#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)

7. Aidan. Daca semeni vant...

               Aidan

               Uneori mintea mea o ia pe o traiectorie dubioasa. Uneori nici mie nu imi place sa fiu in mintea mea. Dacă as putea as iesi din ea. Uneori as vrea sa pot sa uit macar pentru o clipa toate lucrurile pe care m-am străduit-sau nu-sa le aflu.
               Spre exemplu acum, in clipa asta, as vrea sa uit ca bunica mea a mituit-o pe mama ca sa plece când eram copil si ca a încercat sa facă același lucru cu noua soție a tatei. As vrea sa uit si ca noua lui soție si-a tinut gura, ca o proasta. As vrea sa uit si de surioara Steel care imi arunca priviri cu coada ochiului la mine crezând ca nu o văd.
               "Apoi va trebui renovată gradina din spate. Terenul acela de baschet trebuie sa dispara." Declara bunica, nelăsând loc de negocieri.
               Doar ca Aliona ori nu intelegea, ori se prefăcea ca nu intelege.
               "Terenul de baschet ramane. Aidan iese uneori noaptea si arunca la cos."
               Nu doar eu am fost atat de surprins de spusele femeii incat am ridicat brusc privirea spre ea. Toți cei din jurul mesei au făcut-o. Aliona ne-a privit pe rând, întrebător.
               "Ce e? Sunt la curent cu activitatile nocturne ale tinerilor din casa asta." Spuse simplu si ridica din umeri.
Nu prea cred, cucoana.
               "Terenul de baschet este inutil. Aidan e bărbat in toată firea si sunt sigur prefera sa isi petreaca nopțile in alte moduri." Spuse bunica privind-o pe Aliona ca pe o creatura inferioara.
               "Defapt chiar imi place sa bat mingea uneori." M-am trezit spunand. "Câteodată chiar ma ajuta sa dorm. In privința modurilor in care imi petrec nopțile, asta e departe de a fi problema ta, Elora."
              "Nu imi vorbi pe tonul asta." M-a atentionat bunica ridicand furculita si mijind ochii. "Adrian, o sa il lasi sa se comporte atat de necuviincios?"
               Tata, care nu intervenea de obicei decat dacă era neaparata nevoie, a privit-o plictisit.
               "Dacă Aidan vrea terenul de baschet poate sa il păstreze. Lasa-l in pace." A spus deloc convingător, lucru care nu a făcut decat sa ii dea avant bunicii.
               "Acum cateva săptămâni domnisoara Sinclare isi făcea veacul aici iar la scurt timp a aparut alta! Fiul tau îți transforma casa in bordel si nu ai nimic de spus?" Se rasti bunica, nearuncandu-mi nici o privire.
               "E suficient, Elora." Rasuna vocea dura si clara a Alionei. "E casa noastra. Dacă Adrian sau eu nu avem nici o problema, atunci nici tu nu ai. Ești musafir aici din buna-vointa fiului si nepotului tau si dacă as fi in locul tau as aprecia asta."
               "Cum îți permiti sa imi vorb..."
              M-am ridicat de la masa si nu am mai ascultat nici un cuvant. Saptamana doar ce incepuse, nu trecuse încă ziua de luni, iar eu abia asteptam sa se termine. M-am dus in camera mea si am închis usa, apoi m-am trântit pe marginea patului si mi-am prins capul in maini. Simteam ca o sa imi explodeze ceva semnificativ in creier. Aveam nevoie de un stimulent, pe care l-am gasit imediat in noptiera patului. O sticla pe jumatate goala de vodka. Mi-a luat mai putin de cinci minute sa o golesc, iar atunci când ecranul telefonului s-a luminat, o terminasem deja.
Am probleme. Ajuta-ma. Același cont, aceeași suma.
               Am citit mesajul nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. Trecuse doar o saptamana de când primisem unul asemanator. Ce naiba face un om cu cinspe' mii de dolari in cateva zile? Am aruncat telefonul in partea opusa a patului iar zgomotul s-a suprapus cu bataia in usa.
               "Dispari!" Am țipat si m-am trântit pe spate.
               Usa s-a deschis si nimeni alta decat soricica Steel si-a făcut grandioasa intrare, ca o floricica de primăvara in vizuina lupului. Mi-am fixat privirea spre tavan. Olivia ramasese cu spatele lipit de usa.
               "Am spus sa dispari. Iesi afara, Steel."
               "Nu." Veni răspunsul, simplu si calm.
               M-am ridicat in capul oaselor mai repede decat putea Olivia sa urmareasca cu privirea si m-am sprijinit pe maini. Surioara Steel era ușor îmbujorata, fastacita si deloc in largul ei.
               "Iesi din camera mea, soricico. E ultimul avertisment."
               Olivia clatina cu hotarare din cap. In punctul ăla nu mai eram sigur dacă o prefer pe Olivia care opune rezista tocmai când nu trebuie sau dacă o vreau inapoi pe Olivia care nu ridica ochii din pamant. Încă deliberam când si-a făcut curaj si a pasit cu precautie inainte.
               "Imi pare rau pentru ce s-a intamplat jos. Mama nu ar fi trebuit sa se bage in problemele tale." Spuse frangandu-si degetele.
               "Îți ceri scuze pentru ca maica-ta mi-a luat aparatea in fata bunica-mii?" Am chicoti scurt clatinand din cap. "La naiba, soricico! Câteodată nu imi dau seama dacă ești foarte proasta sau exagerat de inteligenta."
               "Nu înțeleg, Aidan." Spuse cu jumatate de gura.
               "Nu, bineînțeles ca nu. Cred ca pana la urma ești doar proasta." Am mormait dându-mi ochii peste cap.
               "Înțeleg ca ești suparat pe Elora, dar ce legatura are asta cu mine?" Vru sa stie aruncându-si mainile in aer. "Credeam ca începem sa ne intelegem, intr-un fel. După seara in care mi-ai cerut sa te desenez si după club, eu credeam..."
               "Ce?" Am țipat sarind in picioare. "Ce ai crezut, soricico? Ca o sa devenim cei mai buni prieteni? Ca o sa ne plimbam împreuna prin muzee? Ca o sa incep sa imi impartasesc gandurile si sentimentele cu tine?"
               "Am crezut ca începi sa te porți decent, Aidan." Veni răspunsul sec. Isi ridica ochii spre mine si m-a privit de parca încă mai exista speranta in lume. "Am inteles deja ca nu ma suporti si nu ma vrei aici, Aidan. Am inteles de mult, dar am crezut ca o sa ajungem la un compromis, de dragul părinților nostrii."
               Compromis. Iată un cuvant care nu se putea găsi in vocabularul meu. Mi-am lasat capul pe spate si niste hohote macabre de ras au umplut aerul încărcat din camera. Când am terminat, Olivia ma privea inexpresiva. Învățase foarte bine sa isi ascunda teama, dar nu ma putea păcăli atat de ușor. Puteam sa ii miros frica. Era parfumul meu preferat.
               "Chiar așa? Si ai venit după mine pentru ca îți făceai griji? Credeai ca bunica tiranică mi-a ranit sentimentele? Voiai sa te asiguri ca sunt bine?" Am întrebat-o inflexiv, deloc impresionat.
               "E-eu...da. Cred ca asta voiam, sa ma asigur ca ești bine." Spuse incruntata, probabil realizând ca așa stau defapt lucrurile abia când le-a rostit cu voce tare.
               "Aliona îți spunea povesti când erai mica?" Am întrebat-o facand un pas spre ea. Spre meritul ei nu s-a dat înapoi. A incuviintat dand din cap. "Si nu ai învățat nimic din ele?" Încă un pas. "Nu stii ca niciodată, in nici o circumstanța, soricelul nu trebuie sa vina de bunavoie la mila lupului?"
               Pentru o clipa scurta a părut ca nu intelege ce vreau sa ii spun. Când a inteles era deja prea tarziu, caci am prins-o de mana si am îmbrâncit-o spre mijlocul camerei. Am încuiat usa si am băgat cheia adanc in buzunar.
               "Ce tot faci? Aidan, deschide usa. Vreau sa plec!" Mi-a cerut vrand sa oară sigura pe sine, dar vocea ii tremura mai tare decat o faceau picioarele ei.
               Am trecut pe langa ea si am apăsat butonul proiectorului care a umplut intreg peretele opus patului. Am lovit intrerupatorul cu pumnul, ramanand in semi intuneric. I-am aruncat un ranjet peste umar când am apăsat butonul de play de pe tastatura laptopului si imaginea a umplut incaperea.
               "Îți faci griji pentru mine, zici? Haide sa vedem dacă va fi la fel când o sa iesi din camera asta."
               In filmare se vedea camera mea din casa fratiei, goala. Chiar când Olivia a pasit spre usa, usa camerei din filmare s-a deschis si am intrat impleticindu-ma cu o blonda imediat pe urmele mele.
               "Stai jos, soricico. O sa dureze ceva." Am anuntat-o ducându-ma tinta spre ea.
               "Nu vreau! Lasa-ma sa plec. O sa tip si o sa aduc aici pe toată lumea!" M-a amenințat printre dinti incercand sa se elibereze din stransoarea mea.
               "Ba nu o sa o faci. Gandeste-te ce o sa se intample după aceea, vrei? Părinții nostrii or sa se certe, vor exista tensiuni si crede-ma ca pentru mine nu contează, dar tu poți traii stiind ca mama ta e nefericita din cauza deciziei tale de a veni aici?"
               Nu a spus nimic, dar nu a mai încercat sa se elibereze. Am împins-o ușor spre marginea patului. A ramas in picioare, cu ochii in pamant.
               "De ce faci toate lucrurile atat de dificile?" Am pufnit furios.
               M-am asezat pe marginea patului si am tras-o la mine in brațe. Stătea inerta, ca o păpușa de paie si ma lasa sa o manevrez cum vreau. Nu-mi dadeam seama dacă e recunoașterea înfrângerii sau obedienta, dar am fost multumit ca nu a trebuit sa depun mai mult efort. Am intors-o cu fata spre desfășurarea actiunii, i-am depărtat picioarele cu ale mele pentru a-i încetini orice tentativa de evadare, mi-am petrecut un brat peste mainile si pieptul ei si cu cealalta mana am prins-o de gat si i-am împins capul si spatele spre pieptul meu.
               "Priveste acolo." I-am ordonat aproape de ureche. "Lucrurile sunt pe cale sa devină foarte interesante.
               "De ce faci asta?" Ma intreba in soapta.
Recunoașterea înfrângerii, mi-am spus.
               "Pentru ca pot. Pentru ca imi plece la nebunie. Pentru ca ești naiva si ai fi in stare sa strângi la piept si un sarpe cu clopotei. Uita-te. Acolo!" Am marait in final punand presiune pe gatul ei.
               A făcut ce i-am cerut. Mi-am ridicat si eu privirea. Eu si fata din imagini eram deja pe jumatate dezbracati, încă in picioare in mijlocul camerei. Ea a îngenunchiat in fata mea si a vrut sa imi descheie pantalonii, dar aveam alte planuri cu ea in acea seara. Am prins-o de par si am ridicat-o in sus. I-am soptit la ureche. Am întrebat-o cat de tare vrea sa o doara.
               "Foarte!" Veni răspunsul ei clar si raspicat.
               Am împins-o spre pat iar ea a cazut când s-a lovit cu picioarele de margine. S-a grabit sa isi scoată hainele ce ii ramasesera pe ea, dar eu nu ma grăbeam. Aveam mult timp liber si o fascinatie bolnavicioasa pentru fete dornice de perversiuni absurde. Am turnat putina cocaina pe coapsa ei si am prizat-o direct de acolo. Fata a chicotit. M-am năpustit asupra ei, am prins-o de par si i-am tras capul pe spate pana când respirația i-a devenit superficiala si a gemut sfarsita.
               "Cum te numesti?" Am întrebat-o apoi, delectandu-ma cu trasaturile ei exotice.
               "Christina." Veni răspunsul gâtuit.
               "O sa răspunzi doar cu da sau nu. Ești majora? Ești aici din vointa proprie? Ești de acord cu tot ce o sa se intample?"
               "Da. Da, da la toate." Spuse fata chinuindu-se sa respire.
               M-am apropiat cu buzele de ale ei dar in loc sa o sarit am scuipat-o pe buze si intre ele. I-am muscat buza. Mi-am asezat genunchiul in așa fel incat durerea dintre picioarele ei sa fie atat de intensa incat sa scanceasca.
               "Ce vrei sa îți fac in seara asta, Christina?" Am întrebat-o eliberând putin din presiunea pe care o pusesem pe coloana ei cervicala.
               "Lovește-ma." Imi ceru fara ezitare privindu-ma in ochi. "Lovește-ma atat de tare incat sa simt ca-mi crapa pielea si nu ma mai doare nimic altceva."
               La auzul cuvintelor fetei, Olivia a tresărit in bratele mele si a scancit. Cu degetul mare i-am mangaiat buzele si l-am asezat peste ele. Nu voiam sa o aud. Nu chiar in clipa aceea, cel putin.
               "Placerea e de partea mea, păpușa. Ești o fata foarte perversa, nu-i așa?" Am chicotit si i-am mangaiat obrazul cu degetele.
               Se uita in ochii mei. Ma implora sa o fac. Am făcut-o. Am lovit-o peste fata. Nu tare, dar suficient cat sa ii intorc putin capul. Când si-a ridicat ochii spre mine luceau de excitare si nerabdare.
               "Mai tare." A gemut, pieptul ridicându-i-se si coborând intr-un ritm amețitor. "Te rog."
               Aia era una din cele mai violente filmări pe care le aveam si la care luasem parte vreodata. In timp ce imaginile din ce in ce mai dubioase si perverse se succedau una pe alta, Olivia a ramas nemișcată, cu ochii pironiti in fata.
               "Ti-ar fi placut sa fii in locul ei?" Am întrebat-o când fata era asezata cu fata in jos, cu o perna sub burta si fundul roșu in sus. "Poți sa imi spui adevarul. Nu mai e nimeni aici in fata căruia sa te prefaci ca defapt ești o fata buna."
               Nu am primit nici un răspuns. Nici nu era nevoie. Tot corpul ii era incordat ca un arc, obrajii ii ardeau si temperatura ii crescuse cu cateva grade.
               "Uita-te bine la imaginile astea si sa ti le amintesti data viitoare când o sa îți mai faci griji pentru mine, Olivia. Daca vreodata îți mai trece prin minte ca am nevoie de grija ta aminteste-ti ce ti-am dat voie sa vezi in seara asta." I-am soptit apăsat la ureche.
Tot corpul mei răspundea la corpul ei. Era ca o nenorocita de stație de smplificare pentru toți nervii mei, un stimul pentru mintea mea si o jucărie in mainile mele, doar ca nu o voiam. Nu voiam sa fie nimic pentru mine. Mi-am luat mainile de pe ea scarbit de propria-mi persoana. As fi putut sa o tin pe loc fara sa o ating in felul ăla, știam asta.
"Încetează sa romanțezi un agresor. Intr-o zi s-ar putea sa intri in mari belele din cauza naivitatii tale. Ești libera sa pleci, Olivia."
Spre totalul meu soc, Olivia nu a făcut nici o miscare, cu toate ca ma asteptam sa fuga mancand pamantul si fluturându-si mainile deasupra capului. Am așteptat cateva secunde bune inainte de a incepe sa intru in alerta. Ce naiba face? Chiar atunci vocea i-a sunat soarta si răgușită.
"Pot...s-sa raman?"
Dacă oamenii ar muri de surprindere eu as fi cazut ca secerat la pamant.
"Sa ramai? Aici?"
"Pot sau nu?"
Habar n-aveam cum naiba sa ii raspund. Oare putea?
"Dacă vrei, presupun." Am murmurat incruntat, intreaga mea atentie fiind concentrata asupra ei.
I-am asezat o mana pe sold îndemnând-o sa se aseze langa mine, dar in loc de asta s-a lasat pe spate, sprijinindu-si capul de umarul meu. Nici macar nu a încercat sa isi elibereze picioarele sau sa se ridice cu fundul de ce ceea ce incepea sa semene cu o țeava de tun.
Dacă semeni vant o sa culegi furtuna, Aidan. Când mama dracului o sa inveti asta?
Acela a fost primul moment in care am cedat si am renuntat la lupta. I-am cuprins talia cu o mana si ne-am uitat împreuna la restul filmului care de-odată nu mai parea atat de erotic ca inainte.