Liv
"Nu-mi vine sa cred ca am făcut asta." Am spus cu respirația intretaiata si m-am aruncat in bratele lui Vaugh si ale Priscillei. "Doamne, nu pot sa cred ca am făcut-o!"
Amandoi chicoteau si ma băteau pe spate incurajator.
"Ai făcut-o, mon amour. Si ai făcut-o foarte bine!" Imi spuse Priscilla tragandu-se putin inapoi.
M-am îndepărtat un pas simțindu-mi obrajii arzand si pulsul in urechi. Vaugh si-a scos galant camasa si mi-a intins-o, ramanand doar intr-un tricou cu emblema unei trupe aproape anonime. Am acceptat camasa lui, pentru ca dacă atunci când am urcat aproape dezbracata pe scena aveam prea multe emoții ca sa imi pese de altceva, odată coborâtă din fata multimii aveam impresia ca toată lumea se uita la mine.
Am dat sa spun ceva, dar nu am mai apucat. Am fost răsucită pe calcaie si m-am trezit fata in fata cu Khai si Ethan, cu Amery imediat langa ei si Avelia si Dean in spate. Din fericire Aidan nu se vedea in imediata apropiere. Imi stătuse inima când dadusem cu ochii de el atat de aproape de scena incat dacă as fi întins mana as fi putut sa il ating.
De ce? De ce, in numele logicii, ai vrea sa faci asta? Spre marea mea rușine, nici macar nu era prima data când astfel de ganduri isi faceau loc in mintea mea, venind din cele mai intunecate si masochiste cotloane.
"Ce naiba faci, Olivia?" Ma intreba Khai pe un ton la fel de serios ca moartea.
"Bine? Tu ce faci, Khai?" Am blufat, tragand de timp.
Nu le puteam spune de ce am urcat pe scena aia pentru ca ar fi trebuit sa le spun despre lista, despre cum ajunsesem sa o fac si despre pariul pe care il pierdusem si care ma adusese in toată situația aceea.
"Nu incerca sa faci pe inocenta chiar acum, Steel. Doar ce ai coborât de pe o scena de striptease in aplauzele mulțimii, deci nu e cazul. Ce e in capul tau?" Prelua Ethan frâiele.
"V-am spus ca am pierdut un pariu." Le-am amintit incruntata.
"Nu ne-ai spus ca trebuie sa te transformi in stripteoza ca sa il onorezi." Replica Khai.
"Cred ca am omis." Am pufnit artagoasa si i-am împins mainile de pe umerii mei. "Care e problema voastra, oricum? Nu va datorez nici o explicație!"
"Liv, tu nu ești așa!" Spuse Amery cu jumatate de gura.
Mi-am fixat privirea asupra ei. Imaginea era putin blurata din cauza lentilelor de contact si alcoolului, dar am reușit sa ii sustin privirea.
"Ești sigura? Poate ca exact așa sunt si pana acum m-am prefăcut. Poate ca nu m-ati cunoscut niciodată cu adevarat. Poate ca imi place sa fiu așa si m-am saturat ca toată lumea sa se aștepte la cum ar trebui sa fiu." Am țipat exasperata si le-am intors spatele.
Niciunul dintre ei nu a încercat sa vina după mine, dar Khai m-a strigat. Nu m-am intors. Nu am privit peste umar. M-am dus glont spre garderoba in care unul dintre barmani imi dăduse voie sa imi schimb hainele si am intrat val vârtej. Am trântit usa atat de tare in urma mea incat ma mir ca nu am stricat-o.
Eram atat de prinsa in gandurile mele incat nici macar nu am realizat ca nu sunt sigura in camera decat atunci când nu mai aveam pe unde sa ies.
"Ca sa vezi, e chiar vedeta serii." Umplu vocea misterioasa si enervanta a lui Aidan toată camaruta.
M-am rasucit pe calcaie cu viteza luminii. L-am gasit blocând singura iesire. Am inghitit in sec si m-am dat un pas in spate instinctiv. Arata infricosator îmbrăcat in negru din cap pana in picioare, cu tricoul lipit de piept si brațe si parul auriu care ii căzuse pe frunte, umbrindu-i ochii. Arata ingrozitor si macabru de superb.
"Ce faci aici? Cum ai intrat?"
"Pe usa?" Pufni dându-si ochii peste cap. "Dar sa rămânem la ce faci aici. Deci? Ce mama dracului faci aici, soricico?" Ma intreba încrucișându-si bratele peste piept si mijind ochii in directia mea.
Mi-a venit sa urlu de furie când am realizat ca intr-o clipa si cu o singura căutătura urata, Aidan reusise sa ma faca sa vreau sa ii spun tot. Nu înțelesesem niciodată cum reușea sa apese butoanele corecte care sa ma faca sa execut intocmai ce imi cerea. Din fericire eram deja prea furioasa pe Khai si Ethan si toți ceilalti ca sa il las si pe Aidan sa ma joace pe degete.
"Nu e treaba ta. Lasa-ma in pace. Iesi afara!" Am scrasnit printre dinti.
"Nu, nu cred." Spuse ranjind, apoi chipul i-a devenit precaut. Era incruntat. "Mi se pare mie sau ești nervoasa?"
"Ce spirit de observatie remarcabil." Am murmurat si m-am apropiat de scaunul șubred din colt pe care m-am si trântit ca din pod.
"Cine te-a suparat atat de tare, soricico? Ethan? Khai? Eu?"
"Ethan, Khai, tu si restul lumii. Ce tot vrei, Aidan? De ce nu ma lasi in pace?" Am răbufnit, țipând așa cum nu o facusem niciodată in fata lui.
Nervii mei erau in piuneze. Nu-mi aminteam dacă mai fusesem vreodata atat de furioasa cum eram in clipa aceea. As fi vrut sa pot face ceva cu toată energia aceea violenta, dar nu reuseam nici macar sa imi controlez tremurul mainilor.
"Foarte bine, Steel. Pastreaza furia aia vie. Imbraca-te si te scot de aici."
Mi-am ridicat privirea spre el de parca imi dăduse o palma. M-am holbat prosteste. Tipul asta ma credea cu adevarat proasta, nu-i așa?
"Fii atent la mine, Aidan. Ti-am suportat comportamentul de rahat timp de luni de zile! M-am tinut departe de treburile tale, te-am lasat sa te porți ca un dictator nenorocit, niciodată nu ti-am dat apa la moara si nici nu m-am certat cu tine. Mi-a ajuns. De acum inainte eu nu o sa îți ies in cale si nici tu sa nu o faci!" L-am avertizat cu o seriozitate care m-a surprins si pe mine.
Nu știam sa am atat de multe resentimente in ce-l priveste pe Aidan. Imi plăcuse sa cred ca sunt mai buna de atat, mai buna decat el, dar aparent ma înșelasem.
"Ai terminat?" Intreba plictisit, inclinandu-si capul intr-o parte si privindu-ma lung. Eram prea socata de comportamentul lui ca sa pot spune ceva iar el a concluzionat ce a vrut. "Bun. Ridica-te, imbraca-te si sa mergem."
"Ești ultima persoana din lume cu care as merge oriunde. Nu vreau..."
"Olivia." Spuse tare, clar si raspicat, făcându-mi sangele sa inghete si cuvintele sa-mi moara pe buze. Imi spusese pe nume de atat de putine ori incat as fi putut numara pe degetele de la o mana. "Sunt complet treaz, lucid si conștient. Fa ce îți spun si nu te mai lupta inutil. Zău ca nu știi când sa pornești la razboi si când sa taci dracului din gura."
Mi-am analizat optiunile, care oricum nu erau decat doua: fie imi pierdeam complet mințile si plecam cu Aidan, fie refuzam si n-aveam decat sa suport comentariile si criticile prietenilor mei. Pana la urma, care era cel mai rau lucru pe care mi-l putea face Aidan? Nu voiam sa imi răspund la intrebarea aia.
"Bine." Am cedat in cele din urma stiind din start ca o sa imi para foarte, foarte rau pentru asta la un momendat. Am sarit de pe scaun si m-am dus spre umerașul agățat de un cui bătut in perete. "Intoarce-te cu spatele."
"De ce as face asta?"
"Pentru ca vreau sa ma imbrac?"
"Plănuiești sa te dezbraci mai mult decat ești deja si abia după aceea sa te imbraci?" Vru sa stie ridicand o spranceana.
"N-nu. Nu văd ce relevantă..."
"Atunci nu ma intorc. Imbraca-te mai repede." Mi-a cerut fara loc de echivoc.
"Vreau putina intimitate. Intoarce-te!" Am țipat si gesticulat febril, dornica sa câștig macar o runda oricât de neinsemnata.
"Tocmai te-am văzut dansand la bara, soricico. Si mai inainte in costum de baie, de mai multe ori. Termina cu prostiile odată!" A spus calm, prea calm iar eu cunosteam prea bine tonul ăla.
Am inghitit in sec si m-am intors spre rochia de pe umeraș. Nu cred ca m-am îmbrăcat vreodata mai repede decat atunci. Dacă ar fi fost sport olimpic as fi luat aurul in avans pentru următoarele zece ediții. I-am simtit prezenta prea aproape. Aveam impresia ca simpla sa existenta pe aceeași planeta si in același timp cu mine era suficient ca sa imi distruga viața. Cel mai groaznic era ca o parte semnificativă din mine știa ca ăla un adevăr. In tot timpul asta m-am întrebat unde naiba ma văzuse el in costum de baie?
Aidan a deschis usa si mi-a făcut semn sa ies. Nu din galanterie, mi-am dat seama imediat, caci Ethan si Amery ma asteptau pe hol. Amandoi s-au repezit spre mine imediat ce usa s-a deschis.
"Liv, m-ai speriat! Imi pare foarte rau. Nu am vru..."
Amery a amutit in mod subit cand privirea i-a fost atrasa de cel ce umplea cadrul usii in spatele meu. Mi-am muscat buza ca sa nu chicotesc vazandu-i ochii scosi din orbite si felul in care s-a agățat de bratul lui Ethan ca de un colac de salvare.
"Aidan? Ce..."
"Mai tarziu. Mișca." A ordonat Aidan imboldindu-ma in coaste sa inaintez.
"Stai putin, Clark. Ce naiba faci aici? Liv nu are ..." Incerca si Ethan, fara succes.
"Ia-ti iubita psihopata si dați-va din drum sau o sa imi fac singur loc. Spune-le ce vor sa auda." Mi-a cerut apoi si doua perechi de ochi s-au intors la mine, socate si siderate.
"E in regula. O sa vorbim maine." Am reușit sa rostesc cu jumatate de gura.
Pentru ca nu era in regula. Eu nu eram in regula. Deasemenea nu aveam habar ce are Aidan de gând, deci o părticică infima din mine credea cu tărie ca nu o sa mai vorbesc cu nimeni maine.
Ethan si Amery au ramas in mijlocul holului holbandu-se lung. Aidan a cedat nervos pana la urma, a sarit in fata mea si m-a prins de brat. De cel stang. Ethan n-a avut de ales decat sa ne facă loc.
Aidan m-a scos din club pe o usa laterala si m-a dus la mașina lui. Aproape alergam ca sa pot tine pasul cu el iar atunci când mi-a dat drumul am simtit nevoia sa ma feresc de el. Ma asteptam la o lovitura sub centura in orice clipa. Nu a spus nimic când s-a urcat in mașina iar eu am ezitat sa il urmez. Am făcut-o abia când a ridicat ochii spre mine si m-a privit întrebător si nedumerit.
"Unde mergem?" L-am întrebat după ce mi-am pus centura de siguranța, pentru orice eventualitate.
"Știi diferenta intre un upercut si un croseu?" Ma intreba in loc sa imi răspundă.
Întrebare care nu m-a făcut doar sa ma incrunt ci si sa ma intorc spre el.
"D-da." Am murmurat cu precautie. "De ce?"
"In torpedo sunt niste pixuri. Ia unul si prinde-ti parul." Imi ceru fara sa-mi ofere vreo explicație.
Eram intr-o situație noua. Toate interactiunile mele cu Aidan aveau un tipar: el apare, eu ma fac mica de tot oriunde as fi, el ma umilește si eu tac si plec. Noaptea in care am desenat schitele alea si seara aceea in club erau doua situații foarte diferite de orice altceva se întâmplase in trecut iar eu nu știam cat de ingrijorata ar trebui sa fiu defapt. Am făcut ce mi-a cerut, poate putin de frica, poate putin din curiozitate.
"Unde mergem?"
Nu am primit nici un răspuns. Am privit imprejurimile. Ajunsesem intr-o zona a orașului pe care nu o frecventam in mod obisnuit cu toate ca mai fusesem pe acolo de cateva ori. L-am privit cu coada ochiului. Parea ciudat de...normal.
"Poți sa imi spui ceva? Orice? Unde mergem? De ce contează daca știu diferenta dintre un croseu si un upercut? Ai de gând sa ma bati?" M-am precipitat, mai multe scenarii-si niciunul fericit-derulându-se in mintea mea cu repeziciune.
Aidan pufni inainte de a-mi raspunde.
"Chiar așa, Steel. O sa te iau de manuta, o sa te arunc in ring si o sa pariez contra ta. O sa ma îmbogățesc." A urmat o scurta pauza apoi s-a uitat spre mine mimând șocul. "Oh, stai! Asta s-a intamplat deja când m-am născut."
Chiar si după ce si-a intors privirea la drum am continuat sa ma holbez la el. Știam ca familia Clark are foarte mulți bani. Nu m-a interesat niciodată si nu am acceptat niciodată avantajele financiare cu care a venit la pachet căsătoria mamei cu Adrian. Aidan trăise mereu așa? Ce fel de copil fusese oare inainte ca mama lui sa plece? Ursuz, morocănos si aprig, ca acum?
"O sala de box?" M-am lamentat citind panoul luminos de la intrare. "Ce facem aici?"
"Invatam sa dansam step." Veni răspunsul sec. "Ce crezi ca poți face intr-o sala de box?"
A coborât din mașina si s-a îndreptat spre usa de la intrare. Spre marea mea surprindere a scos un inel cu chei din buzunar si a descuiat usa. L-am urmat, pentru ca...ei, naiba stie de ce.
Înăuntru era pustiu si complet bezna. M-am tinut după el cat de repede am putut, dar era mai rapid si avea mai multe avantaje in fata mea. Simteam cum panica incepe ușor, ușor sa-mi ia mintea in stapanire. Liv, idioato, de ce ai fost de acord cu chestia asta?
Când nu i-am mai auzit pașii înaintând m-am oprit si eu. O secunda mai tarziu lumina a invadat incaperea uriasa in care ne aflam. Era, evident, o sala de box. Doua ringuri, mai multe sacuri cu nisip atârnate de tavan, tot felul de echipamente sportive despre care nu știam o iotă.
"Da-ti pantofii jos." M-a instruit ducându-se spre un raft ascuns după un dulap. "Dacă ai nevoie de alte haine pot sa gasesc ceva. Pune-ti astea." A continuat aruncand spre mine o pereche de mănuși de box.
Pe una am prins-o, una a cazut pe jos. M-am holbat la ea, dar nu m-am aplecat sa o ridic. M-am uitat in schimb la el cat isi scotea nonsalant tricoul. Tot spatele ii era plin de muschi iar tatuajele pareau ca se înmulțesc peste noapte. Un prea bine cunoscut tremur in abdomen mi-a reamintit ca Aidan nu e băiatul bun. Ca Aidan nu e bun, punct.
"Ce facem aici, Aidan?" L-am intrebar fara sa fac vreo miscare.
"Erai furioasa. Pe toată lumea, după cum ai spus. Știu cum e sa traiesti cu furia aia. Pune-ti mănușile si fa ce îți spun, soricico. Mai sunt multe ore pana dimineața si nu ma grabesc nicaieri."
Așa am ajuns in fata unui sac de box in vreme ce Aidan imi explica pozitia corecta a picioarelor, genunchilor si costelor.
"Balansează-ti greutatea. Incearca ca lovești mai mult cu stanga. Da-i drumul." A ordonat fara drept de apel, tinand sacul de pe partea cealalta.
Am făcut-o. Am lovit sacul. O lovitura firava si ezitantă care nu ar fi afectat cu nimic un oponent real, dar a fost o mica victorie pentru mândria mea.
"Din nou." A cerut imperativ.
"De ce faci asta?" L-am întrebat când ritmul loviturilor a devenit constant sun îndrumările lui.
"Ti-am spus deja. Nu imi place sa repet. Tine cotul mai jos, îți lasi coastele descoperite."
"Aidan, nu dai doi bani pe furia mea. La fel de bine as putea sa mor in fata ochilor tai si nu ai mișca un deget sa ma ajuti." Am pufnit oprindu-ma involuntar.
"Continua." S-a rastit, vocea lui cu ecoul din sala goala facandu-ma sa tresar. "De ce te-ai suparat pe lume? Prietenilor tai nu le-a placut prestația ta?"
O grimasa de dezgust mi-a traversat chipul si nu avea neaparata legatura cu faptul ca numise dansul meu o prestatie.
"Au fost doar...surprinși. Poate putin dezamăgiți. Au impresia ca eu nu sunt asa si ca mi se întâmpla ceva." I-am explicat, din nou, n-aveam habar de ce.
"Tuturor ni se întâmpla ceva iar ei sunt niste mitocani superficiali si egoiști." Mormai Aidan apatic, clatinand din cap. "Au impresia ca pot emite judecați despre orice si oricine."
"Cred ca nu mai vorbim despre mine." Am constatat cu voce tare. "S-a intamplat ceva, Aidan?"
De ce te intereseaza pe tine? Si dacă ia foc, ce treaba ai tu?
"După cum am spus deja, tururor ni se întâmpla ceva, soricico. Flexează genunchii. Incearca sa nu-ti mai arunci umarul inapoi inainte sa lovești."
Am urmat instrucțiunile lui intocmai si pana la patru dimineața, când am părăsit sala de box, reușisem sa dau un croseu de dreapta aproape perfect sacului. Nu am primit in schimb nici o lauda si nici un cuvant pe drumul inapoi spre casa.
Aidan m-a lasat pe alee si a demarat in viteza fara sa-mi arunce macar o privire. L-am văzut apelând pe cineva inainte de a apuca sa închis portiera masinii si ceva imi spunea ca nu e vorba despre un prieten. Când am intrat in camera mea nici macar nu m-am descaltat. M-am asezat in fata sevaletului si am început sa lucrez din nou la portretul lui.
Desenează-l, Olivia. Pictează-l, fa-i portretul. Urca-l si pe un piedestal in timp ce el urca in patul Vanessei, al Aliciei sau oricare naiba mai sunt numele lor.
CITEȘTI
#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)
RomanceEa-o intrusa in propria ei viata, prea speriata si naiva ca sa facă fata unui oras atat de nociv precum s-a dovedit Dark Valley. El-un zeu. Atat, un simplu zeu. Creat pentru excese, dezastre naturale si secrete; trăindu-si viata in așa fel incat nim...
