasa si deschizand portiera.
               "Nu imi intoarce spatele!" Am țipat si am prins-o de mana.
               Am tras-o inapoi cu putere si s-a prăbușit pe scaun cu un icnet grotesc si un geamat sfârșit. Nu am inteles ce i s-a intamplat, așa ca am smucit-o spre mine.
               "Pot sa îți iau orice vreau, soricico. Si dacă m-as hotara sa o fac, n-ai putea sa ma opresti nici cu o armata. Numai ca, din fericire pentru tine, nu vreau nimic de la tine. Ai inteles?" I-am marait foarte aproape de ureche.
               "Aidan, bratul meu." A suspinat răgușită. "Da-mi drumul, e mana..."
               M-am incruntat. Bratul ei? Ce e in neregula cu bratul ei? Apoi realitatea m-a prins din urma si i-am dat drumul de parca m-ar fi curentat, m-am îndepărtat de ea si am ridicat ambele maini.
               Si-a frecat umarul si cotul cu mana stanga, apoi a suspinat lung si a coborât din mașina. Am urmarit-o intrand in casa, simțindu-ma și-n nou ca un ticălos, amintindu-mi din nou cat de aproape am fost sa o omor, întrebându-ma din nou dacă sunt fericit ca nu am reușit sau deprimat ca încă trăiește.