VIBER

Capitolul 10

        Eram în bucătărie cu mama pregătind micul dejun. Nu vorbea nimeni, fiecare își făcea treaba.

        — Și, începe ea, nu ai pe nimeni, scumpo? Niciun băiat? Nimic?

        — Nu mamă, nimic.

        — Scumpo, ai 20 de ani. Nu te-am văzut niciodată cu un băiat pe care să îl aduci acasă și să îl cunoaștem.

        — Mamă, nu am găsit băiatul potrivit, înțelege! Când am să îl găsesc, am să ți-l prezint. Promit! Dar acum mă grăbesc, mă întâlnesc cu prietenii mei. Pa mamă! Te iubesc, i-am spus și am pupat-o pe obraz, fugind spre ușă.

        Am început să merg ușor pe stradă, uitându-mă prin împrejurimi și gândidu-mă la Harry. Care din ei, nici eu nu știu. Sunt confuză, rău. Viața mea s-a schimbat puțin de când am primit mesajul ăla, sau poate că eu m-am schimbat. Aș vrea măcar să îl pot vedea, să îl cunosc măcar, să știu cum arată. Dar el o ține pe a lui de fiecare dată.

        Am ajuns unde trebuia și am deschis ușa cafenelei. Am căutat cu privirea pe prietenii mei găsindu-i la o masă din colț. Mai era un loc si presupun că are al meu, iar acel loc era lângă Harry.

        Nu am interacționat niciodată cu el. Doar atunci când ne-am întâlnit pentru a doua oară. Mă tot gândeam că poate să fie el. Dar nu știu. O parte din mine spunea ca e el. Alta spunea ca nu e el. Și nu știu ce să cred. Nu știu cu ce parte să țin.

        Aș vrea sa fie el. Poate e el. Și dacă ar fi el... nu știu ce as face.

        M-am apropriat de ei salutandu-i pe fiecare. Harry nu si-a ridicat capul din paharul sau. Stătea si se gândea. Oare la ce?

        M-am asezat pe scaun si atunci Harry si-a ridicat privirea spre mine.

        În sfârșit!

        Încă mă privea, iar eu am rămas stâna de piatră, încă uitându-mă la el și el la mine. Avea ochii frumoși. verde. Dar nu ca orice verde. Un verde mai special.

        Am fost întrerupți din privitul nostru de prietenii noștri. Am roșit puțin, pentru prima data in viața mea, și am lăsat capul în jos.

        Ah, nu îmi vine să cred. Am roșit!

        — Aw, Megan a noastră a roșit. Pentru prima dată, a zumzăit Louis făcându-mi din ochi.

        — Ce te-a făcut să roșești așa? a întrebat Maya.

        Ah, daca ai știi tu, am gândit.

        — Nimic si nimeni, am spus într-un final.

        Nu aveam sa spun ca privirea lui m-a făcut sa roșesc. Nu!

        — O, haide, nu fi rea. A zis Louis, iar Harry a chicotit și m-am uitat urât la el.

        — Nu eu sunt de vină a spus Harry ridicând mâinile în semn de predare.

        — Agh... chiar nu vă interesează. Am zis și am vrut să plec la baie, dar o mana m-a oprit. Era el, Harry.

        — Da? întreb. Doamne, ce fel se simțea mân lui pe a mea. Era așa caldă.

        — Vreau să vorbesc cu tine ceva, îmi spuse și se ridică, iar ceilalți de la masa au spus în cor un "ooo". I-am privit urât, iar ei au tăcut, dar tot zâmbeau.

        — Ok, am spus într-un final si ne-am îndreptat spre ieșirea din cafenea.