Capitolul 21

17.1K 1K 77
                                    

Mi-am întors capul spre geam și l-am văzut pe Harry stând acolo, cu telefonul în mână. Am stat puțin și m-am gândit, să îi deschid geamul sau să îl las așa acolo, ignorându-l?

— Bună! îmi spune.

— Bună, îi spun în timp ce mă duc spre geam ca să-l deschid. Ce cauți aici?

— Am venit să îmi cer scuze.

— Nu te iert, Harry, îi spun în timp ce ii fac loc să intre în cameră.

— Nu plec de aici până nu mă ierți,, Megan. Nu am vrut să îți spun acele cuvinte, mi-a scăpat. Te rog...

— Harry...

—  Nu, Megan. Iartă-mă!

—  De ce să te iert?

— Pentru că vreau iertarea ta și vreau să simți ce simt și eu.

Ce simte el?

Am rămas uimită de cuvintele pe care le-a scos din gură. Ce simte el? mă întreb iar. Ne cunoaștem de aproximativ o săptămână și simte ceva pentru mine? Uau, dar repede mai pune la suflet.

Oare să îl iert? Sau nu?

Doamne, mi se pare atât de complicată treabă. Dacă nu apărea în viața mea, acum eram bine mersi, fără niciun anonim și fata el. Eram liniștită.

— Așează-te pe pat, îi spun și face întocmai.

— Deci?

— Harry, în momentul ăsta chiar nu știu ce să fac. Dacă te iert ce se întâmplă?

— O să ne comportăm ca doi prieteni? îmi răspunde cu o altă întrebare.

— Doar prieteni?

— Păi, da. 

— Nu știu ce să spun.

— Mă pun și în genunchi doar că să mă ierți.

— În genunchi?

— Dacă așa dorești, da.

Mă uit puțin uimită la el și îl văd cum se ridică din pat. Vine în fața mea și să pune în genunchi. De uită la mine puțin supărat și mai că îmi venea să râd. Se poartă atât de copilăros.

— Dacă tot ai făcut acest lucru, am să te iert.

— Vorbești serios?

— Da, Harry, îi răspund.

— O, Doamne, mulțumesc mult, spune și se ridică, luându-mă în brațe. M-a lăsat după câteva secunde, iar din instinct mi-am pus mâinile pe umerii lui. Ne-am privit în ochi și l-am văzut cum se aproprie de fața mea. Am închis ochii așteptând momentul, dar fix atunci ușa camerei mele s-a deschis, mamă și tata fiind în fața noastră

— Megan, ce se întâmplă aici? mă întreabă tata, uitându-se când la mine când la Harry.

O, am dat de dracu'!

Editat

VIBERUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum