VIBER

Capitolul 128

M-am urcat în maşina şi am început să merg după ei. Mergeam cu grijă încercând ca ei doi să nu mă vadă. Ştiam că acest lucru pe care îl fac acum este foarte periculos, dar odată ce am început să îi urmăresc nu mai puteam da înapoi.

Nathan a făcut o curbă bruscă încât era să intru în altă maşina.

- Băga-mi-aş ceva... am murmurat nervoasă şi am început să îi urmăresc din nou. Eram pe un drum necunoscut mie şi m-am încruntat. Maşina lor a oprit la un bloc părăsit şi i-am văzut coborând din maşina şi i-am văzut intrând în acea cladire. Erau amândoi serioşi şi cred că această treabă de care a zis Mike este foarte importantă.

Am parcat maşina puţin mai departe de acel bloc şi am coborât mergând spre acea clădire puţin alarmată.

Îmi era frică să intru acolo, dar acum nu mai puteam da înapoi. Odată ce am ajuns aici, nu mă mai pot întoarce înapoi. Vreau să aflu al dracului de mult ce face Nathan când lipseşte de la şcoală şi chiar şi în timpul lui liber.

Am intrat în clădire privind uşor prin jur şi încruntându-mă la mirosul neplăcut. Am mers tot înainte şi am dat de o uşă care era închisă. Am deschis-o cu grijă şi am dat de o cameră destul de mare. Pe pereţi erau multe arme, cuţite şi tot ce ţine de acest domeniu. Am mers tot înainte uitându-mă la această încăpere şocată. Am atins o armă care cred că era o Mitralieră Vickers, însă nu eram sigură. Eram fascinantă de această imagine din această încăpere, dar eu nu pentru asta mă aflu aici.

Unde Dumnezeu s-au dus Nathan şi Mike?

Am ieşit din acea cameră şi am urcat nişte scări ducându-mă cred că la etajul 1.

- Îmi vreau armele! Vocea serioasă a lui Nathan s-a auzit şi m-am oprit la baza scărilor încercând ca ei să nu mă vadă.

Am tras puţin cu ochiul încercând să văd cu cine mai era el acolo. Înafară de Nathan şi Mike, mai erau încă alte două persoane.

- Sunt jos, răspunse serios un bărbat mai în vârstă ca Nathan şi Mike.

În spatele acelui bărbat care a vorbit mai era un tip care cred că avea în jur de 25 de ani, dar nu pot fi aşa sigură. Faţa lui mi se părea destul de cunoscută dar nu ştiam de unde. Ştiu că îl mai văzusem undeva.

Nathan şi cei trei au mai vorbit ceva pe înţelesul lor, iar eu am privit prin jur. Era o cameră tot ca şi aia în care am fost mai înainte doar că aici nu mai erau arme ci era un loc pustiu, fără nimic prin împrejur.

Sunetul unui telefon s-a auzit şi am îngheţat ştiind că acel telefon era al meu. Am înjurat mintal şi am plecat grăbită spre ieşire şi am închis apelul fără să mă uit cine m-a apelat. Inima îmi bătea nespus de tare şi îmi era frică ca cineva să nu mă prindă. Mi-am întors capul văzând nişte oameni care se uitau încruntaţi prin împrejur, iar eu m-am ascuns într-un colţ. Mi-am reglat respiraţia şi m-am uitat din nou în acel loc şi am observat că acei bărbaţi nu mai erau acolo. Am oftat uşurată şi m-am întors înapoi dând de un piept masiv. Am ţipat scurt şi l-am observat pe bărbat rânjind la mine într-un mod scârbos.

- Ia uite ce avem noi aici, spune râzând dubios, iar eu de frică am făcut un pas înapoi, dar peretele nu mi-a dat voie. Ce face o păpuşă delicată aşa ca tine în acest loc? Mă întreabă şi se aproprie foarte mult de mine.

Am înghiţită în sec şi am înjurat în minte la ce plan prost am avut venind aici. Ştiam eu că Nathan nu se ocupă cu lucruri legale, dar eu curioasă şi proastă trebuia să vin după el. Nu puteam eu să mă duc acasă şi să îmi fac un duş fierbinte. Acum trebuie să mă mai confrunt şi cu gorila asta din faţa mea.

- Păpuşa nu are gură? Prosteşte şi eu mă încrunt la apelativul folosit.

Îţi arăt eu păpuşă, gorilo!

- Păpuşă e mă-ta! Îi răspund cu venin şi încerc să trec pe lângă el, mi-a prins mână şi m-a trântit de perete. Am gemut de durere şi l-am privit pe barbatul din faţa mea.

- Ai prins curaj ah? Întreabă furios şi îşi pune mână în jurul gâtului meu. Am făcut ochii mari şi am încercat să scap din mâinile lui, dar fără folos. Nu aveam nicio putere faţă de el. Îţi arăt eu curaj acum păpuşă, continuă şi îmi dă drumul brusc. Am căzut şi am încercat să îmi reglez respiraţia, dar nici nu am avut timp deoarece gorila din faţa mea m-a ridicat şi m-a pus pe umărul său mergând unde ştie el.

- Ce dracu faci? Ţip şi încep să dau cu pumnii în spatele lui, dar el nici măcar nu simte lucru.

Am ţipat în continuu până când gorila m-a lăsat jos şi a plecat de lângă mine. L-am privit urât şi m-am ridicat repede şi am privit prin jur, dar mai bine nu o făceam.

Nathan, Mike şi alte câteva persoane stăteau în faţa mea privindu-mă urât. Am înghiţit în sec şi mi-am lăsat capul în jos de frică. Nu mi-a fost frică niciodată aşa cum îmi este acum.

- Cine eşti tu? Unul din bărbaţi mă întreabă şi îmi ridic privirea asupra lui.

- Nu cred că te-ar interesa, îi răspund iar curajul meu începe să crească puţin câte puţin.

- Tupeistă din câte observ, un alt bărbat vorbeşte şi eu mi-am dat ochii peste cap.

- Semăn cu mama, dă vina pe ea, îi răspund sarcastică şi ştiam că i-am enervant. Vedeam asta pe faţa lor.

- Ştii că odată ce ai văzut atâtea trebuie să suporţi consecinţele nu? Cep care a vorbit primul m-a privit serios şi eu am înghiţit pentru a mia oară în sec. Îmi era frică de ceea ce va urma şi din cate văd pe Nathan nici măcar nu îl interesează de soarta mea. Stătea şi se uita serios la mine şi în acea privire vedeam furie. Şi asta e doar din vina mea.

- Mă ocup eu de ea, vocea lui Nathan s-a auzit după cateva minute de linişte şi inima mea a tresărit.

Băga-mi-aş, am dat de dracu' în persoană!

---

A/N Şi uitaţi capitolul! Sper că v-a plăcut şi vă aştept comentariile.
Întrebare: Ce credeţi că o să îi facă Nathan lui Leah? Cum va reacţiona acesta?
Capitolul următor nu ştiu când îl voi pune.
PS. Vă mulţumeşte pentru cele +710k lecturi!
Seară frumoasă! ❤