Aidan
Primul control oficial in sarcina a fost in prima jumatate a lunii Septembrie. Eram atat de agitat si nervos, iar Olivia era atat de zambitoare si amuzata de atitudinea mea, incat mai aveam putin si o luam la suturi pe asistenta care nu m-a lasat sa intru in cabinet cat timp i-a recoltat probe pentru analize.
De-acum tot orașul aflase despre faptul ca o lăsasem însărcinată pe așa-zisa mea sora vitrega. Nu mai era nici un suflet prapadit in tot Dark Valley care sa nu stie despre relatia noastra incestuoasă presărată cu multe lucruri neadevărate si exagerări.
"Poți sa te linistesti? Ma agiti si pe mine!" Imi atrase atentia soricica cat timp stăteam unul langa altul pe scaune in asteptarea doctorului.
Eu insistasem sa fie femeie, dar Olivia m-a asigurat ca medicii ginecologi nu văd nimic sexual in paciente. Nu eram prea convins.
"Si ce vrei sa fac?" Am pufnit si i-am aruncat o căutătura crunta.
"Sa nu mai dai din picior ca o morișca stricata, in primul rând." Tataii nemultumita.
Mi-am dat ochii peste cap si cu greu m-am abtinut sa nu ii spun exact când i-ar conveni sa fiu o morișca stricata. Când usa din spatele nostru s-a deschis m-am intors atat de repede incat era sa cad de pe scaun.
"Buna ziua. Numele meu este Alexander Christ. Ma bucur sa va cunosc, domnisoara Steel, domnule Clark."
L-am urmarit pe individ incruntat. Ar fi fost bine ca Alexander Christ sa nu fie medicul care avea sa o urce pe Olivia pe o masa si sa se holbeze intre picioarele ei. Tipul n-avea nici treizeci de ani si arata mai repede a culturist decat a medic. Am mijit ochii spre el când s-a asezat pe scaunul din fata noastra, de parca as fi putut sa il transform intr-un boșorog ramolit cu puterea minții.
"Ma bucur sa va cunosc, domnule doctor Christ. Am auzit numai lucruri minunate despre reusitele dumneavoastra medicale." Ii spuse Olivia zâmbind larg.
De unde mama dracului auzise ea atatea lucruri minunate, Dumnezeu stie! Mi-am flexat degetele si mi-am asezat palmele pe coapsele încordate. Nu aveam sa ezit nici o clipa inainte de a-i strica mutra doctorasului.
"Sunteți insarcinata, dupa cum se vede si din analize. Felicitari." Ne ura plimbându-si ochii peste dosarul medical. "Aparent aveti sapte săptămâni de sarcina, dar vom afla mai multe dupa o ecografie."
"Am o lista cu intrebari pe care as vrea sa vi le pun." Ii spuse Olivia scotocind prin geanta.
"Este primul copil?" Vru doctorul sa stie privind-o zâmbitor.
"Da, primul."
"Cred ca sunteți foarte entuziasmați."
"Suntem atat de entuziasmați incat nu mai dormim noaptea." Am comentat si m-am aplecat spre el păstrându-mi minica severa. "Fii atenți aici, doctore. Copilul asta e deja un erou, înțelegi? A fost conceput intr-un moment de decădere stropita cu cativa litrii de whisky, îndopata cu ecstasy si pudrată cu cocaina. Asigura-te ca totul e bine!"
Dacă as fi avut un aparat foto ca sa imortalizez momentul acela sunt sigur ca as fi câștigat premiul Pulitzer pentru cea mai buna fotografie dramatica a anului. Bietul om arata de parca era gata sa fuga de pe scaun.
"El." Am auzit-o pe Olivia specificând. "El era in momentul lui de decădere când a fost conceput copilul. Eu eram complet treaza."
"Si putin inconstienta de la insolatie. O bătuse soarele in cap." Am adăugat zâmbind cat se poate de fals si privind-o o clipa scurta pe soricica.
"Sunt sigur ca se întâmpla si astfel de...evenimente. Mulți copii sunt concepuți când cel putin unul dintre părinți este sun efectul anumitor substanțe." Spuse doctorasul nu prea convins după care isi drese vocea si imi arunca o ultima privire circumspecta inainte de a vorbi cu Olivia. "Te poți schimba in vestiarul de acolo. O sa gasesti un halat, papuci si tot ce ai nevoie. Vorbim mai multe după aceea."
"Sigur." Spuse soricica si sari numaidecat.
Sa raman singur cu stimabilul doctor Christ a fost sarea si piperul acelei zile. Era atat de evident ca se simtea intimidat incat nici macar nu mai era distractiv. Nu s-a uitat in ochii mei nici macar o data si a rasuflat usurat când Olivia a intrat inapoi in cabinet.
"Ia loc pe scaunul acela, domnisoara Steel. O sa reglez inaltimea, sa nu va speriati."
Olivia a urcat pe scaun. Era timorata si m-a cautat cu privirea. M-am dus la ea fara sa stau pe ganduri si dacă noul meu prieten avea sa comenteze ceva eram decis sa il pocnesc. Am luat-o pe Olivia de mana si am ramas langa ea in picioare.
"O sa va fac o ecografie, dar e mult prea devreme ca sa folosim aparatul normal." O anunta luand din suportul aparatului acel instrument grotesc si lung care imi ridica parul pe ceafa.
"Știu. Am ajuns la un control de urgenta la începutul sarcinii." Ii spuse Olivia tresarind si strangand din ochi.
"De ce? A fost vreo problema?"
Medicul apasă pe mai multe butoane, introduse tot felul de date si mai apasă pe niste butoane. Ecranul era încă negru.
"Nu cu sarcina, din fericire. Aidan s-a decis sa ma răpească si m-a adormit cu un anestezic care se foloseste in cabinetele stomatologice." Ii explica Olivia senina.
Jur ca naivitatea ei o sa ma bage in pamant intr-o zi. Sau la puscarie, pentru numele lui Dumnezeu.
"Aveti o relație foarte interesanta voi doi." Murmura doctorul mai mult speriat decat impresionat.
"Foarte." Am fost amandoi de acord intr-un glas.
Ne-am privit unul pe altul si chicotit incontrolabil. Era atat de ușor sa chicotesc cu Olivia incat nu numai odată mi se întâmplase sa ma intreb când ma transformasem intr-o scolarita si unde naiba imi erau pampoanele.
"Uitați-l pe micul erou." Spuse doctorul dintr-odată foarte vioi.
Si eu si Olivia ne-am intors capetele spre monitor de parca participam la un concurs de care isi rupe gatul primul. La început nu am inteles nimic, dar apoi l-am văzut. Punctulețul minuscul din urma cu doua săptămâni devenise o forma lunguiata. Crescuse atat de mult in doua săptămâni incat mai ca l-am întrebat pe tip dacă e sigur ca vorbim despre același copil. Habar n-aveam despre felul in care evoluează un embrion in burta mamei.
"După măsurători are sapte săptămâni si trei zile, dar in realitate e putin mai mic, conform datei ultimei dumneavoastra menstruații. Totul arata bine, este dezvoltat normal pana in acest moment al sarcinii. O sa incerc sa ii prind pulsul." Ne anunta si incepu sa apese din nou pe butoanele aparatului.
Olivia m-a strans de mana cu putere. Eram desprins de realitate. Începusem sa aud lucrurile estompate in jurul meu si parca toate lucrurile materiale din jurul meu deveniseră lipsite de substanța.
Bum. Bum. Bum.
Auzeam asta, auzeam acele bătăi constante si puternice, dar nu eram sigur dacă e inima bebelusului sau inima mea care imi sărise din piept si se imprastiase pe podeaua imaculata a simandicosului doctor Christ.
"E-este inimioara lui?" Intreba Olivia ragusita.
"Da, domnisoara Steel. Totul este perfect normal, bebelusul vostru este foarte bine."
Eu nu eram bine. Eu eram in stare de soc. Eu voiam sa înregistrez sunetul ăla atat de plăpând si puternic in același timp si sa il conectez la sistemul de sonorizare din orașul asta blestemat pentru ca toată lumea sa il auda. Dumnezeule, imi transpirasera palmele si fruntea, imi tremurau genunchii si ma holbam cu ochii cat cepele si cu gura cascata.
"Aidan? Te simti bine?" Ma intreba Olivia tragandu-si nasul.
Pentru o clipa uitasem pana si de ea, fir-ar sa fie. I-am prins capul cu ambele maini si am sarutat-o cu atâta disperare incat pun pariu ca doctorasului i s-au înroșit obrajorii.
"Ma simt minunat. Nu m-am simtit niciodată mai bine ca acum. Totul e minunat. Tu ești minunata." Am spus la repezeala continuand sa o pup pe buze, pe barbie si pe obraji.
"Aidan!" A suierat rusinata incercand sa ma împingă de pe ea.
Euforia nu a trecut nici după aceea, cat Olivia si-a luat din nou hainele pe ea. Nu-mi puteam șterge zâmbetul idiot de pe fata. Eu. Nu imi puteam șterge zâmbetul de pe fata. Eu!!!
Olivia nu glumise când a spus ca avea o lista de intrebari. Era cel mai organizat lucru pe cere il văzusem vreodata, cu numere, subpuncte si paranteze. Discutia cu doctorul a fost atat de lunga si elaborata incat la sfarsitul ei eram ferm convins ca ii pot lua locul in spatele acelui birou.
"Putem sa punem ecografia in rama?" Ma intreba Olivia in mașina, când mergeam spre campusul universitatii ca sa-si finalizeze ultimele detalii pentru primul ei an de facultate.
Incercasem sa o conving ca poate sa mai amâne un an, dar nici nu a vrut sa auda. Aliona si tata se oferisera sa facă pe dadacele cat timp ea era la cursuri si pana si bunica a insistat ca Olivia sa isi continue studiile. M-au incoltit din toate partile si nu am putut face nimic decat sa accept situația. Șarlatanul Robinson mi-a promis dezlegate la o bere fara alcool dacă adun zece bile albe. Momentan încă lucram sa le acopar pe cele negre din timpul dezintoxicarii, ca sa ajung la zero.
"Putem, dar m-am gandit la altceva. De ce nu pictezi ecografia pe unul din peretii sufrageriei?" I-am propus aruncându-i o privire scurta.
Olivia a chicotit amuzata. Chicotul Oliviei era ca o muzica in urechile mele. Nu înțelegeam de ce imi luase atat de mult timp ca sa imi dau seama de asta.
In parcarea din fata UDV Ethan si Amery stăteau sprijiniți de capota masinii vrajitoarei si chicoteau cu capetele apropiate. Cand ne-au văzut au zâmbit larg. Nu voiam sa știu ce naiba e in mintea lor.
"Buna! Cum a fost la doctor?" Vru Amery sa stie imediat.
"Bebelusul e in regula, chiar si după toate peripețiile prin care a trecut." Anunta Olivia cu o mândrie pe care nu o puteam intelege.
"Bine, dar tu ești bine?" Continua Amery luand-o de mana.
Olivia parea putin surprinsa, dar a reușit sa ii zâmbească si sa încuviințeze dand din cap.
"Totul e in regula." O asigura soricica.
Ne-am despărțit chiar acolo, Olivia si Amery ducându-se in cladirea administrativă iar eu si Ethan spre sala de sport. Pe drum ticalosul nu s-a oprit din a face mișto de faptul ca voi deveni tata la douazeci si patru de ani, cat urma sa am când se va naste bebelusul.
"Sper ca va fi fata." Imi ura ticalosul mustacind.
"De ce, Keighton? Tii cu toată vointa sa ma vezi la închisoare macar o data in viata asta?"
"Tin cu toată vointa sa mi se demonstreze ca exista justiție divina. Imaginează-ti o cale mai buna sa-ti platesti pacatele decat așa!"
"Nu imi place ce imi imaginez, Ethan. Taci dracului din gura!" I-am urat printre dinti, provocandu-i o criza de ras. "Știi, o prefer pe Olivia in locul tau. In locul oricăruia dintre voi, ticalosilor!" I-am mai spus inainte de a-l lasa in urma si de a intra in cladire.
Ma gandisem mult la Olivia in ultimul timp, chiar si atunci când era langa mine pictând sau dormind. Recunoscusem ca eu cumpărasem tabloul acela de la galerie iar ea reusise sa imi termine portretul si sa-si achite datoria. Nu înțelegeam cum era posibil ca trecerea de la ura furibunda la adorație sa se petreaca atat de repede. Nu înțelegeam cum putusem vreodata sa o urăsc pe Olivia, chiar daca defapt nu o urasem cu adevarat.
Poate ca așa trebuia sa fie viata noastra. Poate ca a fost un test tot ce ni s-a intamplat inainte, ca sa putem fi mai puternici acum. Poate ca mama fusese un parinte ingrozitor ca eu sa nu fiu niciodată așa. Poate ca totul fusese plănuit si pus la punct dinainte, pentru ca eu si soricica sa fim. Aceasta idee parea minunata așa ca m-am agățat de ea, ca sa ma pot ierta. Olivia reusise sa o facă mult mai repede.
Știam ca viata noastra o sa se schimbe după nașterea bebelusului, dar știam si ca eu n-as schimba nimic care sa impiedice asta. In secret speram ca vom avea o fata si ca va semăna cu Olivia. O soricica mica care sa ma scoată din minți in mod frecvent, care sa ma facă sa-mi pierd mințile de griji si de iubire. Asta, da, justiție divina!
CITEȘTI
#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)
RomanceEa-o intrusa in propria ei viata, prea speriata si naiva ca sa facă fata unui oras atat de nociv precum s-a dovedit Dark Valley. El-un zeu. Atat, un simplu zeu. Creat pentru excese, dezastre naturale si secrete; trăindu-si viata in așa fel incat nim...
