#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)

11. Aidan. Bantuit. De cine?

Aidan

Nu-mi mai simteam picioarele si nu avea nici o legatura cu drogurile. Aveam impresia ca timpul a încremenit si nu avea legatura cu alcoolul. Ma simteam de parca era pentru prima data in ultimii ani in care puteam sa respir si aerul avea mirosul fructat al Oliviei. Parea ca nu auzisem nimic niciodată si primul sunet pe care il auzeam era inima ei care bătea cu putere si repeziciune sub urechea mea.
Eram beat si drogat si furios si mitocan. Chiar dacă nu aveam scuze, eram acoperit. Nu puteam sa nu ma intreb ce naiba fusese in capul ei când venise aici, când se asezase in genunchi, când... fir-ar sa fie!
Olivia stătea nemișcată ca o statuie. Nu din cauza epuizării sau a extazului. Chiar si in starea de semi-constienta in care ma aflam tot realizam unele lucruri. In primul rând, totul se terminase jenant de rapid. In al doilea rând, nu terminase.
De ce îți pasa tie?
Si totuși imi pasa, doar ca era vital sa imi impun ca nu e așa.
Atunci s-a produs dezastrul. Am simtit degetele Oliviei alunecând pe spatele meu in sus si in jos intr-o mângâiere blândă. Desena linii si cercuri, făcea din mine o panza pe care se lasa purtata de imaginație. Era moale sub mine, deloc incordata si linistita. Eu ma lasam inghitit de intunecimile panicii. Nu voiam sa ma înmoi in mainile ei de pictorița. Nu voiam sa ma mângâie după sex, nu voiam sa o tin in brațe si nici macar sa ii surprind privirea.
Voiam sa imi șterg din memorie gustul buzelor ei, felul in care isi inclestase degetele in parul meu si sunetul gemetelor ei. Nu o voiam pe Olivia. De asta incercam sa ma conving când m-am împins in maini si m-am ridicat in coate deasupra ei.
Parea atat de vulnerabila si dezgolită. Se uita la mine cu ochii ei uriasi, era ușor îmbujorata si un zambet firav ii înflorea in coltul buzelor. Am inghitit in sec.
O sa imi pierd naibi mințile.
Știam ce trebuie sa fac, dar aveam nevoie de un moment...un singur moment. M-am aplecat si mi-am lipit buzele de ale ei intr-un sărut cast. Pentru ultima oară. I-am inhalat mirosul. Pentru ultima oară. Mi-am lipit fruntea de a ei si am privit-o in ochi de la distanta aceea mica. Pentru. Ultima. Oară.
"Mulțumesc, soricico." Am soptit incet, intim, ca si cum noi doi imparteam un secret vital. "Acum, dispari." Am continuat atat de rece si dur incat aproape am tresărit si eu la auzul propriei mele voci.
M-am ridicat si mi-am încheiat pantalonii. Olivia s-a ridicat buimacă in capul oaselor si se holba la mine. Nu face asta, soricico.
"C-ce?" A indrugat nedumerita si panicata.
Isi trăsese rochia peste coapse. Era șifonată, ciufulita, ochelarii ii stăteau putin strâmbi si avea buzele umflate. Nu-mi puteam aminti un moment in care sa fi fost mai frumoasa decat atunci.
"Nu mai auzi bine? Dispari. Pleacă de aici." Am reușit sa rostesc printre dinti, caci n-as fi avut cum sa o fac altfel.
Olivia nu a făcut nici o miscare cat timp eu am cautat o sticla de alcool. Orice sticla. Orice fel de bautura. Nu am gasit nimic. Am început sa ma plimb dintr-o parte in alta a camerei, imi treceam mainile prin par.
"Aidan? E totul in regula? Te porți ciudat." Murmura Olivia cu jumatate de gura.
"Ma port ciudat. Ce constatare! Bineînțeles ca ma port ciudat!" Am țipat lovind cu piciorul in tocul usii. "Nu te vreau aici! Nu te vreau deloc! Nu te vreau, Olivia. Pleacă odată. Pleacă de tot! De fiecare data când ma uit la tine imi vine sa ma arunc de pe acoperis. De fiecare data când ma uit la tine am impresia ca innebunesc! De ce continui sa ma bântui așa? De ce nu ma lasi odată in pace?"
Era evident pentru oricine ca deviasem de pe traiectorie, ca toate substanțele pe care le turnasem in mine cu nemiluita incepeau sa ma abata de la realitate. Halucinanm si deliram, nu procesam nici macar jumatate din lucrurile pe care le spuneam si cea mai buna optiune pentru oricine era sa păstreze distanta. Nu si pentru soricica cea viteaza care s-a repezit numaidecat si si-a aruncat bratele in jurul gatului meu. Sa rezist impulsului de a o strânge in brațe a fost cel mai al dracului de greu lucru pe care l-am făcut vreodata in viata mea. Sa ii iau mainile si sa i le dau jos de pe mine a fost următorul pe lista. Când m-am îndepărtat un pas privirea i-a devenit strălucitoare din cauza lacrimilor.
Fa-ma sa plâng. Asta imi ceruse, nu? Nu faceam decat sa ii îndeplinesc dorința si sa ma protejez. Nu e nimic greșit in a te proteja, indiferent de victimele colaterale.
"Pleacă, Olivia. Iesi afara!" I-am urlat in fata si am lovit cu pumnul in perete.
A tresărit si s-a dat un pas in spate. Așa, soricico. Uita-te bine la Lupul cel mare si rau si ai grija sa păstrezi distanta de acum încolo.
"Nu înțeleg, Aidan. De ce imi faci așa ceva?" Sopti, lacrimile curgandu-i in sfârșit din ochi si rostogolindu-se pe obraji: mari, rotunde, pline de durere.
"Pentru ca pot. Pentru ce ești naiva si o tinta aproape prea usoara. Ești la îndemâna. Nu o sa îți spun sa pleci din nou, soricico. Dacă nu o faci, o sa te oblig." Am avertizat-o inainte de a ma retrage la fereastra.
Nu m-am intors nici când a deschis usa, nici când a închis-o in urma ei. Nu am clipit când i-am auzit pașii îndepărtându-se sau când vocile prietenilor mei au răzbit pana la etaj. Nu mi-am putut lua privirea de la silueta ei ce pasea agale si cu umerii adusi spre mașina lui Dean.
Ce mama dracului ai făcut, Aidan?
Habar n-aveam. Nu înțelegeam ce naiba facusem. Nu înțelegeam de ce facusem asta. De ce ii sfasiasem inima Oliviei?
Dean a pornit motorul, dar nu a plecat imediat. M-am holbat la mașina lui, mi-am imaginat-o pe Olivia plangand cu capul in maini si pe Dean mângâind-o ușor pe spate drept consolare. Parca il auzeam cum ii spunea ca nu o merit, ca sunt un idiot, ca nu ar trebui sa isi piarda timpul cu mine si dacă ar fi spus toate astea ar fi avut a naibi de multa dreptate.
"Ce mama naibi ai făcut, Aidan, dobitocule?" M-am întrebat privind lung si clipind des de parca doar ce ma trezisem dintr-un somn lung.
Olivia venise pana aici pentru mine. Riscase sa stea in preajma mea chiar si in starea in care eram, se oferise pe post de jucărie ca sa ma aducă inapoi in control, mi se oferise pe tava fara nici un fel de pretenții si așteptări iar eu...i-am rupt inima.
Mașina lui Dean a demarat spre oras iar eu am luat-o la goana spre usa si mai apoi pe scări. Mi-am controlat buzunarele din mers ca sa ma asigur ca am cheile la mine si nu m-am obosit sa imi pun un tricou. Am zburat prin dreptul sufrageriei.
"Aidan!" Au țipat si Ethan si Khai in urma mea.
Eram deja in mașina când cei doi ieșeau pe usa. Ii auzeam vorbind, dar nu înțelegeam nici un cuvant. Trebuia sa ajung la Olivia. Trebuia sa ii spun... sa ii explic. Nu o puteam lasa sa plece așa, nu o puteam sa plece deloc.
"Idiotule. Handicapatule!" Mi-am spus cu voce tare demarând in trombă după Dean.
Telefonul a început sa imi sune in buzunar la cateva secunde după ce am pornit. Nu vedeam nimic inafara de luminile masinii lui Dean care o ducea pe Olivia departe de mine, jigodia naibi. Nu am reușit sa ii prind din urma pana la intrarea in oras, dar știam ca o sa o fac la primul semafor.
Știam ca Dean ma văzuse si imi recunoscuse mașina. Oare ii spusese Oliviei ca vin după ea? Puteam sa pun pariu ca nu.
Semaforul din fata lor era verde, dar eu aveam prea mult pana in intersecție ca sa il prind. Am început sa apas bezmetic pe claxon, am încercat sa ii atrag atentia cu luminile de drum.
Ticălos nenorocit.
Semaforul s-a făcut roșu imediat ce Dean a trecut de el, de parca blestematul controla culorile. Era aproape miezul noptii. Dark Valley era aproape gol. Am apăsat la maxim pedala de acceleratie si am intrat in intersecție.
Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost sunetul de sticla sparta.
Ultimul lucru pe care l-am simtit a fost o durere ascutita in partea dreapta a capului si in spate.
Ultimul lucru la care m-am gandit...nu a fost ca mor. A fost ca ticalosul ăla nenorocit mi-o luase pe Olivia.