VIBER

Capitolul 4

anonim_: Bună, iubito!

anonim_: Nu mai vorbești cu mine?

anonim_: Ești supărată?!

anonim_: Megan!

happiness_: Spune repede ce ai de zis, nu am chef să vorbesc!

anonim_: În sfârşit! Ce faci?

happiness_: În primul rând, nici nu știu dacă te-ar interesa ce fac eu acum. Știu că sunt doar o altă fată pe lista ta, așa că, vezi tu, nu îți merge cu mine. Iar în al doilea rând, nici măcar nu îți știu numele că să îți spun ce fac.

anonim_: Harry.

happiness_: Harry, ce?

anonim_: Așa mă numesc.

happiness_: Mda.

        Am blocat telefonul și l-am aruncat pe pat. Numele lui e Harry. E un nume frumos, dar cine e el? Ce vrea de la mine? De fiecare dată când îl întreb, nu îmi răspunde. Ca și acum, l-am întrebat si mi-a răspuns doar "Harry". De ce pot fi așa de complicați băieții ăştia?

        M-am schimbat de hainele cu care eram îmbrăcată şi am ieșit din casă întâlnindu-mă cu prietenii mei. Astăzi, din câte am auzit de la ei, o sa vină un tip nou în gașca noastră. Un prieten sau văr, nu mai tin minte exact, de-al lui Louis.

        Am ajuns în parc și i-am văzut stand pe iarba și râzând, tipic lor. Am zambit când am ajuns lângă ei si m-am așezat mai aproape de Maya, prietena mea cea mai bună.

        — Hei, Megan!

        — Hei, am răspuns și m-am uitat prin jur. Louis unde-i? I-am întrebat uităndu-mă când la unul când la altul.

        — Întârzie puțin, ne-a sunat si ne-a spus că vine alături de vărul lui. Ah, uite-i că apar.

        Mi-am îndreptat privirea spre ei și atenția îmi fu luată de tipul nou, vărul lui. Era înalt, îmbrăcat în negru din cap până-n picioare, părul creț dat pe spate și tatuat.
De unde a mai aparut și el?

        — Hei lume, el e Harry, vărul meu și abia s-a mutat aici.

        — Stai, ce? Harry? am întrebat şi el îmi făcu cu ochiul.

        Nu, nu, nu! Nu poate fi adevarat. El nu poate fi el. E doar o coincidență de nume. Iar el abia a ajuns în oraș și nu avea de unde sa îmi știe numarul. Adevărat, nu?

        — Ahm, da. El e Harry. A venit din New York până aici, în Londra.

        — Ah, ahm... atunci bun venit, m-am bâlbâit și am zambit strâmb. Eu sunt Megan, îmi pare bine, am continuat și am dat mâna cu el.

        Mi-a luat-o ușor și a strans-o. Ah, Doamne! Ce mâini are! Si ce degete, asa lungi...

        — Megan... Megan! MEGAN! M-am speriat și i-am dat drumul mâinii lui Harry, îndreptându-mi atenția spre cel sau cea care m-a strigat.

        — Da...? am răspuns nesigură.

        — Ești bine? m-a întrebat Louis.

        — Da, de ce nu aş fi?

        — Pentru că ai rămas cu ochii pe mâna lui Harry. Unde te duce gandul, hă? A întrebat dând din sprâncene pervers.

        Mi-am dat ochii peste cap și i-am răspuns:

        — Du-te dracu', Louis!

        Toți au început să râdă și am zâmbit și eu.

        Restul zilei l-am petrecut cu ei și nu am mai primit niciun mesaj de la Anonim, zis Harry.