VIBER

Capitolul 51

Harry încă mă privea intens și mi-am adus aminte de visul pe care l-am avut aseară. El mă privea cu ură, acum... când e față-n față cu mine mă privește intens și mă sfredelește din priviri.

Mă... înspăimântă acea privire, cred. Și dacă m-aș gândi mai bine cred că acum se gândește la cum să mi-o tragă. 

- Bună ziua dl. Styles. Am răspuns după un timp și am ignorat când mi-a spus doamnă. 

- Suntem față-n față acum nu? Ar trebui o explicație de acum 3 ani, adevărat? 

Nici nu știu câte noduri am înghițit până acum, dar cred că au fost multe. Am venit aici să vorbesc despre firmă nu ce s-a întâmplat acum trei ani. E așa... rece, distant și tocmai acum mă privește cu ură.

- Ce a fost atunci, vreau să lăsăm acolo. Nu am venit aici să vorbim de ''atunci'' ci despre firmă. Am rostit cuvintele calmă și l-am privit în ochii. Toată frica mi-a dispărut înlocuind-o cu încredere. 

- Hm... te-ai schimbat văd. Ești... sexi, mult mai sexi, încrezătoare și cred că mult mai bună la pat, așa-i? Harry a rostit cuvintele, un zâmbet ștrengar și pervers i-a apărut pe chip. 

- Dl. Styles vă rog încetați. Nu am venit să vorbesc despre asta, bine?

- Sigur...? A spus și s-a apropriat de mine, încă având zâmbetul ăla pe față. 

Când a ajuns în fața mea, am încetat să îl privesc și mi-am mutat privirea în altă parte. Nu aveam chef acum când sigur am să cedez. Nu vreau să cedez. Nu vreau să pic iar în plasa lui.

A vrut să mai spună ceva, dar ușa a fost deschisă de un bărbat cam de vârsta bărbatului din fața mea și a spus:

- Harry, frate... oh, scuzați-mă. Nu am vrut să vă întrerup. S-a scuzat atunci când ne-a observat foarte aproape unul de altul. M-am depărtat de Harry și i-am zâmbit. 

- Nu e nimic. Eu tocmai plecam. Nu cred că mai pot vorbi cu Har-- adică dl. Styles despre firmă. Am să revin altădată. La revedere! Am zis și m-am întors dar vocea bărbatului ce tocmai ne-a întrerupt s-a auzit. 

- Eu sunt Liam. Liam Payne, dumneavoastră? M-a întrebat și l-am observat zâmbind, dar nu cum zâmbea Harry. Ci un zâmbet prietenos. 

- Megan Smith. L-am observat cum a făcut ochii mari și l-a privit pe Harry dar și pe mine. Acum mă scuzați. Trebuie să plec. M-am întors din nou soneria telefonului meu s-a auzit. Am oftat zgomotos și mi-am scos telefonul din geantă sub privirea celor doi și am răspuns. Era Maya. 

- Oh! Ce bine că ai răspuns. Leah se simte rău. Are febră. Și tușește rău. Am dus-o la spital împreună cu Louis. 

Vocea Mayei era speriată și cred că mai avea puțin și plânge.

- Poftim?! Am răspuns agitată și mi-am simțit inima cum a ''zburat'' din pieptul meu.

- Suntem la spitalul de lângă firma lui Harry. Vino te rog cât mai repede. 

- Vin imediat. Așteptați-mă!

Am închis repede apelul și m-am scuzat celor doi că trebuie să plec cât mai urgent. 

Am încercat să deschid ușa dar nu puteam. Mâinile îmi tremurau iar privirea îmi era în ceață. Mi-am simțit picioarele moi și cât mai curând făceam contact cu podeaua dar două mâini m-a prins. Mi-am deschis ochii și am observat două smaralde verzi care mă priveau îngrijorați.

- Ești bine? Vocea lui era chiar îngrijorată. Ai pățit ceva? M-a întrebat după ce m-a ridicat din nou în picioare. Aproape am uitat și de prezența lui Liam. 

- Eu sunt bine, dar fiica mea nu. Nu-mi dădeam seama ce am spus până când i-am observat ochii care i s-au făcut cât cepele.

Proastă, proastă. Îmi tot repetam în minte.

A/N E scurt, știu și cam sec. M-am grăbit când l-am scris și no. :3 

întrebare (și sper să răspunde-ți detaliat): Ce credeți că se va întâmpla în capitolul următor? Așa, după părerea voastră. :D