#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)

19. Aidan. Vorbe contracost.

Aidan

Dacă s-ar fi decernat un premiu pentru idiotul anului, l-as fi primit fara sa fiu macar nominalizat. Când am deschis usa camerei si am văzut-o pe soricica stand pe patul meu mi s-a scurtcircuitat creierul. Nici dacă l-as fi gasit pe Ethan calare pe un labrador nu as fi fost atat de socat.
Încă eram furios pe ea, al naibi de furios. Nu puteam intelege cum de ii dăduse prin cap sa încerce numai sa fuga cu copilul meu. Chiar si numai pentru intenție si ar fi meritat sa o lipesc de mine cu super-glue, dar nu eram o bruta. Nu cu o femeie insarcinata cu copilul meu. Nu cu Olivia, in ultimul timp cel putin.
"Ce planuiai sa faci, huh? Spune-mi, sunt foarte curios." I-am cerut oprindu-ma la o distanta decenta de ea.
Trucul cu diferenta frapantă de inaltime funcționa de fiecare data. Olivia a fost nevoita sa isi dea capul pe spate ca sa ma priveasca si am văzut-o inghitind in sec. Incerca sa para viteaza, dar o imbujorare adorabila ii cuprinsese deja obrajii.
"Vreau sa vorbim si o sa vorbim. Ce zici de un targ?" Mi-a propus susținându-mi privirea cu vitejie.
Am ridicat surprins sprancenele.
"Un targ, zici? Si ce anume mi-ai putea oferi ca sa fiu de acord?" Am întrebat-o înclinând capul in lateral.
Imi era imposibil sa o iau in serios imbracata in pijamale cu Mickey Mousse, deși putea fi un exercitiu util pentru viitor. Încă nu imi venea sa cred ca o sa am un copil, nici macar nu înțelegeam pe depin ce presupune asta, dar nici in ruptul capului n-aveam de gând sa o las pe Olivia sau pe oricine altcineva sa imi răpească ocazia de a fi tata. Chiar dacă eram absolut terifiat si îngrozit, eram si decis sa fac lucrurile corect. Același lucru era valabil si in cazul Oliviei, dar nu eram încă pregatit sa o iert ca incercase sa fuga cu copilul meu.
"Nu am nimic la mine. Sunt doar eu." Spuse simplu ridicand din umeri.
"Deci te oferi ca parte din înțelegere? Incepe sa devină interesant. Te ascult."
"Chiar trebuie sa vorbim, Aidan. Lucrurile nu funcționează așa. Sunt insarcinata, o sa avem un copil impreuna, in numele a tot ce e logic! Părinții nostrii sunt la cutite din cauza noastra, prietenii nostrii mai au putin si sapa Tranșee prin oras in asteptarea razboiului pe care se asteapta sa il pornești."
"Foarte bine, vorbește. Dar dacă vrei sa vorbesc si eu atunci nu o sa fie un serviciu gratuit." Am anuntat-o mustacind.
"Bine, ce vrei sa îți dau, huh?"
"O sa începem cu bluza ta si apoi mai vedem." I-am spus urmărindu-i cu atentie reacțiile. "Ce spui?"
Ticaloasa nu a tradat nimic. Privirea ii era limpede si nici macar nu a clipit.
"Batem palma?" Ma intreba si intinse mana.
"Batem palma." Am spus si i-am prins mana intr-a mea.
Pielea de pe palme ii era umeda si fierbinte. Am simtit fiorul binecunoscut coborându-mi pe spate ca un sarpe rece ca gheata. Era patetic, știu, dar nu ma puteam abtine. Poate din cauza îndrăznelii ei, a faptului ca in scurt timp aveam sa o văd goala pentru prima data cu mintea limpede sau pentru ca eram incuiati aici pana când gaseam pe cineva care sa ne aducă cheia din gradina, dar imi simteam pielea electrizata si rațiunea din ce in ce mai estompata.
Iar astea, oameni buni, nu erau niciodată semne bune! Asta insemna ca eram pe cale sa fac o multime de tampenii.
"Vorbește pana nu ma razgandesc."
Olivia clipi de doua ori, apoi trase aer in piept. Pun pariu ca isi pregătise un discurs si tot tacâmul.
"Am aflat ca sunt insarcinata abia după ce am decis sa plec, Aidan. Mama a insistat sa fac niste analize pentru ca de cateva zile nu aveam pofta de mancare iar eu am acceptat pentru ca voiam sa plec. Atunci am aflat despre sarcina si m-am speriat ingrozitor de tare. Eram singura, nu voiam ca mama sa afle ca ma culcasem cu tine, tu erai internat la dezintoxicare si comportamentul din seara aia era numai varful icebergului pe care il ridicai de luni de zile. Cum as fi putut veni la tine sa îți spun ca sunt insarcinata când tu nu voiai sa ma vezi in fata ochilor si ma alungasei imediat după ce făcuserăm sex? De unde era sa stiu ca nu o sa respingi si copilul, așa cum ma respinsesei pe mine? Tu ce ai fi făcut in locul meu?"
Nu i-am răspuns, doar am făcut semn cu barbia spre bluza ei. Soricica a oftat exasperata si si-a scos-o peste cap. Ramasese doar in pantaloni scurti si o bustiera sport iar eu nu-mi puteam lua ochii de la pielea ei întinsa si bronzata. Tot sangele mi se scurgea din creier in alte zone ale corpului.
"Nu știu ce as fi făcut in locul tau, dar știu sigur ca nu as fi încercat sa îți ascund existenta propriului tau copil. Dacă m-ai fi lasat sa îți explic ce s-a intamplat in noaptea aia in mintea mea ai fi stiut ca nu te-am respins si ca nu mi-as fi respins niciodată propriul copil. Poate sa Robinson e un sarlatan, dar e unul cu multe studii care mi-a deschis ochii din mai multe puncte de vedere. E vina ta ca te-ai purtat ca o ticaloasa si nu m-ai lasat sa vorbesc." I-am explicat ridicand din umeri.
Olivia incuviinta dand din cap apoi isi trage genunchii la piept.
"Foarte bine, Aidan. Explica-mi ce s-a intamplat in mintea ta in noaptea aia dacă ai impresia ca așa or sa se schimbe datele problemei." Imi ceru cu hotarare.
Era un exercitiu de vointa sa nu ma aplec ca sa-i asez ochelarii care ii alunecasera pe nas. Sa stau drept in fata ei cu ceva ce incepea sa semene cu turnul Eiffel in partea in fata a pantalonilor se apropia cu repeziciune de tortura Medievală.
"După cum am spus, eu nu vorbesc gratuit in discutia asta. Pantalonii."
"Ești un mare ticălos, Aidan." Murmura când se ridica furioasa, isi împinse peste solduri betelia pantalonilor si a ieșit din ei așezându-se inapoi pe pat.
Am tras cu putere aer in piept pentru ca ma concentram din ce in ce mai greu si pentru ca ce urma sa spun mai departe era ingrozitor de dificil pentru mine.
Fa-o, Aidan. Las-o sa înțeleagă ca nu ești un monstru si apoi, cine stie?
"De doi ani mama imi cere bani, iar eu ii dau." Am spus dintr-o suflare. Surpriza de pe chipul ei era atat de veritabila incat m-ar fi făcut sa rad in alte condiții. "La început se întâmpla o data la doua sau trei luni, apoi din ce in ce mai des. In ultimele cateva luni mesajele au început sa vina saptamanal cu sume mai mari. La început am crezut ca e un pretext ca sa vorbească cu mine, dar aparent asta era doar mintea unui copil abandonat de maica-sa care incerca sa ii gaseasca scuze. După explicațiile lui Robinson, m-am purtat ca un ticălos cu tine si Aliona pentru ca, in mod inconstient, incercam sa pastrez gol locul mamei in viata tatei, in cazul in care ar fi vrut sa se întoarcă. In noaptea aia, inainte sa vii tu, imi dăduse un nou mesaj in care imi cerea bani chiar dacă trecusera trei zile de când ii dadusem. Eram beat si dezorientat din cauza celor întâmplate la galerie așa ca am sunat-o si i-am spus ca dacă vrea bani n-are decat sa vina acasă. Mi-a ras in fata si mi-a spus ca nu s-ar intoarce niciodată la viata anosta de casnica, ca a urat traiul aici si ca nici moarta nu ar mai pasi in casa tatei. Când ai venit eram atat de furios pe lume si pe viata si știam ca nu ai nici o vina in toată situația aia, dar apoi te-ai asezat in genunchi si m-ai lasat sa preiau controlul pe care mama mi-l răpise." Am făcut o pauza, caci mărturisirea despre mama mea ticaloasa era partea usoara de rostit.
"Imi pare rau ca mama ta s-a purtat atat de ingrozitor, Aidan. Nici un om nu merita așa ceva." Spuse Olivia cu vocea gatuita.
N-am putut sa ma uit la ea, pentru ca știam ce as fi văzut in ochii ei: mila. N-aveam nevoie de mila ei, ci de înțelegerea si acceptarea ei.
"Nu am vrut sa ma culc cu tine in seara aia, nu asta a fost planul meu si nici nu înțeleg cum naiba s-a intamplat, dar când am ieșit din amorțeala faptul era deja consumat iar eu... m-am panicat. Am început sa am tot felul de imagini in fata ochilor cu tata dezamagit de comportamentul meu din nou, cu Aliona acuzându-ma ca am profitat de fiica ei, cu bunica spunându-mi ca nimeni nu e suficient de bun pentru mine si cu tine, scarbita si întorcându-mi spatele, lucru care m-a scos din minți chiar si la modul ipotetic. Simteam lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le simt pentru sora mea vitrega iar asta mi-ar fi adus o multime de probleme si dezamăgirea tatei, din nou. Am preferat sa îți frang inima in loc sa aștept sa o frangi tu pe a mea, apoi mi-am dat seama de faptul ca e posibil sa fi mers mult prea al dracului de departe si am venit după tine."
Gata, o spusesem. Ii marturisisem tot ce ma bantuise si tot ce ma facuse sa ma urăsc pentru ca se găsea in mine. Chiar si inainte de noaptea aceea, inainte de orice, bunătatea, naivitatea si ochii ei uriasi din spatele ochelarilor vesnic strâmbi m-au făcut sa simt lucruri pe care nu trebuia sa le simt.
"De ce nu mi-ai spus inainte? De ce nu mi-ai spus in seara aia?" Vru sa stie pe jumatate moale, pe jumatate revoltata.
"Astea sunt alte intrebari, Olivia, iar eu nu..."
"Da, da, tu nu vorbesti gratis, fir-ar sa fie!" Tipa si sari in picioare, trăgându-si bustiera peste cap in același timp. "Poftim! Acum vorbește!"
Am ramas cu gura cascata, atat la propriu cat si la figurat. Cred ca mi-a luat mai mult sa ma dezmeticesc decat ar fi fost macar decent. Mi se uscase gura si era imposibil sa ma uit in ochii ei si nu la sânii ei care reactionasera imediat la contactul cu aerul.
"Nu aveam ce sa spun pentru ca nici eu nu intelegeam." Am murmurat distras. "Nici nu voiam sa înțeleg."
"De ce?" Ma intreba din nou, mult mai precipitata decat inainte.
"Pentru ca nu era moral si știam ca as fi dezamagit pe toată lumea."
"Bine, dar de ce, Aidan?" Ma intreba apăsat holbandu-se la mine.
"Încetează!" I-am cerut printre dinti. "Nu aștepta mărturisiri sub clar de luna din partea mea, soricico. Nu sunt Khai!"
"Nu aștept mărturisiri, vreau doar sa știu de ce a trebuit sa trec prin toate porcariile prin care m-ai purtat atatea luni. Vrei sa imi dau jos chilotii ca sa imi răspunzi? Pentru ca o fac, dacă e nevoie!" M-a asigurat cu o înverșunare foarte ciudata pentru o soricica.
"Vrei adevarul? Foarte bine, Olivia, dar indiferent dacă îți place sau nu adevarul sa știi ca nu o sa te las sa pleci, nici cu copilul meu si nici singura, e clar?"
Ne-am înfruntat din priviri. Olivia a incuviintat dand din cap. Avea o expresie războinică pe chip si buzele stranse.
"Îți amintesti noaptea galei din Octombrie? Eu sunt hoțul care a intrat atunci in casa. Nu am vrut decat sa te sperii, căzătura a fost un blestemat de accident. Apoi când am venit la spital si te-am văzut atat de...atat de... inocenta si prietenoasa si... frumoasa, chiar si cu parul ciufulit si zgârieturile alea oribile pe fata... Doamne, te-am urat atat de mult incat mi-a părut rau ca nu ai murit in noaptea aia. M-a bantuit mult ceea ce facusem si chiar mai mult ceea ce s-ar fi putut întâmpla, mai era si situația cu mama si faptul ca tu te înțelegeai atat de bine cu mama ta, cu prietenii mei care nu se mai opreau din vorbit despre cat de minunata ești, așa ca am decis sa te fac sa regreti ca ai venit aici. Eram gelos, cred. Si furios ca in realitate nu te detestam atat de mult precum voiam sa para. Si frustrat pe faptul ca ori de câte ori intrai intr-o blestemata de incapere nu mai puteam sa respir." Am recunoscut lăsându-mi capul pe spate si expirând lung.
Dumnezeule, murisem si inviasem in fiecare zi timp de luni intregi sfasiat intre moralitate si dorința. Lupta aceea continua ma transformase intr-un monstru si tot veninul il administrasem Oliviei.
"E-eu..." Bolborosi soricica, dar s-a oprit inainte de a putea duce ideea pana la capăt.
M-am uitat la ea, iar ea se uita deja la mine. Asteptam momentul in care informațiile aveau sa se aseze in capul ei si avea sa înceapă furtuna, dar momentul întârzia sa apara. Ne holbam unul la altul. Olivia si-a aruncat bratele in jurul gatului meu si si-a lipit buzele de ale mele, iar eu am fost atat de socat incat am ramas stana de piatra.
"Olivia, te simti bine?" Am întrebat-o precaut când s-a îndepărtat numai putin.
"Mi-e putin greata, dar in rest ma simt minunat, Aidan." Imi spuse zâmbind discret.
Ochii mi s-au îngustat.
"Ti-aj luat pastilele anti-greata?"
"Da, le-am luat de dimineața. Nu sunt bune de nimic, sincera sa fiu." Spuse înfruntându-se in gol.
Am clipit de cateva ori. Incredibil.
"Olivia, ai auzit când ti-am spus ca aproape te-am omorât in Octombrie?" Am întrebat-o dregandu-mi glasul si pregătindu-ma pentru un bine meritat pumn in nas.
"Am auzit, Aidan. Știam ca tu ai fost in noaptea aia. Știu si ca Ethan, Khai si Dean au fost cu tine. Nu mi-a luat mult sa banuiesc asta, dar nu eram sigura. Când ati intrat in casa Aveliei in primăvara am inteles exact ce se întâmplase in noaptea galei." Recunoscu fara nici o tresărire, fara nici o urma de furie.
"Stiai?" Am pufnit nevenindu-mi sa cred. "Si nu ai spus nimic, nimanui. De ce?"
Olivia ridica din umeri.
"La început era doar o banuiala, deci nu puteam spune nimic. Când am fost sigura ca tu erai așa-zisul hot, nu mai puteam spune nimic. N-as fi putut sa îți fac rau. Sa te acuz de tentativa de omor nici atat."
Am încercat sa ii surprind privirea, dar nu am reușit. Habar n-am când se întâmplase asta, dar aveam mainile asezate pe soldurile ei goale.
"De ce?" Am vrut sa știu, trebuia sa știu.
"Pentru ca... pai, din același motiv pentru care tu te-ai purtat ca un ticălos sadic." A spus zâmbind ca pentru sine. "Cred ca fiecare om are moduri diferite de a-si arata dragostea, dar te rog sa nu imi traumatizezi copilul doar pentru ca il iubești."
Dragoste. Ce cuvant mic si infim si câte dezastre poate produce intr-un singur om.