#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)

9. Aidan. Ciocolata calda pe canicula

               Aidan

               Timp de trei zile am reușit sa trăiesc de parca nimic nu se schimbase, de parca pamantul nu se mai invartea in jurul soarelui si eu nu o sarutasem pe Olivia-soricica-Steel. Timp de trei zile am reușit sa fiu atat de beat incat marți seara, când m-am trezit din somn, am vomitat cu toate ca nu mancasem nimic de atat de mult timp incat nu-mi puteam aminti când avusesem parte de ultima masa. Trei zile lungi in care nu am reușit sa ma conving sa parasesc casa de pe stânci in care pana nu de mult locuise Avelia pentru o scurta perioada de timp. Khai era sentimental si o închiriase chiar dacă nimeni nu o folosea. Trei zile agonizante in care mi-am distras mintea si corpul de la realitate cu bautura si doua blonde anonime pe care știam ca nu vreau sa le mai văd niciodată.
               Mi-am dat seama insa de situația demnă de mila in care ma gaseam atunci când stăteam in genunchi pe gresia din baie, cu toaleta in brațe, complet dezbracat si slabit. In momentele alea in care organismul meu incerca sa imi atraga atentia asupra limitei pe care o trecusem, când spasme violente imi cuprindeau tot corpul nu ma puteam gandi decat la Olivia, la privirea dezaprobatoare pe care mi-ar arunca-o dacă m-ar vedea așa, la cat de furios as fi pe ea si cat de tare as vrea sa o strang de gat si sa o dezbrac in același timp.
               Iar asta, stimata audiența, înseamnă ca eram intr-un mare rahat!
               Am făcut un dus, m-am îmbrăcat cu hainele ce pareau a fi cele mai curate, am adunat toate sticlele goale ce stăteau mărturie al desfrâului in care ma scaldasem in ultimele zile si am pornit spre casa. Nu era nici zece seara. Orașul deborda de viata si culoare, dar nimic din toate astea nu reușea sa ma atinga. Am ignorat toate mesajele si apelurile de pe telefon, am ignorat saluturile celor pe langa care treceam pe strada si am mers direct spre casa.
               Casa lui Khai era luminata mai ceva ca un pom de Craciun. De când Avelia se mutase la el si tatăl lui hotărâse sa rămână prin preajma, jur ca a devenit cea mai gălăgioasa casa de pe strada. Sufrageria lui Ethan era luminata, la fel si bucătăria lui Dean unde mama lui cu siguranța făcea fursecuri si brioșe. Casa mea era...in bezna.
               Am oprit mașina pe alee si am pornit agale spre casa. Nu imi era foame, nu imi era sete, nici macar nu știam de ce naiba venisem aici. Am intrat si am închis incet usa in urma mea, ascultand cu atentie. Nici macar un zgomot. Nu am aprins luminile prin camerele prin care am trecut, m-am dus direct in sufragerie si m-am intins pe canapea. Ma simteam ingrozitor la un nivel la care nu as fi putut descrie in cuvinte.
               Probabil am ațipit, caci atunci când m-am trezit toată casa era animata de chicote si voci, lumina invada sufrageria din hol si imediat după aceea candelabrul de deasupra mea s-a aprins, orbindu-ma. Mi-am dus mana la ochi, incercand sa ma protejez. Aveam impresia ca imi ard ochii.
               "Aidan?" Răzbi pana la mine vocea mirata si precauta a Alionei.
               "Nu, Mos Craciun." Am murmurat frustrat. Mi-am asezat una din pernuțele ei decorative pe fata.
               "Nu știam ca ești acasă. Am intrat prin garajul din spate si nu ti-am văzut mașina acolo." Spuse, vocea apropiindu-se pe măsura ce vorbea.
               "Nu știam ca trebuie sa anunt când vin."
               "Bineînțeles ca nu trebuie, nu te prosti!" M-a atentionat plescaind nemultumita. "Ma bucur ca ai venit. Ma duc sa ii spun lui Livie sa pregătească o cana in plus."
               Pana când am procesat eu informațiile, Aliona se facuse nevazuta. Știu pentru ca am tras cu ochiul pe sub marginea pernei. Așadar soricica era acasă. Dar si maica-sa era acasă, lucru despre care nu știam dacă sa ma bucur sau sa ma enervez. Urma sa ma lamuresc in scurt timp.
               "Tatăl tau a plecat in Boston cateva zile." M-a anuntat Aliona revenind fara tocuri de aceasta data. Tancanitul enervant disparuse. "L-am condus la aeroport si pe drum incoace am hotărât cu Livie ca nu are nici o importanta ce anotimp e afara, ciocolata calda e la fel de buna."
               Mi-am tras perna de pe ochi si am cautat-o cu privirea. Stătea in picioare la cativa metrii distanta de canapea. Parea relaxata, dar știam ca nu e. Niciodată nu era relaxata in preajma mea, cred ca o intimidat ingrozitor. Nimeni nu era cu adevarat relaxat in preajma mea.
               "Ciocolata calda in mijlocul verii in California? Îți dai seama ca e atat de cald afara incet poți sa fierbi apa aia pe asfalt?" Am întrebat-o clipind des, incercand sa imi dau seama care dintre noi e cel cu probleme.
               Aliona s-a incruntat putin, dar si-a revenit imediat. Imi imaginez cat de surprinsa a fost când a realizat ca eu chiar vorbesc cu ea si ca încă nu ma ridicasem nervos intr-un nou acces de furie. Surprize, surprize.
"Nu are importanta." Pufni clatinand din mana si se trânti pe fotoliul din apropiere. "De ce sa ne refuzam lucruri care ne aduc bucurie doar pentru ca nu se potrivesc cu tiparele altora?"
Foarte buna intrebare, mamica vitrega.
Inainte de a apuca sa ii spun exact la ce bucurii as lasa-o pe fiica-sa sa ma acompanieze, soricica si-a făcut aparitia, aducând cu ea o tava cu trei căni uriase, aburinde. Ciocolata calda in mijlocul verii, sa fiu al naibi. Chiar aveam de gând sa fac porcaria asta? De de mama dracului nu ma ridicasem deja? De ce mama dracului nu plecasem deja? De ce...
Apoi am văzut-o pe Olivia si dacă reuseam sa trec peste faptul ca era o ciudata si jumatate care bea ciocolata calda când afara e canicula, ceva era in neregula cu ea. Exceptând faptul ca nu o văzusem niciodată imbracata atat de normal, cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou, ambele decente, avea parul desprins si aparent aranjat, urme slabe de machiaj la ochi. Singurele momente in care o văzusem machiata in lunile ce trecusera fusesera evenimentele oficiale si intâlnirile sporadice cu Vincent. Nu fusese nici un eveniment in ultimele zile in Dark Valley, ceea ce limita optiunile.
"Buna." Ciripii cu jumatate de gura când s-a apropiat.
Futu-i. Nici macar nu era nevoie sa ma uit la ea ca sa știu ca ochii ei uriasi sunt atintiti asupra mea. Ii simteam privindu-ma de parca încă isi plimba mainile pe mine, exact cum facuse in sala aceea a galeriei. M-am ridicat in capul oaselor si mi-am aruncat picioarele peste marginea canapelei, dar încă nu ma puteam convinge sa plec naibi de acolo. M-am trezit cu o cana aburinda sub nas.
"Extra ciocolata." M-a anuntat Olivia.
I-am luat cana din maini numai ca sa o fac sa se indeparteze putin. Slava Domnului ca a făcut-o. S-a asezat alaturi de propria ei cana pe celalalt fotoliu. Situația era patetica. Formam un trio ciudat cu mama mea vitrega si fiica ei căreia ii pusesem gând rau încă dinainte sa o cunosc si despre care am realizat recent ca sunt atras la un nivel pe care nici macar nu il puteam intelege. Si iată-ma stand cat eram de mare intre ele cu ciocolata calda in maini in mijlocul verii. Un chicot slab si-a făcut aparitia iar eu nu l-am putut stăpânii. Mi-am lasat capul sa cada intre maini si l-am clătinat. Dumnezeule, o luam razna.
"Cum a fost ziua ta, Livie?" Vru Aliona sa stie, ignorandu-mi accesul de chicoteli total nejustificat.
"Buna, presupun. Domnul Carlis a gasit pe cineva care vrea sa cumpere unul din tablourile mele." Spuse Olivia cu o nonsalanta exersată.
Mi-am ridicat privirea spre ea aproape din instinct. Sorbea linistita si senina din ciocolata.
"Serios?" Chitaii Aliona îndreptându-si spatele. "Care dintre ele?"
               "Început de cadere." Raspunse Olivia aruncand o privire scurta asupra mea.
               O clipa am crezut ca stie a cui silueta a pictat-o in intunericul acela aplecata peste balcon, dar apoi am realizat de ce se uitase astfel spre mine. Langa acel tablou se întâmplase... sa-i spunem incidentul.
               "E minunat, Livie! Sunt foarte mandra de tine!" Spuse Aliona ridicand cana spre fiica ei.
Olivia ii imita gestul chicotind, apoi amandoua sorbira lung privindu-se complice peste buza cănii.
"Aidan, ziua ta cum a fost?" Vru Aliona sa stie, privindu-ma atat de fix incat am avut impresia ca incearca sa imi citească gandurile, ceea ce ar fi fost o idee a naibi de proasta care mi-ar fi adus o sumedenie de probleme.
"Minunata!" Am pufnit sec. "E numai zece seara si eu m-am îmbătat de doua ori pe ziua de azi cu promisiuni pentru a treia oară."
O tacere ciudata si stanjenitoare s-a pogorât peste sufrageria reședinței Clark. Aliona clipi de doua ori inainte de a-si recapătă stapanirea de sine. Mi-a aruncat un zambet.
"Ei, sunt aproape sigura ca se putea si mai rau, așa ca sunt mandra si de tine, Aidan." Spuse ridicand cana spre mine.
M-am holbat la ea in timp ce bea din ciocolata calda. Era mandra de mine? Mandra pentru ca deși ma imbatasem de doua in acea zi, se putea si mai rau? Nu eram sigur dacă femeia ajunsese in topul persoanelor mele preferate din istorie sau dacă avea mare nevoie de un psihiatru. Nu m-am atins de bautura din cana.
               "Ziua ta cum a fost, mama? Te-am auzit dimineața in baie. Plângeai?" Vru Olivia sa stie, mimica devenindu-i serioasa si ochii de-a dreptul uriasi in spatele ochelarilor.
               "Ziua mea a fost minunata, Livie. Nu îți face griji pentru mine, bine?" Zambi Aliona.
Le-am ignorat pălăvrăgeala fara noima despre tablourile Oliviei si ultimele decizii ale societății de caritate din oras. Nu am putut ignora sentimentul care ma incerca, acela de frustrare. Când stătusem ultima data de vorba cu tata așa cum fac ele? Când ma întrebase tata ce vreau, ce imi place si ce planuri am? Când fusese ultima data când cineva, oricine se interesase despre viata mea?
M-am ridicat in picioare pe pilot automat, am asezat cana pe masuta si am pornit spre iesire. Nu simteam nimic. Auzeam vocile lor strigandu-ma, dar nu imi pasa. Trebuia sa plec de acolo. Nu am putut respira pana când nu am ieșit pe aleea din fata, cu briza slaba lovindu-ma in fata. Lucrurile se estompau in jurul meu si cu greu am realizat ca cineva imi bloca drumul. Am clipit de cateva ori incercand sa focalizez. Chipul Oliviei mi-a aparut in fata. Parea...ingrijorata.
"Aidan, ce naiba! Îți bati joc de mine? M-ai speriat!" A țipat si m-a lovit cu palmele in piept. Nici macar nu m-am clintit.
"Da-te din fata mea, soricico." I-am cerut printre dinti, caci altfel mi-ar fi clănțănit in gura.
"Nu! Ce se întâmpla cu tine? Te porți mai ciudat decat de obicei. Încerci sa ma eviti?" Se burzului punându-si mainile in solduri.
Imi era foarte greu sa ma concentrez. Cuvintele ei sunau fara noima in mintea mea.
"Sa te evit?" M-am mirat buimac. "De ce as face asta, huh? Cine ești tu ca sa te evit, soricico?"
"Am revenit la cine sunt eu, cine ești tu, Aidan?" Pufni clatinand din cap.
"Am plecat vreodata de aici? Sau credeai ca dacă am urmarit împreuna un film porno si te-am sarutat...ce credeai?" Am întrebat si un hohot de ras straniu si nefirest si-a făcut aparitia. "Aidan si Olivia o sa traiasca fericiți pana la adânci bătrâneți? Credeai ca o sa ma indragostesc de tine de-o sa uit cum ma cheamă? Credeai ca o sa îți cad la picioare si o sa te implor sa ma primești in inimioara ta mica si fragila?"
Parea furioasa si ranita. Ochii ii străluceau de lacrimi nevărsate. Oare...
"Chiar asta ti-ai inchipuit, Olivia?" Am întrebat surprins, speriat, mirat si prins intre furie si durere. "Nici macar nu ma placi. Nici macar tu nu ai nevoie de atat de putina atentie ca sa începi sa visezi la cai verzi pe pereți." Am spus, cu toate ca nu eram complet sigur ca e si adevarat.
Olivia a tras adanc aer in piept si a închis ochii pentru o clipa. Nu am idee ce mantră si-a spus in timpul ăla, dar atunci când i-a deschis erau inexpresivi, reci si goi.
"Numai o proasta si-ar imagina ca tu ești un om demn de iubire si afecțiune, Aidan. Sunt in multe feluri, dar nu sunt proasta." Mi-a spus, vocea sunandu-i rece si detașată.
A pasit pe langa mine si a pornit spre intrarea in casa. Uitându-ma după ea, cu privirea ei si tonul acela proaspete in mintea mea am realizat ceva ce m-a frapat.
O transformam in mine.