VIBER

Capitolul 109

- Poftim?! Vocea tatei rasuna in încăpere. Mama si Hayden erau si ei uimiti de ceea ce vreau sa fac. Am 20 de ani, aproape 21 si simt ca numai pot.
Vreau sa am intimitate, sa mă descura singura. Nu sa stau mereu pe banii parintilor.

- Nu! Tata se hotărăște si ma uit la el socată. Cum poate sa spună nu?

- Poftim? Intreb la rândul meu.

- Am spus nu Leah si asa rămâne. Nu te vei muta, a spus hotărât si îmi întoarce spatele plecând cine stie unde. 

Am rămas stana de piatra privind in gol. Nu îmi vine sa cred ca tata a refuzat sa mă mut. Stiu ca ma iubește si îmi vrea binele dar am nevoie de spațiul meu.

Atunci când mă voi căsători, ce va face?

Am plecat din camera iesind afară din casa si plecând unde văd cu ochii. Voiam sa fiu singura, sa mă gândesc la cele întâmplate până acum. De când a apărut Nathan, totul s-a intors pe dos.
Baba aia a apărut cine stie de unde, "mutarea" mea, Nathan si presimt ca o sa mai urmeze altele. Si bune si rele.

Am ajuns intr-un parc mai părăsit din cate observ si am început sa mă plimb singură doar cu gândurile mele. Mă simteam bine atunci când sunt singura. Mă pot gândi la tot, pot plânge cat vreau, pot face ce vreau ce. M-am asezat pe o bancă uitându-mă prin împrejur. Am observat o persoana care mi se părea al naibii de cunoscută. M-am apropriat de acel loc cu grija nevrând sa mă aude acea persoană. M-am ascuns dupa un copac si am privit cum Nathan vorbea cu un băiat care mi se părea cam dubios.

Ce cauta Nathan aici?

Erau seriosi amândoi. Nici un pic de zâmbet pe fata lor si observ ca Nathan e nervos rau.

A scos ceva de la spate si am scos un tipat observând ca in mana avea un pistol care i l-a înmânat acelui băiat. Am privit socata scena din fata mea, văzându-l pe Nathan dar nu acel Nathan pe care îl stiam eu.

Ci alt Nathan...

Am plecat de acolo nefăcând zgomot dar soarta nu cred ca tine cu mine deoarece mai avem putin si cădeam. Mi-am întors privirea in spate si am văzut ca Nathan mă privea. Am observat ca era socat dar si nervos.

Am plecat fără sa il mai privesc dar știam ca vine dupa mine asa ca am mărit pasul. Nu mai voiam sa dau ochii cu el. Nu dupa ca am văzut acum câteva minute.

Se ocupă cu lucruri ilegale?
De ce face asta?

Dar stiam ca sunt întrebări fără răspunsuri. Numai el mi le putea răspunde dar acum sunt prea nervoasa pe el.

Am simtit cum mana mea mi-a fost prinsă si am ajuns lipita de Nathan care ma privea nervos.

- Ce faci aici Leah? Intreaba printre dinti si eu doar am pufnit.

- Nu stiam ca acest parc este al tau, l-am ironizat dandu-mi ochii peste cap.

- Nu-ti da ochii peste cap in fata mea Leah!

- Fac ce vreau Nathan. Nu îmi pasa ce zici tu. Pentru mine esti un nimic. Nu te mai recunosc. Te-ai schimbat! Am tipat la el si am început sa dau cu pumnii in pieptul lui. Stiam ca nu îl doare dar voia sa mă descarc si asta chiar făceam. Nu mai suport. Il vreau din nou pe acel Nathan.

- De ce? Am soptit presându-mi capul de pieptul lui si am simtit cum mâinile lui îmi cuprinde talia lipindu-mă mai mult de el.
Ar fi trebuit sa plec, sa uit de el după ce am văzut dar nu puteam.

Voiam sa il fac din nou acel Nathan. Si voi reuși. Chiar daca imi va fi greu dar voi reuși. Promit!

- Șh, încearcă sa mă liniștească dar pur si simplu nu puteam. Voiam sa imi explice de ce este asa si de ce face aceste lucruri.

- De ce esti asa Nathan? Am întrebat șoptit ridicandu-mi privirea spre el observându-l ca ma privea.

- As vrea sa iti spun Leah, dar nu e momentul potrivit. Nu acum dar in curând ca veni acel moment. Nu vreau sa fugi de mine acum ca m-ai vazut ce fel de persoana sunt si ce fac. Vreau sa fii alături de mine, numai tu mi-ai mai rămas.

- Dar... am încercat sa spun ceva dar el ma opreste lipindu-si buzele de ale mele. Am rămas șocată neștiind ce sa fac. Mă simțeam ca la primul sărut si nici măcar nu stiam de ce. Inima mea bate asa tare încât cred ca si Nathan o aude.
M-am trezit din "visarea" mea si i-am răspuns la sărut si pot jura ca l-am auzit gemând. Mi-am dus mâinile in jurul gâtului lui, bagandu-mi degetele in parul lui. A gemut la contact facandu-mă pe mine sa simt niste fiori pe care nu ii pot explica. Nathan a adâncit sărutul lipindu-mă cu totul de el si facandu-mă sa gem. I-am simtit zâmbetul in sărut dar am lăsat asta bucurandu-mă de acest moment dintre noi. Mâinile lui s-au băgat sub tricoul meu, mângâindu-mi pielea delicată a spatelui. Am tresărit la atingerea lui despărțindu-mă din sărut si l-am privit in ochi. Ochii ii sclipeau si avea un zâmbet mare pe fata.

- De când așteptam asta, șoptește si mă sărută din nou dar eu il opresc.

- Ti-a ajuns Black. Am spus si l-am împins.

S-a îmbufnat si l-am privit urât. Daca m-a sarutat si eu i-am răspuns, asta nu înseamnă ca ma va săruta când vrea el.

- Defapt, nu m-am săturat. A soptit pervers lipindu-si buzele de urechea mea. Mi-a muscat lobul urechii facandu-mă sa tremur in bratele lui. I-am simtit zâmbetul pe pielea dar nu am putut face nimic. Imi plăcea aici. În bratele lui.

Am stat asa cate a minute pana când mi-am simtit telefonul vibrand in buzunar. Am vrut sa il scot eu, dar Nathan mi-a luat-o înainte răspunzând el in locul meu. M-am uitat la el uimita si întrebându-l cine este dar m-a ignorat.

- Sunt Nathan, prietenul lui Leah. A spus si am luat telefonul din mana lui văzând apelantul: Tata.

A/N E scurt, stiu. Dar atât am putut scrie. Sper ca va plăcut si in sfârșit au avut primul sărut (bine, nu e primul. A mai sărutat-o si când era mica :D).
Întrebare: 1.Ce va face Leah acum?
2. Ce a inteles Harry prin "prietenul lui Leah"?
3. Ce va face Nathan?

Următorul capitol va veni sâmbătă. Sper ca va plăcut. ❤