Capitolul 107

10.4K 625 133
                                    

Lectură plăcută! ❤

- Esti cu noi? Vocea Selenei m-a trezit din visare. Eram si sunt încă cu capul in nori tocmai de aseară de când Nathan a plecat de la mine.

- Ăă, da sunt. Am zâmbi forțat iar ea ma privea suspicioasă. Simțea ca nu ma simt bine si cred ca se vede si pe privirea mea.

Aseară nu am dormit deloc. Mă gândeam si iar mă gândeam la nesuferitul ala de Nathan care, pot spune ca m-a dat peste cap. De ce ma gândesc intr-una la el?

- Sigur? Mă întreabă. Pari obosită rău. Continuă si ii simt mâna pe fruntea mea.

- Nu sunt bolnavă Sel. Doar ca, nu am dormit bine aseară.

A mai vrut sa spună ceva dar profesorul a intrat in clasa noastră si a tacut. Am zambit la ea si m-am ales cu o privire in care spune: "Nu am terminat aici!"

***

Orele au trecut pur si simpi foarte repede. Nici nu stiam când si cum au trecut. Mă simțeam din ce in ce mai obosita si faptul ca nu l-am văzut astăzi toata ziua pe Nathan m-a facut sa nu mai mai gândesc la nimic. Gândul imi era la el si am observat ca nici gasca lui nu era.

Unde esti Nathan?

- Hei străino! Am scos un mic tipat atunci când Selena a ajuns in fata mea. A început sa rada de reacția mea banala. Mi-am molfăit buza si i-am arătat degetul mijlociu, ea izbucnind in râs.

- Parcă tatăl tau te-a învățat sa fii o fata cuminte. Mormăie amuzată si eu încep sa zâmbesc inocent.

- Pai si sunt, si i-am facut cu ochiul iar ea începe din nou sa râdă.

- De te-ar vedea taică-tu.

Si izbucnim amândouă in râs.

- Mai bine nu.

- Aha, aha, rade si isi așează mana pe burtă începând din nou sa râdă. Doamne, nu am mai ras atât niciodată. Continuă râzând si încep sa rad si ei fără niciun motiv.

Am simtit cum cineva imi atinge umărul si am sărit speriată întorcându-mă spre acea persoană care m-a speriat si vrând sa ii dau vreo palmă si câteva vorbe.

- Ce mama dracu'? Am spus nervoasa privindu-l pe prietenul lui Nathan cum râde, Mike parcă. V-ati propus sa mă speriați toti? Am întrebat privindu-i pe amândoi cum rad de reacția mea.

De Selema nu mai ziceam nimic, ea râdea cum nu a mai ras cred ca niciodată asa. Avea lacrimi in ochi si abia mai putea respira din cauza rasului.

- Sa va ia dracu' de la atâta ras! Nu e amuzant.

- Șh, te poate auzi tatăl tau cum vorbești. Esti fata cuminte, iti amintești? Selena se opreste din ras si ma priveste sub gene amuzată. Mi-am molfait buzele si i-am arătat din nou degetul mijlociu.

- Oo, fata a prins tupeu. Mike vorbește dupa ce s-a oprit si el din ras. Mi-am dat ochii peste cap abținându-mă sa nu ii spun ceva neortodox.

- Mereu am avut tupeu blondule. I-am spus arțăgoasă.

- Numai spune! I-am aruncat o privire urata făcându-l sa înghite in sec dar tot avea acea privire amuzată.

- Ce se întâmplă aici?

Acea voce m-a facut sa tremur, sa uit de tot si de toate. Mi-a facut inima sa tresalte sa nu mai stiu ca sunt la aproape un metru de el. De dracu' ma simt asa în preajma lui? Ce are asa important el? A fost prietenul meu atunci, acum nici nu stim ce suntem.

- Îmblânzim scorpia, Mike îi dă raportul si primeste o palma de la mine atât cat si de la Selene. Au, da' ce-am făcut? Întreabă inocent si noi două doar pufnim.

VIBERUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum